Sursa Foto: Answear.ro
Nu obișnuiesc să mă atașez de lucruri, sau nu pentru o perioadă îndelungată de timp. Nu m-am „legat” niciodată de nimic material și nu am acordat obiectelor mai multă importanță decât cea emoțională, pe care unele o au. Dar și acelea care pentru mine reprezintă mai mult decât obiecte, sunt adevăratele mele bijuterii, sunt, parcă, părți din mine care se reunesc și formează cei (aproape) 27 de ani ai mei. Am jucăria preferată din perioada copilăriei, am cartea de suflet, ale cărei pagini au fost primele citite de mine, vreodată, și am și o pereche de blugi, cei care mi-au permis să îi port în toate formele posibile. Da, unul dintre puținele obiecte vestimentare care au făcut ca timpul să înghețe și au rezistat, de-a lungul anilor, ca mai apoi să devină un adevărat motor ce pornește un întreg film în mintea mea. Filmul anilor de adolescență. Multe lucruri s-au schimbat în timp, la multe dintre ele am renunțat eu însămi. Această pereche de pantaloni ușor evazați a fost una dintre constantele din viața mea, a fost cea care m-a însoțit în perioada adolescenței, iar mai apoi în perioada formării adultului care sunt acum.
Sursa Foto: Answear.ro
Astăzi a fost ca și cum mi-aș fi dat întâlnire cu mine, cea de acum 11 ani. Am descoperit această pereche de blugi, aparent uitată, și mi-am amintit perfect momentul în care i-am cumpărat, vizualizez chiar și imaginea vânzătoarei blonde de la magazinul din centrul orașului meu, acel magazin unde găseam, întotdeauna, lucruri din denim care să fie pe placul meu. A fost prima pereche de pantaloni cumpărată după ce am ajuns să am dimensiunile pe care mi le doream, în clasa a noua, și, într-un fel, au fost trofeul meu. Ei îmi aminteau triumful meu și, totodată, erau cei pe care îi luam ca reper, pentru ca nu cumva să mă abat de la drum. Magazinul meu preferat s-a transformat de mult, însă, de curând, am descoperit un alt magazin, de unde îmi pot cumpăra tot ce doresc fără să fie nici măcar necesar să ies din casă. La Answear.ro am găsit produse din denim dintre cele mai variate, pentru a satisface toate cerințele și gusturile, dar, în primul rând, pe gustul meu.
Sursa Foto: Answear.ro
Când am simțit că nu mai pot purta pantalonii mei așa cum sunt, am decis să îi modific, încercând să fac dintr-o pereche de blugi ușor evazați, una skinny. Prima schimbare eu le-am făcut-o, puțin cam eșuată, însă, în perioada aceea, sora mea cea mică vedea în mine un exemplu în tot ceea ce făceam, așa că nu puteam recunoaște că am dat greș. După puțin timp, greșeala mea a fost remediată, iar blugii au fost modificați de către cineva cu mai multă experiență ca mine. Îmi amintesc și acum momentele în care ea mă privea admirativ și, deși nu spunea nimic, simțeam că sunt modelul ei. Trebuia să îi transmit toată „priceperea” mea, trebuia să mă ridic la nivelul așteptărilor ei, trebuia să fiu cea mai bună, în tot ceea ce făceam.
Mai apoi, am început facultatea, iar pantalonii mei din denim au fost uitați pentru o perioadă de timp. Până când, întorcându-mă acasă, i-am redescoperit. Erau așa cum îi știam și mă entuziasmam doar privindu-i. Nu credeam că îi mai pot purta, dar nici nu voiam să renunț la ei. Era ca și cum aș fi renunțat la mine. Cum să fac acest lucru, când ei erau cheia care desfăcea toți acești ani în bucăți ale unui puzzle, ca mai apoi să le adune pe toate? Așa că am ales să îi reinventez, și, pentru a doua oară, blugii mei, acum skinny, au revenit la viață. I-am tăiat și, astfel, s-au transformat într-o pereche de pantaloni scurți, pe care i-am purtat în fiecare vară, timp de 3 ani de zile. Mai exact, toată perioada facultății.
Sursa Foto: Answear.ro
Blugii aceștia păstrează parfumul transformărilor. Ale mele și ale lor. Parfumul încrederii și siguranței pe care am învățat să le am, parfumul nopților de petrecere, parfumul întoarcerii, de fiecare dată, acasă. Parfumul primăverii, al verii și al tuturor anotimpurilor. Au fost martorii evoluției mele, iar acum este rândul meu să îi apreciez. Pe atunci nu o făceam, ci îmi plăceau doar pentru că veneau bine și se potriveau oricând, oricărui eveniment, oricărei stări de spirit. Acum îmi plac pentru ceea ce păstrează în buzunarul lor mic. Păstrează „aurul” meu de-o viață, păstrează momentele rebele, momentele de tandrețe, momentele când încercam să cuprind lumea toată. Cred că știți istoria pantalonilor din denim și a buzunarului mic, în care lucrătorii în mină păstrau pepitele pe care le găseau, pentru că în buzunarele mari exista riscul de a le pierde. Așa și eu, păstrez „aurul” meu în această pereche de blugi, în buzunarele care sunt singurele ce au rămas intacte și care amintesc de pantalonii care au fost odată.
Sursa Foto: Answear.ro
Prima dragoste, prima despărțire, anii de liceu, emoțiile unui nou început, perioada facultății, prietenii de-o viață, toate mi se derulează în minte când privesc această pereche de blugi. S-au transformat, asemeni mie, de-a lungul anilor. Au trecut prin cele mai „dure” teste, au fost purtați, uzați, modificați, dar, de fiecare dată, au rămas aceiași. Ce face o pereche de pantaloni din denim să fie deosebită? Faptul că acești blugi au reunit asupra lor anii toți și mai apoi mi s-au întors, sub forma celor mai puternice emoții. Amintirile pe care le poartă asupra lor. O pereche de blugi albaștri ușor evazați, care ulterior au devenit skinny, iar mai apoi au devenit pantaloni scurți. Am testat, în toți anii în care i-am purtat, toate calitățile mele de croitorie, iar ei, de fiecare dată, au revenit la viață. S-au reinventat de-a lungul timpului, dar nu neapărat ținând cont de tendințele modei, ci de propriile tendințe. Pentru că fiecare dintre noi poate fi propriul lui designer și fiecare își poate testa și „etala” imaginația, purtând un produs personalizat de el însuși.
Nu am încercat să îi mai port. Cred că îi voi păstra doar pentru ceea ce reprezintă pentru mine. Pentru emoțiile pe care mi le aduc și pentru că, de fiecare dată când îi văd, îi asociez cu acasă, în cel mai profund mod. Acasă, unde miroase a copilărie. Este, pentru mine, atunci când îi descopăr, ca o călătorie. Către mine, către diferite etape ale vieții mele, către bucurie.
Blugi mi-am achiziționat de atunci mulți și voi continua să o fac. Îmi plac în toate culorile sau modelele. Însă nu m-am atașat de nicio pereche de pantaloni așa cum am făcut-o de aceasta. Probabil că îi voi lăsa în locul lor din șifonier și vor fi uitați o perioadă. Și cu siguranță, de fiecare dată când îi voi redescoperi, mă voi vedea pe mine. Chiar acum mă privesc în oglindă, în noua mea pereche de blugi, și zâmbesc. Zâmbesc lucrurilor frumoase ce vor urma, poate că aceștia vor fi pantalonii mei din denim care mă vor însoți de acum înainte!
Sursa Foto: Answear.ro
Articol redactat pentru competiția SuperBlog 2016
Am purtat si eu in liceu jeansi , dar cred ca nimanui nu le lipseste macar o pereche. Acestia pot fi purtati in multe moduri si sunt practici.
Da, sunt printre cele mai practice obiecte vestimentare, comode, cu aspect frumos, care vin bine oricui. 🙂
Am mare grija de hainele mele si ma atasez in sensul ca le ingrijesc. Cand am slabit, mi-a fost foarte greu sa renunt la hainele mele. Cele mai multe mi le cumparasem din vacante si imi erau dragi si pline de amintiri.
Va trebui sa le pozez si sa incep sa le vand, deja sunt prea multe si sigur nu voi ajunge inapoi la acele kilograme
De ce nu le modifici? Să le mai poți purta, dacă îți sunt dragi. O croitoreasă pricepută poate face minuni. 🙂
si eu am avut o pereche de jeansi prin facultate, de care ma indragostisem. drepti, cu cateva rupturi, petice,,, mi s-au parut geniali si n-am mai gasit ceva care sa se aseze la fel de bine!
Ne amintim cu drag atât de obiectele pe care le-am îndrăgit, cât și de perioada în care le purtam. 🙂
visez inca la prima pereche de blugi, niste Wrangler cum nu am mai gasit niciodata! perfecti!!
Acele produse „de suflet” le căutăm mereu, dar nimic nu le poate egala. 🙂
Si mie imi placea sa imi modific hainele dupa cum ma taia capul, dar nu reuseam mereu
Ma chinuia talentul rau de tot 😛
Nici încercările mele nu erau prea reușite, dar eu insistam. :))
Sunt alaturi de tine in a sarbatorii pantalonii usor evazati.
Parca toata lumea arata bine in ei
Așa este, vin foarte bine pantalonii evazați și se potrivesc cu orice. 🙂
Eu tocmai mi-am achizitionat o pereche de blugi evazati, daca tot a revenit moda si m-am indragostit de ei.
P.S. Mult succes la SuperBlog!
Mulțumesc mult! 🙂 Da, învățăm să iubim din nou blugii evazați. 😀
Prima pereche de blugi o am si eu inca, nu o mai pot purta dar …nu am aruncat-o. A ramas in sifonier acasa la mama…
Sunt obiecte de care ne atașăm și care ne rămân în suflet. 🙂
Nemuritorii blugi. Nu se vor demoda niciodata si sunt extrem de versatili. Eu sunt genul care ma atasez de cate o piesa vestimentara de care ma despart foarte greu. Daca s-ar putea reconditiona as investi in ea inca o data pretul :))
Cred că ar fi o bună idee de afacere, recondiționarea obiectelor vestimentare. 🙂
Iubesc blugii, nu se vor demoda niciodata 🙂
Exact, vor fi veșnic „vii”. 🙂
Iubesc blugii, ii port cu drag oricand si aproape oriunde :)))
Da, le putem găsi găsi utilitatea în aproape orice ocazie. 🙂
Aveam o pereche de blugi pe care ii adoram. Erau cu talie joas, doua randuri de curele din piele intoarsa cu niste ciucuri la capete, iar jos erau mega evazati. Acum nu as mai purta asa ceva, dar atunci ii adoram!
Se modifică stilul, ne schimbăm și noi, dar ne amintim cu drag de lucrurile pe care le purtam. 🙂
Cine n-are macar o pereche de blugi in sifonier?!
Nu cred că există cineva care să nu poarte sau să nu fi purtat blugi. 🙂
Prima pereche de blugi o am si acum, ma rog bucati din ei… Imi place sa ii transform in tot felul de lucruri utile.
Le putem găsi atâtea întrebuințări, chiar și după ce nu îi mai putem purta. 🙂
Cred ca ar trebui sa ecranizam povestile blugilor nostrii, ar iesi numai blockbustere.
Câte povești am descoperit și partea frumoasă este că ne identificăm, într-o oarecare măsură, cu fiecare dintre ele. 🙂
Prima pereche de blugi a fost de la Little Big (parca asa se numea..) tin minte ca erau negri si imi placeau la nebunie.
Fiind in scoala generala…am zis sa le fac un artificiu…si i-am bagat in clor:))) ce a iesit…e de inteles:))
Îmi pot imagina. :)) Clorul nu l-am testat, dar, în schimb, îmi testam de fiecare dată abilitățile de croitorie și imaginația. 🙂
Pe mine nu ma prea lasa inima sa ii tai!
Știu ce zici, a fost o decizie grea și pentru mine, dar nu am regretat-o. 🙂
Si eu am avut cateva perechi de blugi la care mi-a fost greu sa renunt asa ca i-am taiat, i-am peticit, le-am aplicat modele, doar ca sa pot sa-i pastrez cat mai mult timp.
Cred că ne amintim cu toții de acei blugi pe care i-am iubit atât de mult și pe care am încercat să îi „înviem” de fiecare dată. 🙂
Blugii sunt printre preferatii mei si am vazut cateva perechi de blugi evazati care se asezau foarte bine pe corp. Mi-ar placea sa-mi fac curaj sa reincep sa port acest model care este de actualitate
Chiar se așează foarte bine cei evazați. Nici eu nu sunt extrem de curajoasă, dar îmi voi achiziționa cu siguranță o pereche. 🙂
Imi plac blugii de toate tipurile.
Și mie și sunt extrem de comozi. 😀
Vai de capul meu! Am si eu o pereche asa dar mai veche, de cand eram in clasa a doua. Deci nu i-as da pe aur.
Au crescut odată cu tine! 😛
Blugii sunt comozi, dar nu ca treningul! 🙂
Eu foarte rar port trening, dar îi cunosc „calitățile”. 😛
Cand ma trezesc tarziu si stiu ca intarzii la birou trag repede pe mine o pereche de blugi si am fugit. Cand nu stiu cum sa ma imbrac la o intalnire aleg o rochie de blu si scap repede. In orice situatie denimul e cea mai sisgura alegere.
Așa este, denimul poate fi salvarea noastră în orice situație. 🙂
Imi plac blugii. Am toate culorile, albi, negri, bleo, bleomarin, gri. Imi plac cei elastici, fiindca ma simt confortabil in ei.