Istoria, peisajele și distracția din Aqaba, Iordania

Prima dimineață petrecută în Iordania m-a găsit în Aqaba, pe țărmul Mării Roșii, după ce, cu o seară înainte, străbătusem întreaga țară pentru a ajunge aici. Drumul de la Amman până în sud a fost foarte variat și am putut, astfel, să am un prim contact foarte puternic cu viața localnicilor mai departe de obiectivele turistice. Am străbătut localități aparent luminoase, dar care ascundeau un nivel de trai foarte scăzut – diferențele dintre destinațiile incluse în circuitul turistic și localitățile simple sunt enorme și, de cele mai multe ori, există inclusiv în zonele cu foarte mulți turiști.

 

Bine de știut

 

Aflată în sudul Iordaniei, pe malul Mării Roșii, Aqaba este singurul oraș de coastă din țară, deținând, totodată, și un mare port comercial. Deși principalele obiective care ne vin în minte atunci când ne gândim la Iordania sunt Petra și Wadi Rum și, deși Aqaba este recunoscută pentru faptul că de aici se ajunge cu ușurință către aceste atracții, orașul ar trebui privit către interior, și nu neapărat către exterior. Dacă în celelalte locuri ale țării descoperim vestigii istorice și peisaje, aici le vom întâlni pe toate, plus o viață de noapte foarte activă – cu localuri deschise până după miezul nopții – și posibilitatea de a practica multiple sporturi acvatice.

Aqaba este o zonă a țării fără taxe – potrivită pentru shopping –, motiv pentru care, dacă sosiți cu mașina, veți trece printr-un fel de vamă – citisem că se fac și controale pentru a se reduce traficul, însă nouă nu ne-a verificat nimeni mașina, probabil că turiștii au un alt statut. Dacă intrați în țară prin Aqaba și o părăsiți tot de aici, sunteți scutiți de plata vizei, care este 40 de dinari sau inclusă în Jordan Pass, alături de intrarea la Petra (70 de dinari este Jordan Pass). Se poate ajunge și pe calea aerului, pe aeroportul King Hussein, deși cele mai multe companii aeriene operează pe aeroportul din Amman.

 

Aqaba la prima întâlnire

 

Intrată în Aqaba, peisajul s-a schimbat complet, micile magazine de pe marginea șoselei au fost înlocuite de malluri și de hoteluri de 5 stele, orașul părea plin de viață chiar dacă se înnoptase de ceva timp – călătoria mea a fost în decembrie, când ziua este mai scurtă –, cu toate caracteristicile unei veritabile stațiuni în care, nu-i așa, pe primul loc se află distracția turiștilor și eforturile localnicilor de a o asigura.

M-am grăbit, așadar, să îl iau la pas, pentru că îmi doream să simt vibrațiile locului și, pe lângă aceasta, abia așteptam să mă împrietenesc cu gastronomia locală – delicioasă, de altfel. Dacă vreodată v-ați făcut griji în privința siguranței, vă spun că ar trebui să le eliminați. Eu, cel puțin, în călătoria mea nu am avut parte de niciun incident, nu m-am simțit în nesiguranță la nicio oră, indiferent de locul în care mă aflam. În Aqaba, mai mult decât oriunde, m-am plimbat ore bune după apusul soarelui pe străzile luminate, pline de localnici și de turiști, unde am întâlnit magazine deschise, restaurante de tot felul, pentru toate gusturile și bugetele, exchange-uri de unde am preferat să achiziționez dinari, pentru că la hotel cursul de schimb era mult mai dezavantajos, mașini pe șosea, nelipsitele claxoane, iar toate acestea se derulau în plină iarnă, când, deși nu sunt chiar atât de mulți turiști, locurile nu sunt pustii, cum ne-am aștepta să fie în extrasezon.

 

Cu taxiul prin Aqaba

 

Cine a spus că dacă închiriezi mașină trebuie musai să te deplasezi cu ea tot timpul? Mai ales atunci când ai puțin timp la dispoziție și ți se oferă un tur al orașului, la un preț foarte bun, tot ce poți face este să îl accepți. Și așa am ajuns în mașina unui șofer simpatic de taxi, un bătrânel micuț de înălțime, care făcea toate eforturile să avem parte de cea mai frumoasă experiență în orașul lui de care se mândrea tare.

Deși refuzaserăm multe propuneri înainte, cumva, acest domn a reușit să ne convingă și tare bine a făcut. Așa am ajuns într-o mașină cu peste 400.000 de kilometri la bord, în care atingeam plafonul dacă stăteam dreaptă, dar care a fost condusă în niște locuri pe care nu intenționam să le vizităm, pentru că, pur și simplu, de existența unora dintre ele nici nu știam.

În extrasezon, localnicii care trăiesc doar din turism nu duc o viață prea roz, așa cum el însuși ne spunea, motiv pentru care fiecare cursă este un prilej de bucurie – ba chiar ne-a propus să nu îi achităm suma cerută, asupra căreia am fost de acord din prima clipă, fără să negociem, dacă nu vom fi mulțumiți de serviciile oferite. Iar, la finalul turului, încântați fiind timpul de petrecut împreună, de explicațiile primite și de locurile descoperite, am decis să îi oferim mai mult decât ne ceruse, moment în care figura lui a devenit cea mai expresivă pe care am văzut-o în ultimul timp, întrebându-ne cu mirare dacă sunt pentru el.

 

Ce am văzut, cum mi s-a părut

 

Prima oprire a fost în aglomeratul centru istoric Ayla, ceva mai departe de faleză, unde sunt concentrate cele mai multe dintre hoteluri. Aici, clădirile de mici dimensiuni și moscheile sunt cele care predomină. De fapt, zona a fost locuită de peste 6 milenii, iar Ayla a fost primul oraș islamic înființat în afara Peninsulei Arabice. Dacă ați citit articolul despre Petra, ați aflat că acesta era un oraș înfloritor datorită poziționării pe ruta caravanelor care aduceau mătăsuri și mirodenii din Orient. Nici Aqaba nu a făcut excepție, pentru că se afla pe drumurile comerciale care legau Asia, Africa și Europa.

A urmat o altă întâlnire cu istoria, la Castelul Aqaba, care datează de aproximativ 7 secole, și care, acum, se află în plin proces de restaurare, motiv pentru care nu se poate vizita. Nu departe de el se observă cu ușurință, din multe zone ale orașului, un imens catarg înalt de 130 de metri, ce susține steagul Iordaniei – unul dintre cele mai mari din lume.

Obiectivele istorice erau departe de a se fi terminat, ba, din contră, am ajuns într-un muzeu, aproape de port, care reunește cea mai mare parte dintre dovezile unei vieți aparent apuse, și anume Muzeul Arheologic. Aici sunt prezentate scene din viețile beduinilor, multe dintre ele păstrate intacte de sute sau chiar de mii de ani – a fost un preambul a ceea ce urma să descopăr în deșertul Wadi Rum, unde beduinii trăiesc în continuare în corturi, cu mici adaptări, desigur, tehnologiei care face posibilă supraviețuirea. În muzeu am descoperit artefacte vechi, am văzut o evoluție în timp a tehnicilor folosite – de la luptele călare pe cămile, la apariția armelor de foc –, chiar dacă, în esență, viața tradițională nu s-a modificat prea mult.

Turul a continuat cu moscheea Sherif al-Hussein bin Ali, considerată cea mai frumoasă din Aqaba – una dintre cele mai frumoase din Iordania, aș spune eu – și deținătoarea celui mai mare dom din oraș. Acum ceva timp, moscheea putea fi vizitată de către oricine, însă, pentru că unii turiști nu au respectat liniștea, acum este utilizată pentru ceea ce este, de fapt, și anume un loc de rugăciune.

Dacă vă imaginați că turul se apropie de final, ei bine, vă spun că nu și că urmează să ajungem într-un loc, undeva la ieșirea din oraș, după cum am estimat eu, de unde am putut observa țările vecine Mării Roșii. În partea stângă, am văzut Egiptul, în partea dreaptă era Israelul, iar granița cu Arabia Saudită se afla, urmând șoseaua, la mai puțin de 25 de kilometri din locul în care stăteam noi.

La întoarcere am făcut o scurtă oprire la o catedrală, ghidul nostru dorind să ne arate că musulmanii și creștinii conviețuiesc în cele mai bune relații. Ba chiar am simțit apropierea Crăciunului – amintesc faptul că era luna decembrie – chiar dacă, așa cum am mai zis, mă aflam într-o țară musulmană, religie în care nu există această sărbătoare.

Nu am terminat periplul prin Aqaba până când nu am văzut de la distanță și una dintre casele regelui Abdullah al II-lea, despre care toți localnicii vorbesc cu admirație și respect – familia regală este foarte îndrăgită de către iordanieni. Și, pentru că ne aflam într-un oraș turistic, unde hotelurile ocupă un rol foarte important în reușita unei vacanțe, motiv pentru care ghidul nostru a vrut să ne arate unele dintre cele mai spectaculoase hoteluri de 5 stele, dar și locul în care se construiește unul de 7 stele – deși standardele mi s-au părut ceva mai scăzute decât în Europa.

 

Activități nautice

 

Marea Roșie este renumită pentru bogăția faunei și a florei, așa că este lesne de înțeles faptul că sporturile nautice din Aqaba sunt foarte căutate, îndeosebi pentru a observa frumusețea coralilor. Timpul nu mi-a permis să mă bucur de astfel de activități și am preferat să descopăr orașul, însă, pentru iubitorii de apă, aici este locul cel mai potrivit. Dacă, în schimb, doriți să vă bucurați de temperaturile ridicate chiar și din timpul iernii – vara depășesc 40 de grade Celsius, iarna sunt între 20 și 20 de grade Celsius –, o puteți face la plaja publică din Aqaba sau, desigur, la plaja privată a hotelului dacă acesta deține una.

 

Deși nu am alocat prea mult timp orașului Aqaba – nici nu se afla inclus în planul inițial –, cumva, energia oamenilor și a locurilor m-a făcut să mă felicit pentru alegerea făcută. Cu siguranță că aceasta a fost doar prima întâlnire, Iordaniei deja i-am promis că voi reveni cât mai curând posibil. Experiențele de care am avut parte, deși nu au fost numeroase, au fost puternice în trăiri, poate și pentru că întreaga țară trebuie privită ca un ansamblu și vizitată în întregime, pentru a ne bucura de toată diversitatea pe care o oferă.

 

---

Citește și:

• Petra, orașul prins între trecut și prezent
• Sfaturi pentru a vă organiza o excursie în Iordania

---