Sfaturi pentru a vă organiza o excursie în Iordania

Se apropie momentul aterizării și o mare pustietate mi se înfățișează – așa pare Iordania privită din avion, un spațiu complet deșertic unde, pe alocuri „răsare” câte o clădire. Încep în scurt timp să o descopăr și, încă din prima seară, ajung la concluzia că aceasta va fi una dintre cele mai frumoase excursii de până acum. Ciudat mod de manifestare are mintea asta, de formulează concluziile încă de la începutul poveștii! Miros de mare, nisip cărămiziu, temple sculptate în calcar, stânci a căror coloristică ar face invidios orice designer, localnici primitori și care, chiar dacă vor să te păcălească, o fac cu zâmbetul pe buze, salate de tot felul și preparate condimentate, ceai savurat în deșert pentru care poți renunța lejer la orice cafea, beduini care au niște povești de viață incredibile, locuri în care s-au petrecut importante evenimente biblice. Cam așa arată Iordania creionată pe baza experiențelor mele și cam aceasta este imaginea de ansamblu care mi s-a întipărit în minte.

 

Siguranță

 

„Te duci în Iordania? Să ai grijă!”– cred că am auzit aceste cuvinte în fiecare zi care a precedat excursia mea în Regatul Hașemit al Iordaniei, așa cum este denumirea completă a țării. Da, chiar aveam de gând să merg în Iordania, mi-am dorit de ceva timp această destinație, nu mi s-a părut nimic nesigur nici când am luat decizia de a pleca, și nici după zilele petrecute acolo. Am observat că reacția (aproape) generală în România este de reținere, cel mai probabil din cauza vecinilor săi cu mai multe probleme. Din fericire, în niciun moment nu m-am lăsat intimidată de cele auzite, iar concluziile după zilele petrecute în Iordania sunt că părerile despre faptul că nu este o destinație sigură sunt eronate, însă de înțeles, dintr-un anume punct de vedere.

În cele 3 zile cât am circulat pe drumurile acestei țări, cu o mașină închiriată, cred că am fost opriți de aproximativ 10 ori de poliție, doar pentru a se asigura că este totul în regulă. Este un obicei frecvent și care îți conferă un plus de siguranță, mai cu seamă că se bucură atunci când întâlnesc turiști, turismul fiind un domeniu în plină expansiune și pe care fiecare locuitor încearcă să îl dezvolte.

Sunt multe zone ale țării unde accesul se face pe bază de pașaport, cum sunt, spre exemplu, deșertul Wadi Rum și Aqaba. În deșert – un alt loc față de care am observat o oarecare reticență, mai cu seamă atunci când vine vorba să rămâi peste noapte acolo – ești legitimat și trebuie să declari campusul în care vei dormi. La intrare în Aqaba se trece printr-o vamă, pentru că acest oraș este lipsit de taxe și se încearcă evitarea traficului cu produse la prețuri mai mici – nouă nu ne-a fost verificată mașina, însă turiștii au un statut diferit.

Părerea de ansamblu despre locuitori este că sunt ospitalieri, deși au în sânge arta negocierii – și deși uneori reacțiile lor sunt diferite față de cele pe care le-am aștepta; am observat frecvent că felul în care încheie o conversație este destul de brusc, lăsând impresia că lucrurile nu sunt tocmai în regulă, după care am înțeles că acesta este felul lor de a fi, de a se manifesta. Poți ajunge să fii foarte ușor păcălit și la fel de ușor poți primi lucruri gratuite din partea lor. Spre exemplu, am primit de la un vânzător al unui mic magazin de pe autostradă trei sticle cu apă, pentru că magazinul nu avea POS, iar noi nu mai aveam dinari – nu este tocmai indicat să rămâneți fără bani cash.

Pedeapsa capitală încă se aplică, pentru hărțuire și pentru trafic de stupefiante – nu știu dacă doar pentru aceste două abateri de la lege – și am observat că, oricât de mult ar încerca să își vândă comercianții produsele, nu devin agasanți și nu simți că te sufocă. Există o linie destul de fină pe care o respectă și nici aceia care par foarte insistenți nu ajung să devină intruzivi.

 

Transport intern

 

Despre transportul către Iordania nu am prea multe de spus, există curse ale diferitelor companii care aterizează atât în Amman, capitala țării, situat în nord, cât și în Eilat, oraș de la Marea Moartă care, deși este amplasat pe teritoriul Israelului, este foarte aproape de Iordania. În schimb, vreau să vă povestesc despre transportul intern, în cazul în care doriți să planificați o excursie pe cont propriu. Nu mă refer la excursiile organizate, care pot fi atât din România, cât și prin colaborare cu o agenție locală. Ce facem, însă, în situația în care nu colaborăm cu nicio agenție și dorim să organizăm totul pe cont propriu?

Putem opta pentru un taxi – prețurile sunt accesibile și negociabile, de fapt totul se negociază în Iordania –, sau pentru închirierea unei mașini, variantă pe care am ales-o și eu și pe care o recomand. Totul a decurs fără niciun fel de probleme, de la o mașină micuță am optat pentru un mini SUV, ajungând, în urma unui upgrade gratuit, la o mașină de teren veritabilă. După ce am străbătut întreaga țară, am realizat cât de inspirată a fost această alegere, mai ales în zonele deșertice, unde majoritatea localnicilor folosesc mașini de dimensiuni ceva mai mari.

Puteți rezerva online sau direct din aeroport, unde s-a dovedit a fi mai liber decât ne-am fi așteptat – nu știu, însă, dacă diferă prețul, deși este posibil ca în aeroport să fie ceva mai mare. Am optat pentru asigurare standard, căci una completă majora prețul închirierii aproape de două ori – primul contact pe care l-am avut cu stilul de a „umfla” prețurile despre care tot citisem anterior. Am mizat pe ideea că nu vom avea incidente neplăcute și așa s-a dovedit a fi, la final.

Traficul nu este nici cel mai liniștit, nici cel mai haotic din lume, iar, dacă sunteți obișnuiți să conduceți în București, nu veți avea probleme. Se aglomerează mai tare în zona orașelor – nu știu cum este în Amman, căci am renunțat la el și l-am lăsat pentru o altă călătorie – iar pe autostradă am fost, de multe ori, singura mașină de pe drum. Limitele de viteză sunt ceva mai scăzute decât în România (100 km/h pe autostradă) și ce mi s-a părut ciudat este că, în afara denumirii, „Desert Highway”și a celor patru benzi – în unele zone încă în construcție –, autostrada este, de fapt, un drum expres, pentru că intrarea și ieșirea se fac pur și simplu, de oriunde ne-am afla. Mai exact, vom întâlni frecvent zone în afara carosabilului în care se află case, mici magazine, iar virajul la stânga, precum și întoarcerea, se fac traversând benzile de pe contrasens, și nu pe un pod.

Este posibil să întâlniți mașini care circulă pe contrasens, pe banda de urgență, veți remarca destul de repede că localnicii nu prea semnalizează și că se claxonează destul de des, însă nu este deranjant acest lucru și nici nu am observat vreun incident neplăcut pe străzile Iordaniei, ba, din contră, dacă greșești drumul, șoferii sunt foarte îngăduitori.

Litrul de benzină este între 0,7 și 0,9 dinari, în funcție de tipul combustibilului – toții operatorii benzinăriilor recomandă benzina mai ieftină. Se poate plăti inclusiv cu cardul, unde avem opțiunea de a oferi și un bacșiș minim celui care ne-a ajutat să alimentăm – o să vorbesc într-un capitol separat despre acest aspect, pentru că toată lumea așteaptă bacșiș și este oarecum o lege nescrisă să îl oferi.

Experiența mea cu mașina a fost una foarte bună, drumurile sunt ușor practicabile, însă cu destul de multe curbe, iar o atenție ceva mai sporită trebuie acordată dacă doriți să ajungeți la Marea Moartă, pentru că se află la 430 de metri sub nivelul oceanului planetar și drumul este destul de abrupt, existând riscul să „spălăm mașina în mare”, așa cum un polițist simpatic ne-a informat – mai cu seamă dacă îl parcurgeți noaptea, așa cum a fost și cazul nostru. Atenție trebuie acordată și limitatoarelor de viteză, foarte dese, foarte late, din beton, care se observă destul de greu și care, pentru o mașină mai mică, se pot dovedi adevărate pericole dacă nu este adaptată viteza corespunzător.

 

Viză și Jordan Pass

 

O să abordez împreună aceste două subiecte, pentru că sunt strâns legate unul de celălalt. Evident, nu puteți pătrunde în țară fără viză, care se obține de pe aeroport, pe baza pașaportului valabil minimum 6 luni. Dacă achiziționați Jordan Pass, acesta include viza, intrarea la Petra – între una și trei intrări –, accesul în deșert și multe alte atracții turistice din țară – îndeosebi în Amman. Chiar și doar pentru viză și pentru Petra, tot este mai avantajos să vă achiziționați Jordan Pass, economisind, astfel, aproximativ 30 de euro. Atenție, însă, pentru că nu există vreun punct de unde poate fi achiziționat din aeroport, așa că singura variantă este să îl cumpărați online – puteți face acest lucru inclusiv în aeroport, unde internetul funcționează impecabil. Cred că nu a durat mai mult de 30 de minute obținerea vizei, de fapt așteptarea, pentru că procedeul este unul foarte rapid. Dacă nu aveți garanția internetului – urmează să vorbesc și despre el –, cel mai bine este să descărcați Jordan Pass în telefon, pentru a-l prezenta de fiecare dată când este cazul – sau să îl printați, deși eu optez pentru varianta telefonului.

 

Internet și roaming

 

Probabil că suntem obișnuiți cu toții cu beneficiile pe care le avem în Spațiul Economic European, respectiv utilizarea traficului de voce și a celui de date la fel ca în țară – cu o anumită limită, desigur. Ei bine, situația se schimbă semnificativ atunci când călătorim în afara SEE, unde, indiferent de operatorul de telefonie mobilă, un MB de date costă aproximativ 10 euro. Cum am rezolvat această problemă? Simplu, am achiziționat o cartelă de la un operator local prezent în aeroport, pe care am utilizat-o împreună cu un modem portabil. Ce am remarcat este că internetul este foarte rapid, există inclusiv 4G+, iar cartela pe care am achiziționat-o a suportat lejer, la un moment dat, 5 dispozitive conectate la ea.

Puteți, de asemenea, să folosiți cartela în telefon, și pentru trafic de voce – noi am folosit apelurile prin internet. În momentul achiziției, trebuie prezentat pașaportul, iar agentul respectiv vă va configura cartela direct în telefon, după care sunteți liberi să o folosiți cu ce dispozitiv doriți. Prea multe beneficii nu oferă operatorii din România pentru spațiul din afara SEE, așa că aceasta este cea mai avantajoasă opțiune – am avut net peste tot, acolo unde era semnal la telefon, desigur, având în permanență modemul în rucsac.

 

Religie și monarhie

 

Primele semne care ne arată că suntem în mijlocul unui popor musulman sunt date de vestimentația femeilor îndeosebi, dar și de cea a beduinilor. Majoritatea localnicelor au părul acoperit, altele și chipul, iar beduinii, descendenți ai nabateenilor care au construit Petra, au ținute specifice și greu de ignorat. Ei locuiesc atât în jurul acestui sit arheologic, cât și în deșertul Wadi Rum, în deșert fiind aproximativ 1500-2000 de persoane care trăiesc în triburi și care se mută în funcție de zonele ferite de vânt pe care le găsesc. Aici se respectă propriile legi și reguli, răspunzând direct în fața regelui, iar bărbații se pot căsători cu până la 4 femei, cu condiția să își permită să le întrețină pe toate – drept urmare, cu toții au familiile mari și sunt un fel de rude, chiar dacă mai îndepărtate.

Mai apoi, un alt aspect ușor de remarcat este reprezentat de chemarea la rugăciune, care se aude de oriunde ne-am afla și care are loc la ore fixe, începând la ore foarte matinale și terminând în noapte. Dacă nu se află în moschee, mulți localnici se roagă de oriunde, pe un covoraș, desculți – ultimul exemplu în acest sens l-am avut chiar în aeroport, în persoana unui lucrător vamal.

Regatul Hașemit al Iordaniei este condus, așa cum se poate deduce, de o familie regală, care este foarte apreciată și iubită de către localnici. Toți vorbesc despre „My King” cu un mare respect, fotografia lui este prezentă în multe locuri publice, iar regina Rania este, din punctul meu de vedere, un simbol al feminismului și al evoluției statutului femeilor în religia musulmană. O urmăresc cu drag de multă vreme, dinainte să iau în calcul posibilitatea de a vizita țara pe care o conduce.

Desigur că, de fiecare dată când călătorim într-o țară străină, trebuie respectate regulile și obiceiurile respectivului popor, îndeosebi dacă acesta este musulman, respectiv total diferit de al nostru. Un prim aspect care trebuie avut în vedere este vestimentația, deși nu am observat să existe interdicții în acest sens pentru turiști, dar este bine să nu purtăm haine care atrag prea mult atenția, din respect față de cultura musulmană. De asemenea, dacă vizitați casa vreunui localnic – este valabil și în deșert, în cortul restaurant, spre exemplu –, trebuie musai să vă descălțați la intrare, în semn de respect față de gazdă.

 

Gastronomie

 

Gastronomia orientală este bogat condimentată, se bazează mai mult pe salate decât pe carne – deși aceasta este prezentă în toate meniurile –, iar ceaiurile sunt băuturile preferate de localnici – și de turiști, după ce ajung să le deguste pe cele preparate de beduini. În general, în țările arabe alcoolul se găsește destul de greu și la prețuri ceva mai mari – mult mai mari, de fapt. Am preferat să ne adaptăm obiceiurilor locale și chiar am îndrăgit foarte tare ceaiul negru, iar, la polul total opus, în Aqaba am consumat un vin local, foarte bun, care nu mi s-a părut că ar diferi cu mult față de prețurile europene. Ce-i drept, Aqaba are un statut special, fiind singura stațiune a Iordaniei și, așa cum am menționat anterior, o zonă fără taxe, așa că aici este posibil să găsim mai ușor anumite lucruri față de restul țării.

 

Monedă și prețuri

 

Moneda locală este dinarul și, deși de multe ori sunt acceptați și dolari sau euro, este recomandat să efectuați plățile în dinari. Acesta este ceva mai puternic decât moneda europeană și decât cea americană, însă în mod artificial, pentru că economia nu este una dintre cele mai dezvoltate. Se poate plăti și prin intermediul cardului, nu peste tot, desigur, însă recomandarea mea este să cumpărați dinari de la un exchange și nu de la hotel, unde cursul de schimb este în dezavantajul nostru.

Tendința generală este de a mări prețul, pentru a putea negocia, deci aș putea spune că negocierea este baza oricărei tranzacții. Este foarte posibil să fiți păcăliți cel puțin o dată, cum la fel de posibil este să primiți lucruri din partea localnicilor – vedeți exemplul de sus cu apa – așa că nu ar trebui să vă simțiți înșelați per ansamblu, pentru că lucrurile se compensează, la fel ca în viață; în general, cel mai bine este să oferiți pentru un produs atât cât simțiți că valorează, indiferent dacă prețul este poate mai mare.

Toată lumea așteaptă bacșiș, iar cei care nu așteaptă se vor bucura foarte tare dacă vor primi. Momentul care m-a marcat cel mai tare în această excursie a fost acela când, în Aqaba fiind, am negociat cu un șofer de taxi să ne ofere un tur al orașului și să ne fie ghid. La finalul călătoriei de o oră, încântați fiind de poveștile lui, am decis să îi oferim mai mult decât ceruse, iar reacția a fost de surprindere combinată cu bucurie, care ne-a provocat și nouă emoție – un „For me?” spus cu o seninătate pe față care m-a însoțit în gând mult timp după.

 

Temperaturi și perioadă optimă de călătorie

 

Avantajul de a călători iarna într-o țară în care clima este mai caldă este că ai sentimentul că ai ajuns direct în mijlocul primăverii. Eu am ales luna decembrie pentru călătorie și, când voi reveni, cel mai probabil o voi face într-o lună primăvăratică. Vara am aflat de la localnici că temperaturile sunt de minimum 40 de grade Celsius, deci nu știu cât este de indicată o vacanță în această perioadă. Iarna sunt temperaturi în jurul valorii de 20 de grade Celsius sau chiar mai ridicate (am avut parte și de 24 de grade în decembrie), însă diferențele de temperatură între zi și noapte se resimt destul de puternic, mai ales în deșert, unde noaptea este foarte friguroasă – dacă intenționați să rămâneți peste noapte aici ar fi bine să puneți în bagaj și ceva mai gros. Nu știu cât de puternic se simt vara aceste diferențe, însă probabil că și pe timpul nopții este ceva mai cald afară – iar în timpul zilei, mult prea cald, aș spune eu.

Ceva mai multe grade au fost la Marea Moartă și la Marea Roșie și este lesne de înțeles acest lucru, îndeosebi la Marea Moartă, care se află la 430 de metri sub nivelul oceanului planetar – spre exemplu, față de Amman, care este la aproximativ 50 de kilometri distanță, temperaturile pot varia chiar și cu 10 grade.

Cred că primăvara și toamna sunt cele mai potrivite perioade de călătorie, deși Iordania poate fi vizitată în orice perioadă a anului. Dezavantajul în lunile de iarnă este că ziua este mai scurtă – suntem pe același fus orar –, iar în jurul orei 16:30 deja soarele începe să apună. După lăsarea nopții multe lucruri nu prea mai sunt de vizitat, în afară de Petra, unde, în zilele de luni, miercuri și joi se organizează Petra by Night și întreg spațiul este ocupat cu mii de candele – o experiență pe care îmi doresc să o trăiesc la următoarea vizită.

 

Atracții turistice

 

Știu că majoritatea asociază Iordania cu Petra și este lesne de înțeles de ce, fiind cel mai promovat obiectiv al țării și unul dintre cele mai spectaculoase, de altfel. Însă Iordania înseamnă mult mai mult decât atât, așa că pregătiți-vă să aveți parte de o excursie completă și complexă, care să includă adevărate repere din aproape toate domeniile. Veți întâlni peisaje incredibile și diversificate – mare, munte, deșert –, istorie  – Petra este orașul pierdut al nabateenilor, săpat în totalitate în stâncă și una dintre minunile lumii noi –, tradiții– mă refer aici îndeosebi la beduini, care trăiesc după propriile legi  –, spiritualitate– unele dintre cele mai importante locuri menționate în Biblie sunt în Iordania, mai exact Muntele Nebo, de unde Moise a văzut Țara Făgăduinței, și Râul Iordan, sau mai exact, acel loc din Râul Iordan în care Mântuitorul a fost botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul –, gastronomie specifică și delicioasă, viață de noapte animată – Aqaba este destul de activ pe timp de noapte – și poate chiar de peripeții – vacanța mea nu a fost lipsită de întâmplări care, la final, s-au dovedit a fi amuzante. Voi reveni asupra fiecărui element și a fiecărui obiectiv, prezentându-le pe fiecare individual.

Circulând destul de mult pe străzile Iordaniei între principalele atracții, am observat mari diferențe de trai între localități sau chiar și între zone ale aceluiași oraș – uneori chiar vecine. Per ansamblu, Iordania este o țară cu un nivel de trai foarte scăzut, iar acest lucru se observă imediat în clădiri, în port, în activitățile localnicilor. Nu ar trebui să vă surprindă, spre exemplu, dacă lângă un hotel de 5 stele se află clădiri care par mai mult o ruină, contrastele fiind cele care definesc foarte bine această țară. Însă toate fac parte dintr-o cultură diferită de cea europeană, o cultură fascinantă, care uneori este strălucitoare și alte ori poate deveni mai cenușie, dar în niciun caz cu mai puțin farmec.

 

Alte lucruri utile

 

Dacă alegeți Iordania ca destinație de călătorie, programați minimum 3 nopți – o săptămână ar fi potrivită pentru a vizita întreaga țară – pentru că, în caz contrar, veți plăti o taxă la ieșirea din țară. Documentați-vă despre hotelul la care urmează să vă cazați, citiți recenziile și notele primite, pentru că standardele de curățenie sunt ceva mai scăzute decât în Europa, inclusiv la hotelurile de 5 stele.

Ar fi util să adăugați în bagaj un adaptor de priză, pentru că în Iordania acestea sunt de tip englezesc. În alte destinații știu că oferă de la hotel, aici nu am cerut, pentru că am fost învățați să le „păcălim”, iar multe dintre ele funcționau și cu ștecăr ca în România.

La restaurante și la hoteluri se adaugă taxele pentru servicii și cele guvernamentale, așa că aveți grijă să nu vă lăsați înșelați de un preț aparent mai mic, pentru că nu este cel final.

Excursia în Iordania a fost cea în care mi-am făcut cei mai mulți prieteni, în care am cunoscut cele mai multe persoane, atât localnici, cât și turiști, în care am avut parte de cea mai multă aventură. Am savurat fiecare clipă petrecută acolo și le retrăiesc cu drag pe toate acum, în timp ce îmi împărtășesc experiențele. Dacă aveați dubii, sper că am reușit să vi le elimin, iar, dacă nu, vă invit să citiți și următoarele articole despre această destinație. Călătorii frumoase vă doresc!