Într-o vreme în care oamenii se luptau pentru pământ, pentru posesii, pentru religie, într-un spațiu prea puțin ferit de atacuri, localnicii au reușit să își dovedească una dintre cele mai puternice forțe, și anume forța credinței. O credință pe care au apărat-o mai presus de orice, un spirit ortodox care este viu în inimile românilor din întreaga țară (și nu numai); o să mă opresc, pentru moment, în spațiul definit de râul Olt și de Munții Făgăraș, și anume Țara Făgărașului. Locul în care am descoperit lăcașuri de reculegere ce datează încă de pe vremea dacilor, înconjurate de mistere, învăluite de liniște și fiind centrul poveștilor și al legendelor care au luat naștere aici. O să vă invit într-o călătorie spirituală, la Templul Ursitelor din Șinca Veche, la biserica din lemn din Șinca Nouă și la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, trei edificii pe cât de diferite (în aparență), pe atât de unite prin însemnătate în viața localnicilor și a tuturor celor ce le trec pragul cu inima deschisă.
Mănăstirea Rupestră din Șinca Veche
Mănăstirea Rupestră din Șinca VecheTemplul Ursitelor nu este altceva decât un foarte vechi spațiu de reculegere și chiar de protecție, săpat în gresie. S-au vehiculat multe legende în jurul lui, cum că ar fi înconjurat de energii pozitive, cum că oamenii care îi trec pragul cu inima deschisă pot fi siguri de îndeplinirea dorințelor, cum că diferite device-uri au surprins lumini și umbre insesizabile cu ochiul liber, cum că, în preajma sărbătorilor, se pot auzi vocile îngerilor cântând.
Nu se cunoaște data construirii lui și nici de către cine a fost săpat, iar speculațiile merg până acum 7000 de ani, deși, după unele cercetări, templul nu ar fi mai vechi de 300 de ani. Nu știm care este adevărul, însă un lucru este cert, că ne plac misterele și că și noi contribuim la răspândirea lor.
Am ajuns aici doar cu o vagă impresie despre ceea ce urma să descopăr, însă ceea ce am întâlnit este un teren plin de vegetație în jurul mănăstirii rupestre, înconjurat de liniște, despre care măicuța ce ne-a însoțit ne-a povestit că este nedrept să fie cunoscut ca un loc al energiilor mistice, un portal sau chiar o dovadă a existenței extratereștrilor.
Încăperile aflate în pământ cred că dovedesc ceva mai măreț decât îndeplinirea dorințelor într-un anume loc; cred că dovedesc puterea credinței și, judecând după toate încercările, de-a lungul anilor (îndeosebi în perioada în care Transilvania s-a aflat sub stăpânire austro-ungară), de convertire la catolicism, cred că locul acesta și însăși construirea lui arată rolul religiei în viețile oamenilor.
Deși nu avem prea multe informații legate de momentul și de motivul construcției, putem observa ceea ce s-a conservat de-a lungul anilor, și anume cinci încăperi, dintre care una se remarcă printr-un tunel de aproape 10 metri, pe unde pătrund razele soarelui (considerat a fi locul în care dorințele se îndeplinesc).
Chiar dacă părerea mea este că avem nevoie de mai mult decât de un loc mistic pentru ca dorințele să devină realitate (este nevoie chiar mai mult decât să ni le dorim, trebuie să și acționăm și trebuie ca ele să fie potrivite nouă – de multe ori, nu ni se îndeplinesc unele dorințe pentru a ne proteja), vă invit să descoperiți Mănăstirea Rupestră din Șinca Veche. Poate nu neapărat pentru ceea ce se vehiculează în jurul ei, ci pentru că este o pagină de istorie, scrisă într-o vreme în care religia (ortodoxă) era interzisă, în care oamenii nu aveau acces la prea multe resurse și continuată într-o perioadă ceva mai apropiată de vremurile noastre, dar poate chiar mai dureroasă, și anume cel de-al Doilea Război Mondial, când, judecând după însemnele iudaice de pe pereți, acest loc a servit și drept adăpost pentru evrei.
Urcând dealul spre noua mănăstire de maici construită aici, vom descoperi un spațiu minunat, pitoresc, udat chiar și de apele unui mic izvor, atent îngrijit și tocmai bun pentru un pic de relaxare. Dacă intenționați să vizitați Țara Făgărașului (ceea ce sper să faceți), vă recomand să nu ratați, între Brașov și Făgăraș, Templul Ursitelor sau Mănăstirea Rupestră din Șinca Veche. Dacă veți simți aici acele energii pozitive pentru care a devenit renumit locul, dați-mi de veste. Însă, recomandarea mea, ca în cazul oricărui spațiu de reculegere, este să mergeți cu inima deschisă și veți descoperi calea și bunătatea în interiorul vostru.
Mănăstirea Rupestră din Șinca Veche, Țara Făgărașului
Mănăstirea Rupestră din Șinca Veche, Țara Făgărașului
Mănăstirea Rupestră din Șinca Veche, Țara Făgărașului
Mănăstirea Rupestră din Șinca Veche, Țara Făgărașului
Mănăstirea Rupestră din Șinca Veche, Țara Făgărașului
Biserica din lemn de la Șinca Nouă
Lăsăm în urmă Șinca Veche și ajungem în Șinca Nouă, unde un alt lăcaș de cult se înalță pentru a spune povestea rezistenței localnicilor și a triumfului ortodoxismului într-o mare de catolicism. Este vorba despre biserica din lemn de la Șinca Nouă, în jurul căreia a luat naștere întregul sat. Mai exact, ea a fost adusă aici din Șinca, localitate părăsită de oamenii locului atunci când s-a încercat convertirea lor, în anii 1700. Singurul lucru pe care l-au luat cu ei a fost clopotul pe care astăzi îl putem observa la mica biserică din deal (acesta este un al doilea nume sub care este cunoscută). Nu au contat pământurile, casele, animalele, au contat doar biserica și apărarea credinței.
Clopotul are renumele că alungă norii de furtună (atenție la diferență, nu oprește ploaia, ci doar alungă norii) și, pentru a-și păstra aceste „proprietăți”, trebuia ca, în drumul lui spre noua destinație, să nu traverseze nicio apă. Cum se putea face acest lucru într-o zonă montană, scăldată de numeroase râuri și pâraie? Ducându-se până la izvoare. Da, așa au procedat localnicii, l-au adus de la vechea biserică, din vechiul sat pe care l-au părăsit, ocolind fiecare vale ce le ieșea în cale.
Iar aici, în Șinca Nouă, biserica din deal a fost prima clădire ridicată și, ulterior, satul s-a extins în jurul ei. Veghează și astăzi, la secole după ridicare, toată regiunea, ca un străjer temeinic și ca un adevărat deschizător de drumuri, care dovedește că nimic nu este imposibil atunci când crezi – în reușită, într-un sprijin mai mare decât tine, în valorile tale.
Importanța ei în viețile localnicilor este dată de faptul că aici au fost aduse obiecte decorative din gospodăriile din sat, dar și de felul în care ei o prezintă, drept unul dintre cele mai de preț bunuri. Așa și este, un bun rămas de la strămoși, datorită căruia cursul vieții din aceste zone este cel pe care îl putem remarca în prezent.
Biserica din lemn din Șinca Nouă, Țara Făgărașului
Biserica din lemn din Șinca Nouă, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus
Schimbăm puțin registrul și ajungem într-un loc ce pare construit în zilele noastre, deși începuturile lui datează încă din anii 1600. Este vorba despre Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (sau Mănăstirea Sâmbăta de Sus), un alt edificiu care a supraviețuit vremurilor sau a renăscut atunci când distrugerile provocate au fost prea mari.
Construită inițial din lemn, refăcută din materiale mai solide și dărâmată în timpul dominației habsburgice, mănăstirea de călugări este, astăzi, una dintre cele mai frumoase din Țara Făgărașului (și nu numai). Cu numeroase clădiri-anexă și cu spații dedicate picturilor și înscrisurilor vechi, acest lăcaș de cult este foarte asemănător cu ceea ce înseamnă un colț de rai – lacul și vegetația bogată confirmă acest lucru. Câteva ceasuri vor trece pe nesimțite aici, căci fiecare colț pare o poveste și, dacă sunteți în căutarea unui loc de cazare în zonă, puteți înnopta chiar în incinta mănăstirii. Eu am avut parte de o altă experiență, și anume micul dejun luat alături de preoți și de călugări, format din bucate simple, dar foarte gustoase, binecuvântate de aceștia.
Arhitectura, peisajul, cu Munții Făgăraș în spate, liniștea ce înconjoară locurile, picturile sau manuscrisele păstrate de veacuri, biblioteca generoasă, sunetul păsărilor însuflețind atmosfera și, mai presus de orice, însemnătatea unui asemenea spațiu sunt doar câteva dintre elementele care nu vă vor lăsa indiferenți dacă treceți pragul Mănăstirii Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus.
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Țara Făgărașului
Deși construite în stiluri diferite, cele trei edificii religioase spun aceeași poveste și ne dovedesc cum apărarea valorilor și a convingerilor este cea mai înălțătoare activitate umană. Poate că ar trebui să ne întoarcem mai des către trecut, către lecțiile pe care istoria ni le oferă, dintr-o vreme în care tendința către superficialitate este mai puternică decât cea către înrădăcinare. O călătorie în Țara Făgărașului poate fi și un drum de reculegere, de regăsire și de reechilibrare a unor valori pe care cu toții le avem, dar care, uneori, tind să se ascundă bine în interiorul nostru.
Călătorii frumoase vă doresc!
Fotografii realizate cu Samsung Galaxy S20, oferit de partenerul acestei deplasări, Samsung România, care ne invită să descoperim lumea altfel, #withGalaxy
Excursie organizată de Asociația Țara Făgărașului
Citește și:
Superbe imagini ai surprins. Felicitări! 🙂
Mulțumesc mult de tot! <3
O invitație bine documentata , bine argumentată , bine imortalizata!Felicitări!
Îmi doresc tare mult sa fiu părtașă la o experiență similară.Imi fac MEA CULPA , însă nu am avut ocazia sa vizitez aceste locuri minunate!
Va doresc călătorii cu succes și numai bine!
Vă mulțumesc frumos! Și eu am ajuns pentru prima dată aici anul acesta, fapt ce m-a făcut să mă întreb de ce a durat atât, însă, așa cum bine se spune, niciodată nu este prea tâziu. Numai bine vă doresc și călătorii frumoase, oriunde ați alege să mergeți!