10 obiective turistice din Iordania

Pe măsură ce avionul coboară către aeroportul din Amman, o întindere deșertică ni se arată în față, în stânga, în dreapta. Peste tot. O întindere care face ca totul să stea în loc, topit, parcă, de razele soarelui care pare mai puternic decât în oricare alt loc. Este început de octombrie, iar cele aproape 40 de grade din termometre sunt chiar mai blânde — de fapt, este cea mai bună perioadă pentru a vizita lumea arabă, căci ziua încă este suficient de lungă, iar căldura nu este chiar atât de copleșitoare. Mă aflu din nou aici, iar inima vrea să îmi sară din piept de încântare! Țara aceasta, încă de la primii pași făcuți pe meleagurile ei, m-a facut să îmi descopăr o parte din mine, uitată sau poate chiar necunoscută — ca și cum, cândva, am trăit aici. Și, pentru că, deși este mică, are o istorie îndelungată și multe locuri care să o povestească, o să vă prezint astăzi 10 obiective turistice din Iordania.

 

1. Petra

 

Acolo unde caravanele poposeau, pe vechea rută comercială care făcea legătura dintre Orient, Occident și Africa, un trib arab, format din nabateeni, a construit un oraș care avea să fascineze lumea și la 3000 de ani distanță — și nu pentru bogățiile de care dispunea, percepând taxe de la fiecare caravană, ci pentru modul în care a fost construit. O zonă uscată și aridă a devenit, prin modelarea stâncii, casă peste aproximativ 30 de mii de suflete.

Orașul trandafiriu din pustiul Iordaniei este săpat în stâncă și nu doar locuințe, morminte, temple sau amfiteatre găsim aici, ci și un sistem unic de colectare a apei, care a contribuit la dezvoltarea rapidă a așezării antice. Este de prisos să ne întrebăm ce tehnici se foloseau, cu mii de ani în urmă, pentru a construi asemenea capodopere — dacă ne mai gândim și că unele au fost săpate de sus în jos, atunci putem concluziona că oamenii acelor vremuri aveau acces la o cunoaștere de care noi aparent ne-am îndepărtat.

Petra nu doar se observă, ci se și simte. Și, dacă alegem să o vizităm și noaptea (recomand să nu ratați Petra by Night), vom fi transpuși în alte vremuri, în care simțurile se accentuează și trăirile se intensifică. Dar, să le luăm pe rând…

Situl se deschide la ora 6 dimineața și ar fi bine să ajungeți cât mai devreme, dacă doriți să îl vizitați în întregime. Sunt aproximativ 11 kilometri de la intrare până la Monastery, cea mai îndepărtată atracție (și una dintre cele mai frumoase). Până la Treasury, celebra imagine care apare și în Indiana Jones, drumul este relativ drept; se traversează canionul Siq, cu multe pauze în care veți simți că vă veți pierde răsuflarea, cuvintele și chiar noțiunea timpului. De fapt, fiecare șerpuire a canionului este o poveste în sine, completată de imaginea beduinilor care pare că au câștigat lupta cu timpul.

Acolo unde canionul se termină, începe o altă lume, o altă filă din această poveste colorată, aromată și plină de mistere. Ni se dezvăluie The Treasury, cea mai cunoscută clădire din Petra, care a atras în jurul său mulți vânători de comori, convinși fiind că mausoleul (căci acesta este rolul lui, de fapt) ascunde și numeroase bogății. În fața ei, turiștii sunt întâmpinați de cămile și de beduini, în încercarea de a fi acceptați ca ghizi. Vă recomand să nu apelați la animale (în afară de cămile, sunt și mulți măgăruși) și am povestit pe larg în acest articol despre fenomenul turismului cu animale. În schimb, beduinii vă pot conduce la niște viewpointuri spectaculoase și chiar vă pot ajuta cu fotografiile, pentru că ei cunosc cele mai bune locuri din care putem imortaliza celebrul obiectiv.

Însă drumul nostru abia începe, căci Petra, una dintre cele 7 minuni ale lumii noi, înseamnă mult mai mult decât Treasury sau Al-Siq. Traseul meu, de acestă dată, a continuat până la Palatul Doamnei, de unde am admirat valea care, cândva, a fost casă pentru atâtea suflete. Aici am avut parte de una dintre cele mai faine experiențe de la Petra, și anume cafea cu cardamom, în vârf de deal, într-un loc care părea mai mult magazin decât cafenea, alături de beduini. Și, surprinzător, am putut achita inclusiv cu cardul.

Dacă veți continua traseul (ceea ce vă recomand să faceți), pregătiți-vă să urcați aproximativ 800 de trepte până la Mănăstire, clădirea cu fațada cea mai mare din Petra, trepte săpate în stâncă și inundate în razele soarelui. De fapt, întregul sit are culori diferite, în funcție de momentul zilei, deci este foarte probabil ca, la întoarcere, să vi se pară chiar mai fascinant.

Pentru a savura în tihnă fosta capitală a nabateenilor, recomandarea mea este să o vizitați în două zile. Astfel, veți putea admira fiecare formațiune întâlnită și vă veți putea bucura de fiecare moment — mai ales iarna, când ziua este mai scurtă. Și, fără niciun dubiu, să reveniți seara, la Petra by Night, care se organizează lunea, miercurea și vinerea. Atunci, totul capătă, parcă, alte dimensiuni și altă însemnătate. Noaptea se încearcă recrearea atmosferei din vechime, când oamenii mergeau ghidați doar de lumina lunii și a stelelor. Canionul este luminat de candele, din spatele stâncilor se aud sunete din natură (asemănătoare meditațiilor), iar, la capătul lui, în fața Tezaurului, ne așteaptă un spectacol de lumină și culoare — proiecții colorate luminează fațada impozantei clădiri, candele sunt așezate pe jos și, printre ele, covorașe cu motive tradiționale așteaptă să fie ocupate de turiști. Totul este completat de cântece la fluier și de povești rostite de beduini. Atenție, însă, pentru că, deși pe site scrie că durează două ore, spectacolul propriu-zis durează doar o oră, așa că ar fi bine să nu întârziați, pentru a nu rata niciun moment.

Petra este o trăire. Este mai mult decât un loc suspendat în timp și modelat de acesta — și de natura care și-a pus puternic amprenta asupra modului în care a luat naștere și asupra evoluției sale. A cunoscut strălucirea, după care a fost abandonat. Civilizația antică a dispărut, însă nu și spiritul ei. Munții, canioanele, grotele, clădirile, pasajele și toate misterele din jurul acestui loc au un spirit al lor și ne vorbesc la fiecare pas. Cu fiecare vizită mi se pare și mai spectaculos acest loc și de fiecare dată îl simt, îl trăiesc și îl înțeleg altfel.

 

2. Deșertul Wadi Rum — Valea Lunii

 

Când se lasă noaptea, în deșert, totul este învăluit în liniște. Dacă îți liniștești și tu mintea, nisipul îți va vorbi. Așa au fost pentru mine experiențele în acest colț de lume. Revelatoare, provocatoare, iar, la final, mi-au adus pace.

Wadi Rum este unic datorită culorilor pe care nisipul le îmbracă și a peisajelor sale desprinse, parcă, dintr-un colț de Marte. Este unic și datoritărită stâncilor care ajung la aproape 2000 de metri înălțime, dar și a oamenilor care mențin vii tradiții care pot părea în contradicție cu secolul în care trăim.

Viața în deșert nu este nici ușoară, nici grea. Este un mod de trai pe care beduinii l-au adoptat de mii de ani și pe care, chiar dacă devine din ce în ce mai turistic, îl păstrează și în prezent. Sunt mulți cei care nu ar părăsi liniștea și tihna de aici pentru niciun oraș. Care simt conexiunea cu natura (pe care lumea arabă a avut-o dintotdeauna), care caută adăpost sub stânci pentru vânturile puternice, care își mută caravanele și trăiesc ceea ce, pentru noi, ar putea părea un miraj desprins din „1001 de nopți”. Unii dintre ei locuiesc în satul de la marginea deșertului, iar alții chiar în mijlocul întinderii de 720 de kilometri pătrați, pe care o cunosc atât de bine. Care le este casă și acasă.

Dacă ar fi să aleg o singură experiență din această țară pe care o îndrăgesc atât de tare, cu toată fascinația și admirația pe care Petra mi le trezește, voi alege noaptea petrecută în deșert. Sau nopțile, pentru că știu că vor urma și altele. Beduninii pregătesc mâncarea în nisip și se asigură că „guști” tot ceea ce înseamnă experiența într-o astfel de tabără.

Mai apoi, se asigură că ai parte de cel mai frumos spectacol al soarelui, la răsărit (sau la apus, după caz). Dacă alegeți răsăritul, veți fi întâmpinați, după momentul plin de magie, de ceai cald într-o tabără de beduini.

După care începe un mic spectacol pe dune, însă nivelul de adrenalină nu va crește foarte tare, pentru că dunele nu sunt prea înalte. Wadi Rum este mai mult despre peisaje și mai puțin despre aventură — care nu lipsește, pentru că se practică inclusiv alpinism pe crestele sale. Recomandarea mea este să optați, pe cât posibil, pentru tururi mai lungi (cele de 2 ore sunt prea scurte pentru a savura tot ceea aceste locuri au de oferit).

O altă atracție a deșertului sunt caravanele, însă, în spiritul celor menționate anterior, în capitolul despre Petra, vă invit să le observați și atât, fără a vă folosi de cămile.

Dacă vă îngrijorează faptul că veți petrece noaptea în cort, vreau să vă spun că acesta asigură toate condițiile necesare unei șederi cât mai plăcute. Iar, dacă optați pentru corturile de tip bubble, veți avea senzația că ați ajuns pe Marte. Majoritatea sunt așezate la baza unui munte, pentru a fi ferite de vânturile puternice, așa că, atunci când vom îndepărta draperia, vom admira tot ce are mai frumos de oferit Wadi Rum. Aceste unități de cazare sunt dotate cu baie proprie, aer condiționat, unele dintre ele au chiar și piscină sau locuri unde se organizează petreceri (inclusiv baruri) — perfecte pentru a savura o narghilea și nu numai. La începutul lunii noiembrie, temperaturile din timpul nopții nu au fost atât de scăzute pe cât mă așteptam, însă, cu cât înaintăm în iarnă, cu atât mai mult trebuie să ne așteptăm la diferențe semnificative între zi și noapte.

Deșertul roșu, casa beduinilor din vremuri peistorice, un loc unde timpul se comprimă, traseu al caravanelor comerciale, un spațiu îndrăgit de turiștii care vizitează Iordania, deșertul Wadi Rum este încă o dovadă a măiestriei pe care natura o posedă. Iar, pentru mine, este un colț în care mereu mă întâlnesc cu mine.

 

3. Marea Moartă

 

După fiecare curbă ești și mai aproape de Marea Moartă, destinația ta, și, pe măsură ce cobori, munții care o înconjoară par din ce în ce mai mari. De fapt, ei nu depășesc nivelul mării, în schimb, Marea Moartă este la 427 de metri sub nivelul mării, ceea ce o transformă în cel mai jos loc de pe glob — aflat în continuă scădere, pentru că nivelul apei scade, prin evaporare, cu aproximativ 1 metru în fiecare an. O transformă și într-unul unic, însă nu (doar) altitudinea, ci și salinitatea care o face de aproape 10 ori mai sărată decât nivelul oceanului planetar. O face, de fapt, un spa de 600 de kilometri pătrați, căci nivelul ridicat de sare și de minerale și nămolul de aici sunt foarte bune pentru tratarea diferitelor afecțiuni ale pielii.

Experiența de a pluti pe Marea Moartă este mai mult de trăit decât de povestit; apa te ridică la suprațafă, orice ai face. Aici ne putem relaxa, putem beneficia de tratamente cosmetice și putem admira apusuri de poveste. Aș sugera să alegem cu grijă zona și unitatea de cazare, pentru că vom petrece majoritatea timpului aici — nu este o destinație unde să ieșim seara, de exemplu, pentru că nu sunt localuri în afara restaurantelor de la hoteluri.

Situată între Israel și Iordania, fiind alimentată doar de râul Iordan și fără legătură cu oceanul planetar — deci este, practic, un lac —, Marea Moartă are un climat special, în zonă înregistrându-se temperaturi mult mai ridicate decât în restul țării, care aduc și un plus de umididate. Mai exact, ea poate fi o alegere potrivită cam în orice moment al anului; eu am vizitat-o în decembrie și în octombrie, iar în octombrie încă era foarte cald, mult mai cald decât nivelul meu de toleranță — apa avea, după estimările mele, în jur de 30 de grade.

 

4. Jerash

 

Istoria poporului iordanian a fost influențată de popoarele care l-au cucerit, îndeosebi cel roman. La puțin sub 50 de kilometri distanță de Amman, contopit cu orașul modern care s-a construit în jurul lui, se află unul dintre cele mai mari și mai bine conservate situri romane din afara Italiei. Un oraș înfloritor în perioada antică și o adevărată comoară în prezent. Este unul dintre locurile mele preferate din Iordania, unde vă recomand să vă rezervați câteva ore bune, pentru că fiecare stradă, fiecare ruină de templu sau teatru, fiecare statuie ne va face să zăbovim și să le admirăm.

Iar ceea ce vedem nu reprezintă tot ce se afla aici în Antichitate, căci doar 15% din vechiul oraș a fost excavat. Dar ce vedem? Încă de la intrare suntem întâmpinați de Arcul lui Hadrian, construit pentru a sărbători vizita împăratului pe aceste meleaguri, anexate de către predecesorul lui, împăratul Traian, provinciei romane Arabia Petraea (alături de Petra și vechiul Philadelphia, actualul Amman). Pe măsură ce înaintăm, descoperim un vechi hipodrom, drumuri pietruite care par să conducă, toate, la Forumul Oval. De aici pornește cea mai impresionantă alee a sitului, Cardo, bulevardul principal construit în stil corintic. Trecând printre coloane, statuete și alte ruine, ajungem în vârful unui deal, de unde veghează Templul lui Zeus. Tot pe un deal se află și teatrul, unde putem avea parte și de spectacole muzicale.

Nu este de mirare faptul că Jerash este considerat a doua comoară a Iordaniei din punct de vedere arheologic și istoric (după Petra, desigur). Și nu e de mirare dacă veți descoperi că veți petrece aici mai mult timp decât ați estimat inițial, pentru că fiecare colț îți vorbește, parcă. Fiecare piatră arată glorie și împrietenire cu timpul.

 

5. Muntele Nebo

 

Menționat în Biblie ca fiind locul în care Moise a primit o vedere asupra Țării Făgăduinței, înainte de moartea sa, Muntele Nebo este unul dintre locurile din Iordania care poartă o puternică semnificație religioasă. Este, din punctul meu de vedere, poarta către speranță, încredere și biruire. Ridicându-se la puțin peste 700 de metri deasupra mării și oferind o panoramă a râului Iordan, cel care separă Iordania de Israel, dar și a Ierusalimului (atunci când praful deșertic ne permite), Muntele Nebo este un loc de pelerinaj recunoscut de toate marile religii monoteiste ale lumii (creștinism, islam și iudaism). Aici nu doar că a privit către Pământul Sfânt Profetul Moise, ci și-a dat și ultima suflare, iar, astăzi, locul morții sale este comemorat de un monument.

Locul a fost recunoscut încă de la începuturile creștinismului, căci putem observa, în interiorul unei biserici, mozaicuri realizate din perioada bizantină și aflăm că o primă biserică a fost construită aici în secolul 4, pentru a comemora locul morții Profetului Moise. Chiar și Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Muntele Nebo în anul 2000, prilej cu care a plantat un măslin, ca simbol al păcii.

Însă, mai departe de orice atracție turistică devenită, fără drept de apel, odată cu sporirea popularității Iordaniei, Muntele Nebo este un loc profund spiritual, iar recomandarea mea este să îl privim ca atare și să ne raportăm ca atare față de el. Dacă pornim cu inima deschisă, vom simți tot ceea ce reprezintă acest colț de lume și de istorie.

 

6. Madaba

 

Nu ne îndepărtăm prea mult de Muntele Nebo și poposim la Madaba, „orașul mozaicului”. Poposim atât într-un atelier de unde putem achiziționa obiecte realizate manual, cât și într-o biserică ce adăpostește cea mai veche hartă a Țării Sfinte, sub forma unui mozaic realizat în secolul 6. Iar, la final, ne vom opri pentru o delicioasă cafea cu cardamom, însoțită de cele mai dulci curmale pe care le-am mâncat vreodată.

Atelierul despre care vă spuneam este inclus în tururile ghidate și oferă posibilitatea de a observa cum sunt lucrate diferite obiecte decorative (sau chiar de mobilier) de către persoane cu dizabilități. Am fost impresionată de toată dedicarea pe care am remarcat-o aici, deși, ca în oricare alt loc, orice achiziție se negociază (iar prețul ceaiului oferit se va regăsi, cu siguranță, în prețul produselor comercializate). Preferatul meu a fost un tablou cu imaginea unei fete care am simțit că îmi seamănă și, chiar și acum, mă gândesc la povestea pe care acesta o ascundea.

Nu este deloc întâmplător faptul că aici întâlnim o biserică ortodoxă, pentru că Madaba este orașul cu cea mai mare comunitate de creștini din Iordania, chiar dacă istoria lor nu a fost mereu prea fericită. Primii creștini au ajuns aici în anii 400, însă, ulterior, așezarea a fost părăsită pentru câteva sute de ani, urmând să fie, din nou, colonizată, la finalul secolului 19, de către 90 de familii creștine plecate din Al Karak. Odată cu repopularea orașului, au fost descoperite multe mozaicuri și ruine din perioada bizantină — inclusiv celebra hartă de pe podeaua unei vechi biserici bizantine a fost scoasă la lumină atunci, în timpul construirii actualei biserici dedicate Sfântului Gheorghe. Nu mai puțin de 2 milioane de bucăți de piatră colorată formează cea mai veche reprezentare a ținuturilor sfinte.

Ce poate fi mai frumos, după ce vom fi vizitat vestigii istorice, decât o plimbare prin orașul care îmbină elemente creștine cu elemente arabe? Sau decât „împrietenirea” cu bucătăria locală? Eu am optat pentru o cafenea cool, unde m-am relaxat cu o cafea turcească și cu dulciuri locale — am ales doar curmale și m-am asigurat că aduc și în România aceste bunătăți.

 

7. Kerak

 

Deasupra deșertului, înconjurat de văi adânci formate de râul Iordan și Marea Moartă, se înalță Castelul Kerak. Sau, mai bine zis, se înalță o pagină de istorie îmbătrânită de trecerea anilor, dar devenită atât de valoroasă prin prisma tuturor popoarelor care au contribuit la scrierea ei. Primii au fost cruciații, cei care au construit castelul, în secolul 12, cu scopul de a controla rutele comerciale dintre Damasc, Egipt și Mecca. Nu s-au putut bucura prea mult de acest punct strategic, pentru că, după nici 5 veacuri, a fost cucerit de către arabii conduși de Saladin. Aceștia l-au fortificat și au adăugat și o mică moschee, dar au păstrat și elemente bizantine, inclusiv o biserică. A urmat o perioadă de declin după alungarea cruciaților și, mai apoi, castelul a fost cucerit de otomani, a intrat sub protectorat britanic, iar, în prezent, aparține Regatului Iordaniei.

Pe lângă mixul de stiluri bizantine și arabe și încăperile care ne poartă spre alte vremuri, lăsându-ne imaginația să ne arate cum erau pe atunci, Castelul Kerak oferă și posibilitatea de a admira valea deasupra căreia se înalță — la 900 de metri deasupra nivelului mării, mai exact. Deși în prezent pare mai degrabă uitată strălucirea pe care a avut-o cândva, rămâne, totuși, unul dintre cele mai mari 3 castele din regiune, celelalte două fiind în Siria.

 

8. Ajloun

 

Rămânem în zona istorică a Iordaniei și vă propun să vizităm un alt castel, musulman de data aceasta, datând din aceeași perioadă cu cel de la Kerak, și anume secolul 12. Similar ca poziție, tot în vârful unui deal, acesta avea rolul de a păzi văile care coboară spre Valea Iordanului, tot pentru a cotrola rutele cale legau Damascul și Egiptul.

Pe numele său real Qalaat ar Rabadh, Castelul Ajloun a trecut prin ocupații similare cu ale celui prezentat mai sus; construit pe locul unei vechi mănăstiti bizantine, pentru a proteja locurile de incursiunile cruciaților, el a fost cucerit de aceleași armate ale lui Saladin, extins de mongoli și cucerit, mai apoi, de otomani. Nici natura nu a fost prea blândă cu această construcție, suferind distrugeri în urma unor cutremure. Acum, acesta este un loc în care se împletesc nații și timpuri, pustiu și vegetație, trecut și prezent și poate fi vizitat cu ușurință împreună cu Jerash — ambele se află în nordul capitalei Amman.

 

9. Aqaba

 

Cel mai sudic punct al Iordaniei, cel mai cosmopolit oraș al țării, aș îndrăzni să zic, și singurul aflat pe litoral, Aqaba este amplasat la intersecția dintre Asia și Africa și se învecinează, în Golful Aqaba, cu Israelul, Egiptul și Arabia Saudită. Este o zonă lipsită de taxe, unde se găsește inclusiv alcool la prețuri rezonabile (în majoritatea țărilor arabe alcoolul este destul de costisitor), un oraș vibrant chiar și la ore mai târzii din noapte. Iar Marea Roșie este principala atracție a regiunii, datorită coralilor săi ușor observabili chiar și aproape de mal. Fiind cel mai sudic punct al țării, temperaturile sunt destul de ridicate pe tot parcursul anului, ceea ce face din Aqaba o destinație inspirată chiar și în extra-sezon.

Recomand să alegeți un hotel cu plajă privată, pentru că pe plaja publică, deși nu este interzis să faceți baie în costum de baie (mă refer la femei), este, din punctul meu de vedere, o formă de respect a culturii locale să păstrăm o ținută decentă — ca peste tot în spațiile publice.

Deși este un oraș efervescent, nu mi s-a părut deloc aglomerat — densitatea cea mai mare de localnici este în Amman, în Aqaba fiind aproximativ 150 de mii de locuitori. Motivele pentru care îl puteți vizita sunt diverse, de la relaxare pe plajă și practicarea de sporturi nautice (scufundările, croazierele și snorkelingul sunt printre cele mai căutate), la shopping — aurul are un preț foarte bun aici și se poate negocia. În plus, apusurile văzute la Marea Roșie par pictate. Așa că multe lanțuri hoteliere internaționale se regăsesc și aici și chiar și un hotel de 7 stele.

Dar să nu credeți că, dacă vreți să și explorați, nu veți întâlni obiective turistice. Am povestit într-un articol dedicat, după prima călătorie în Iordania, care sunt locurile pe care eu le-am descoperit în Aqaba și vă invit să citiți aici despre Muzeul Arheologic, Moscheea Sherif al-Hussein bin Ali sau Castelul Aqaba (și nu numai).

 

10. Amman

 

Capitala și cel mai aglomerat oraș al Iordaniei, Amman, oferă, totodată, și o mulțime de activități și obiective menite a ne ajuta să savurăm specificul orașului, îmbogățit pe parcursul a mii de ani. Este un oraș al contrastelor, unul pe care ori îl iubești, ori îl urăști — recunosc că, deși am crezut, inițial, că am dedicat prea mult timp capitalei Iordaniei, am ajuns, la final, să îmi mai doresc timp petrecut aici.

Senzația mea a fost că Amman sintetizează cel mai bine specificul local: religie, tradiții, culoare, arome, nou lângă vechi, vechi lângă nou, granița dintre deșert și Valea Iordanului, o lume deopotrivă a zgârie-norilor și a piețelor aglomerate. Un oraș aflat la limita dintre Orient și Occidnt, care îmbrățișează și onorează ambele culturi. Unul al vestigiilor istorice vizitate pe timp de zi și al barurilor descoperite pe timp de noapte.

Cel mai cunoscut obiectiv din Amman este celebra Citadelă, construită pe cea mai înaltă colină din oraș; este lesne de înțeles faptul că, de aici, în orice moment al zilei vom beneficia de o vedere panoramică asupra clădirilor dimprejur, până departe, în zare. Ce are specific acest loc este istoria sa, fiind folosit ca agora (piață publică) în urmă cu mii de ani, iar vestigiile istorice ale civilizațiilor care s-au succedat de-a lungul anilor întăresc importanța pe care o poartă. Amintesc aici de Templul lui Hercule, Palatul Omeiazilor sau ruinele unei bazilici creștine.

În apropiere de Citadelă (și foarte ușor de observat de aici) se află Amfiteatrul Roman, un alt punct de atracție din Amman, care datează din vremea Imperiului Roman, pe când orașul era cunoscut ca Philadelphia.

De aici, oriunde am merge, vom fi înconjurați de un zumzet continuu; în timpul vizitei mele, acesta a fost amplificat de faptul că era ziua profetului Mahomed, iar toți localnicii se aflau în moschei sau în piețe. Cele din urmă sunt o adevărată explozie de culoare și de arome, fiecare tarabă este atent aranjată, iar fiecare vânzător apelează la farmecul personal pentru a te convinge să cumperi. Este greu să nu ne oprim printre atâtea mirodenii, semințe de tot felul, fructe, legume, lipii și alte produse de patiserie — să ne oprim să admirăm, să adulmecăm și să achiziționăm.

Mai apoi, vom întâlni magazine cu haine, cu aur, cafenele, restaurante, cofetării, tocmai bune de gustat din plin ce are Iordania de oferit — deși nu mai mănânc zahăr de 2 ani, am făcut o excepție și am savurat o bucată delicioasă de kunefe. Și, dacă am ajuns la capitolul gastronomie, nu putem să-l încheiem prea curând, pentru că vă recomand să părăsiți hotelul cât de mult puteți și să vă alăturați localnicilor — gastronomia este delicioasă, mai ales în restaurantele cu specific arab.

Amman, „orașul alb”, este un mix vibrant între souq-uri (piețe) și hoteluri de peste 40 de etaje, unde întâlnim o mare diversitate de oameni, culturi și orientări religioase. Ruinele se împletesc cu zumzetul localurilor deschise până târziu în noapte, iar totul pare în mișcare, în orice moment al zilei. Partea veche și partea nouă, deși pare că sunt precum soarele și luna, strălucesc în felul lor; una pentru ce a fost, alta pentru ce este. Iar, împreună, formează acest tablou pe cât de divers, pe atât de original.

 

Sfaturi de călătorie

 

Dacă intenționați să vizitați Iordania, cred că ar trebui să țineți cont de unele aspecte, pentru ca vacanța voastră să fie una de neuitat. În primul rând, mergeți cu inima deschisă, pentru că țara este foarte sigură — eu nu am simțit niciun pericol, în nicio călătorie, la nicio oră din zi sau din noapte. Pentru sejururile achiziționate de la un turoperator, viza este gratuită, iar pentru cele pe cont propriu, se achită la sosirea în țară. Dacă nu aveți viza gratuită, recomand achiziționarea unui Jordan Pass, care asigură intrarea la diferite obiective turistice (inclusiv Petra), plus viza.

Cartele locale se pot achiziționa de la ieșirea din aeroport, se poate plăti cu cardul în multe locuri, iar în afară de intrarea la Petra (unde cereau dinari), am putut plăti în euro sau dolari (acolo unde nu exista POS). Dacă optați pentru închirierea unei mașini, se poate face acest lucru în aeroport, iar condițiile de trafic sunt foarte bune — în afară de Amman, nu am observat aglomerație pe nicăieri, iar șoselele sunt în stare bună.

Fiind o țară arabă, recomand atenție la vestimentație, dar și la gesturi care pot părea neadecvate (în special cuplurilor mă adresez acum). Este frumos să respectăm atât legile scrise, cât și pe cele nescrise atunci când vizităm un popor cu o cultură diferită de a noastră.

Oamenii sunt deschiși și primitori, însă, pentru că turismul abia acum începe să ia amploare, vor încerca să obțină prețuri mai mari decât ar valora anumite obiecte sau servicii. Arta negocierii este nelipsită, ca în oricare altă țară arabă; eu am un principiu după care acționez, și anume că ofer atât cât simt că valorează ceea ce doresc să cumpăr, astfel încât schimbul energetic să fie unul corect — iar aici mă ghidez mult după instinct și după interacțiunea pe care o am cu vânzătorul, chiar dacă, uneori, este posibil să plătesc mai mult.

Țara nu este mare și poate fi vizitată cu ușurință de la nord la sud, așa că recomand să optați pentru vacanțe de cel puțin o săptămână, pentru a putea descoperi și savura tot ceea ce are de oferit Iordania.

Dacă aveți și alte sugestii sau întrebări, le aștept cu drag în comentarii. Acestea fiind spuse, nu pot decât să reiterez ideea că Iordania este una dintre cele mai fascinante destinații pe care le-am vizitat până acum, că mă seduce la fiecare vizită și că, oricât aș crede că o cunosc, reușește să mă surprindă de fiecare dată. Vă doresc o călătorie care să vă bucure toate simțurile și pe care să o trăiți din plin!

 

---

Călătoria în Iordania a fost efectuată cu sprijinul Christian Tour și Animawings, care oferă pachete charter către această destinație.

---

Citește și:

• Istoria, peisajele și distracția din Aqaba, Iordania
• Locurile sfinte ale Iordaniei: Muntele Nebo
• Petra, orașul prins între trecut și prezent
• Turismul cu animale – o problemă care se poate rezolva prin informare

---