Locurile sfinte ale Iordaniei: Muntele Nebo, vârful de unde profetul Moise a privit către Țara Făgăduinței

Părăsesc aeroportul din Amman cu prima destinație din Iordania în minte, și anume Muntele Nebo – așa cum am spus în repetate rânduri, țara este un izvor de surprize și este formată din părți de istorie, părți de religie, părți de natură recunoscute la nivel mondial și în toate religiile. Drumul, deși nu foarte lung, străbate localitățile simple ale Iordaniei, pe care mantaua turismului nu le-a cuprins și care arată viața simplă, așa cum este ea, a localnicilor care își duc traiul din activități diferite de cele turistice. Aceste imagini, cu locuințe pătrate și albe, „presărate” pe dealurile care formează peisajul – unul sălbatic, în care singura vegetație o reprezintă tufele uscate –, cu oameni care se zăreau din când în când pe stradă, alături de copii lăsați, parcă, în voia lor, chiar dacă sunt contrastante cu zonele mai dezvoltate – aparent dezvoltate, pentru că și acolo se observă cu ușurință diferențele dintre ce este construit pentru turiști și ce este al localnicilor – mi s-au părut un prim contact fascinant cu o nouă cultură pe care aveam să o descopăr.

Nu m-am simțit în nicio clipă în nesiguranță și nici nu am avut probleme în ceea ce privește traficul – deloc aglomerat în această zonă – ba, din contră, localnicii au fost dispuși să ne ajute atunci când neatenția ne-a făcut să ignorăm GPS-ul și să greșim drumul. De îndată ce începi să urci către Muntele Nebo și să observi în jurul tău valea aridă care îl înconjoară, ai impresia că vei ajunge într-un loc care, deși știi că se află pe planeta noastră, el de fapt aparține unei alte lumi. Și așa și este, având în vedere evenimentele care s-au produs aici acum mai bine de 3000 de ani și care îl transformă, fără drept de apel, într-un loc sfânt, despre care o să vă povestesc în cele ce urmează.

Muntele Nebo, Iordania

Viața profetului Moise și semnificațiile pe care acesta le-a avut în Vechiul Testament

Cu toții știm despre Decalogul lui Moise, despre cele 10 porunci pe care acesta le-a primit de la Dumnezeu pe Muntele Sinai și după care creștinii se ghidează de mii de ani. Însă viața profetului – dedicată spiritualității – a fost compusă din mai multe evenimente marcate în Vechiul Testament și cu mare răsunet și după mii de ani.

Moise copilul a fost abandonat de mama sa pe apele Nilului, pentru a scăpa de trista soartă pe care Faraonul le-o decisese tuturor copiilor iudaici de latură masculină, și anume asasinarea. Moise adolescentul a fost crescut la curtea aceluiași Faraon necruțător, căci fata lui l-a adoptat pe pruncul găsit în trestie. Moise adultul a simțit chemarea lui Dumnezeu – și mai mult decât atât, Dumnezeu i s-a arătat în repetate rânduri, considerându-l un prieten al Său – și a devenit un profet recunoscut de creștini, iudaici și islamici.

Egiptul anilor 1300 î.Hr. devenise un loc al păcatelor și al desfrânării, motiv pentru care locuitorii săi își atrăseseră numeroase pedepse divine. Acela a fost contextul în care Moise a adunat triburile israelite pentru a părăsi Egiptul, întorcându-se împotriva Faraonului, pentru a câștiga libertatea în Țara Făgăduinței – Canaanul. Urmându-l pe profet, aceștia – care au format ulterior poporul lui Israel – au rătăcit timp de 40 de ani prin deșertul Arabiei, până au ajuns să se elibereze definitiv din robie.

Profetul a trăit într-o vreme în care nu exista conceptul de credință monoteistă, și cu toate acestea, și-a dedicat viața lui Dumnezeu. A prevestit sosirea Mântuitorului care avea să se petreacă peste mai bine de 1000 de ani și, cu atât mai însemnată a fost activitatea lui, cu cât el transmitea mesajele lui Dumnezeu într-o lume profund încrezătoare în zeități.

Deși una dintre principalele misiuni ale sale a fost eliberarea poporului lui Israel din robia egipteană, Moise a avut un important aport în ajutarea semenilor săi în întărirea credinței, ba chiar a reușit să oprească mânia lui Dumnezeu asupra evreilor.

Ajungând pe Muntele Nebo din Iordania, el a privit în zare către Țara Făgăduinței, în care nu i-a fost permis niciodată să calce, deși într-acolo și-a condus poporul; acesta este și locul în care profetul și-a găsit sfârșitul, la 120 de ani, după o ultimă discuție avută cu Dumnezeu.

În zilele senine, în depărtare se observă Palestina, Israelul și Râul Iordan

Muntele Nebo din Iordania în secolul 21

În prezent, Muntele Nebo este un loc de pelerinaj recunoscut în toate marile religii monoteiste ale lumii – creștinism, islamism, iudaism –, unde, de asemenea, toate religiile consimt că profetul a murit – chiar dacă diferă versiunile cu privire la locul în care a fost îngropat; creștinii și evreii susțin că pe munte, musulmanii susțin că mormântul său se află pe celălalt mal al râului Iordan.

O biserică ne amintește de faptul că ne aflăm într-un loc sfânt. De fapt, ea a fost construită deasupra unei alte biserici bizantine cu mozaicuri – destul de răspândite în această zonă. În fața ei, la marginea unui platou de unde, în zilele senine, se observă Israelul și Iordania – cam rar, ce-i drept, pentru că praful deșertic care se ridică în atmosferă face aproape imposibil acest lucru –, se află Memorialul lui Moise, privind, parcă, tot către locurile sfinte.

Se simte aici o liniște care nu este datorată lipsei turiștilor – din contră, este un loc inclus în circuitul turistic iar autocarele vin în permanență –, ci izvorâtă din interior, mai puternică decât orice factor perturbator din exterior – iar acest lucru nu se întâmplă pentru că este un loc sfânt, ci pentru că are o energie aparte, capabilă să oprească vâltoarea gândurilor oricui.

Însuși Papa Ioan Paul al II-lea a confirmat includerea Muntelui Nebo în circuitul pelerinilor în anul 2000, atunci când a și plantat un copac care astăzi este „decorat” cu bucăți colorate de hârtie. De asemenea, vizita papei a fost omagiată prin ridicarea unei pietre care amintește de acest eveniment.

Muntele Nebo, Iordania

Am descoperit la Muntele Nebo o parte de istorie de acum 3000 de ani, cu importante semnificații religioase. De mii de ani, oamenii încearcă să găsească răspunsuri la niște întrebări care nu vor putea fi niciodată dovedite științific; credința, dacă ar fi dovedită, nu ar mai fi credință – aceasta este lucrul către care ne îndreptăm chiar și atunci când nu reprezintă singura noastră variantă.

Citește și: