Cele mai multe dintre locurile din Roma și-au căpătat renumele în decursul a sute sau chiar mii de ani, impresionând prin metodele de construcție, prin dimensiune, prin motivul pentru care au luat naștere, prin arta decorării, prin simbolurile pe care le prezintă sau prin omagiile pe care le aduc diverselor evenimente sau personalități celebre în istoria orașului ori a țării întregi. Atunci când vine vorba despre piețe celebre din Roma – majoritatea orașelor italiene au presărate piețe frumos decorate, care ascund clădiri devenite monumente, însă în cetatea eternă există „riscul” ca la orice intersecție să descoperim un astfel de spațiu deschis –, pe lângă numărul lor foarte mare, există și o oarecare similitudine a decorului, sau, mai bine zis, reunesc elemente ale mai multor domenii. Astfel că, aproape de fiecare dată, vom întâlni fântâni, catedrale și obeliscuri care, pe lângă rolul decorativ, îl au și pe acela de a duce mai departe legendele care s-au scris în locurile pe care le veghează, multe dintre ele începute chiar dinaintea erei noastre.

Nu am vizitat toate piețele din Roma, nici măcar pe cele mai cunoscute dintre ele, însă le voi prezenta pe cele cărora am reușit să le dedic mai mult timp în cea mai recentă călătorie pe meleaguri italiene, urmând ca lista să fie completată cu fiecare nou loc pe care îl voi descoperi – da, nu intenționez să mă opresc aici și vor urma și alte călătorii pe străzile pline de povești ale Romei, cât de curând. 🙂

 

Piazza del Popolo (Piața Popoarelor)

 

Roma a fost dintotdeauna un pol al credinței, motiv pentru care multe dintre catedralele ei sunt și centre principale de pelerinaj – nici nu trebuie să ne surprindă acest lucru, motivul fiind unul simplu, și anume acela că, la începuturile creștinătății, în Roma au fost construite primele catedrale, din ordinul Împăratului Constantin cel Mare, despre care vă invit să citiți aici. Totodată, orașul este și va fi mereu asociat cu religia, deoarece adăpostește Vaticanul, unde se află scaunul pontifical al conducătorului Bisericii Catolice.

Pelerinii sosiți din întreaga Europă se adunau în zona de nord a orașului, lângă Via Flaminia, unul dintre cele mai importante drumuri ale Romei Antice, care a fost construit înaintea erei noastre pentru a lega cetatea de nordul țării, de coasta Mării Adriatice. Creștinii veneau în pelerinaj îndeosebi în Anul Sfânt, care este o dată la 25 de ani – următorul va fi în anul 2025. Atunci, Ușile Sfinte ale celor patru catedrale papale sunt larg deschise pentru toți cei care văd în această acțiune o iertare a păcatelor.

Lângă Via Flaminia există o poartă a orașului, locul de întâlnire al pelerinilor, care a purtat mai multe denumiri de-a lungul istoriei, de la Porta Flaminia, numele original, la Porta San Valentino și la actuala Porta del Popolo, restaurată de către Bernini în secolul 16 din dorința Papei Pius al IV-lea. Pentru a fi întâmpinați cu atenția și respectul cuvenit – dar și pentru a demonstra măreția acțiunilor Bisericii Catolice –, s-a luat decizia ca zona să fie extinsă, luând naștere un platou și, după modificări succesive de-a lungul anilor, a căpătat forma pe care piața o are astăzi. Numele a fost preluat de la cea mai veche biserică din piață – în prezent există trei biserici care o înconjoară –, Santa Maria del Popolo, construită în secolul 11 pentru a calma tensiunile localnicilor apărute ca urmare a unei legende care spune că sufletul împăratului Nero bântuie aceste locuri. Dacă veți vizita catedrala, pregătiți-vă să descoperiți cele mai vechi vitralii din Roma, dar și numeroase opere de artă semnate de artiști celebri, cum ar fi, spre exemplu, două picturi ale lui Caravaggio.

Astfel că, la începutul anilor 1800, Piazza del Popolo a căpătat forma ovală pe care o are în prezent și a fost decorată cu obeliscul din centru și cu fântâna – Obelisco dell’Fontana – înconjurată de cei patru lei egipteni. Egiptul a fost, așa cum bine știm, cucerit de romani, iar multe dintre elementele acestei culturi au fost împrumutate sau preluate în totalitate. Obeliscul care nu trece neremarcat este al lui Ramses al II-lea și datează din anii 1300 î.Hr., fiind luat din Templul Soarelui din Heliopolis și adus la Roma de către împăratul Augustus, în anul 10 î.Hr. Inițial, el a fost amplasat în Circus Maximus, pentru a comemora cucerirea Egiptului, după care a fost mutat în Piazza del Popolo – în aceeași situație s-a aflat și cel pe care acum îl întâlnim lângă Basilica Gan Giovanni in Laterano, în Piazza Laterano.

Pe două dintre laturile pieței – aceasta a fost înconjurată de ziduri – întâlnim fântâna lui Neptun – Fontana dell Nettuno – și fântâna zeiței Roma – Fontana della dea di Roma –, iar din partea opusă porții pornește una dintre cele mai cunoscute artere ale Romei, Via del Corso, care unește Piazza del Popolo cu Piazza Venezia. Strada începe cu două biserici aparent simetrice, construite de-o parte și de cealaltă a ei, în secolul 17, din dorința Papei Alexandru al VII-lea. Deși cea din stânga – Santa Maria in Mentesanto – este mai mică, deoarece terenul pe care a fost construită era mai mic, s-a folosit un artificiu arhitectural pentru a nu părea diferită de cea din dreapta – Santa Maria dei Miracoli –, astfel că una are domul oval, iar cealaltă rotund.

După ce veți admira fiecare element din Piazza del Popolo, una dintre cele mai vechi și mai importante din Roma, cel mai bun loc de unde aceasta poate fi observată în întregime este Piațeta Napoleon, aflată la intrarea în Parcul Borghese – se urcă prin spatele fântânii lui Neptun. De fapt, de aici se poate cuprinde cu privirea o bună parte din Roma, iar priveliștea este una care vă va face cu siguranță să reveniți în aceste locuri, în diferite momente ale zilei – într-un articol viitor voi prezenta și parcul, o oază de verdeață într-un centru încărcat cu istorie și clădiri antice.

Piazza del Popolo

Piazza del Popolo și Porta del Popolo

Piazza del Popolo

Obeliscul și cele două biserici identice din Piazza del Popolo

Piazza del Popolo

Piazza del Popolo

Piazza del Popolo

Fontana dell Nettuno din Piazza del Popolo – în spatele ei este Piațeta Napoleon

Piazza del Popolo

Cele două biserici identice din Piazza del Popolo

Piazza del Popolo

Piazza del Popolo văzută de pe Via del Corso

Piazza del Popolo

Priveliște din Piațeta Napoleon

Piazza del Popolo

Priveliște din Piațeta Napoleon

Piazza del Popolo

Priveliște din Piațeta Napoleon

Piazza del Popolo

Priveliște din Piațeta Napoleon

 

Piazza Venezia

 

Părăsim Piazza del Popolo și ne plimbăm pe faimoasa stradă Via del Corso, în al cărei capăt se află o altă piață celebră a Romei, și anume Piazza Venezia. Ajungem direct în inima orașului, foarte aproape de Colina Capitolină și de Columna lui Traian, unde observăm cu ușurință cum un monument din marmură albă domină priveliștea – acesta a fost destul de controversat la vremea inaugurării sale, în anul 1911, prin prisma contrastului evident față de culorile gălbui ale clădirilor antice, dar și pentru că s-au dărâmat un cartier medieval și o parte importantă din Colina Capitolină pentru ridicarea sa. Este vorba despre Il Vittoriano sau Altare della Patria – Altarul Patriei –, dedicat primului rege al Italiei unificate, Padre della Patria – Părintele Patriei –, regele Vittorio Emmanuele II – Victor Emmanuel al II-lea.

Piața a primit denumirea unui palat existent și în prezent aici, construit în secolul 15 din ordinul cardinalului Venezia. Însă, mai cunoscut decât piața însăși este faimosul monument, denumit peiorativ „tortul de nuntă” sau „mașina de scris”, o construcție mare ca dimensiune și aparent simplă, dar care, la o privire mai amănunțită, ni se arată bogată în detalii – cu multe sculpturi ce au diferite semnificații. Cea asupra căreia ni se oprește pentru prima dată privirea este statuia ecvestră a regelui Vittorio Emmanuele II, construită pe un altar deasupra statuii Zeiței Roma. La bază observăm 14 basoreliefuri, care semnifică cele 14 orașe nobile ale Italiei Unite, iar coloanele sunt în număr de 16, simbolizând regiunile Italiei din acea perioadă – astăzi sunt 20. Perioada la care fac referire este din a doua jumătate a secolului 19, mai exact în anul 1879, atunci când toate provinciile Italiei au scăpat de sub ocupație străină și țara a devenit un regat unificat ce avea orașul Roma drept capitală.

Monumentul este decorat cu două sculpturi, ce simbolizează gândirea și acțiunea, și cu două fântâni, ilustrări ale mărilor Tireniană și Adriatică, aflate la vestul și la estul Italiei. Totodată, el adăpostește și Mormântul Ostașului Necunoscut, cu o flacără ce arde încontinuu și care este păzită în permanență de către doi soldați. Atât interiorul poate fi vizitat, respectiv Muzeul Reunificării Italiei, cât și acoperișul, unde accesul este posibil cu liftul și de unde priveliștea Romei este una foarte frumoasă, mai cu seamă că toate clădirile antice sunt foarte aproape – cele din Forumul Roman, Colosseumul, Columna lui Traian, Colina Capitolină.

Deși nu are o istorie bogată în spate, ci se bazează, practic, pe istoria întregii țări, deși nu a fost construit de nume celebre, cum deja suntem obișnuiți cu principalele atracții ale marilor orașe Italiene, opere ale artiștilor renascentiști, deși nici măcar nu se încadrează în peisajul general al Romei, Altarul Patriei este un reper al orașului, pentru că simbolizează triumful provinciilor italiene în fața tuturor popoarelor care, de-a lungul istoriei, le-au ocupat – este paradoxal cum, după sute de ani în care Roma a fost o putere la nivel internațional și a stăpânit mare parte din Europa și nu numai, a ajuns să fie construit un monument care simbolizează eliberarea țării, monument amplasat în vecinătatea celor care celebrează triumful asupra popoarelor pe care romanii le-au cucerit în Antichitate.

Piazza Venezia

Altare della Patria

Piazza Venezia

Piazza Venezia, Altare della Patria și Columna lui Traian

Piazza Venezia

Altare della Patria

Piazza Venezia

Piazza Venezia și Altare della Patria

 

Piazza Navona

 

Este cunoscut faptul că romanii iubeau competițiile sportive – chiar dacă unele dintre ele difereau de conceptul de sport din prezent, cum ar fi luptele dintre gladiatori, spre exemplu – și că au fost construite multe edificii în care acestea se puteau desfășura în voie. Astfel că în Roma Antică se întâlneau frecvent circuri și stadioane, multe dintre ele preluând denumirea conducătorului care a ordonat construirea lor.

Despre un fost stadion voi povesti acum, stadionul lui Domițian – sau Circus Agonalis – construit în secolul întâi, reinventat de-a lungul anilor, până când a devenit una dintre cele mai populare piețe ale Romei, Piazza Navona. Însăși denumirea sugerează utilitatea acestui spațiu oval – care și-a păstrat forma și în prezent –, fiind un derivat de la agona, care însemna „a concura”.

În plină Renaștere, atunci când mare parte a provinciilor de pe teritoriul actualei Italii s-au reinventat, și stadionul a renunțat la aspectul său inițial, devenind, prin pavare, o foarte frumoasă piață. Atracția principală este reprezentată de Fântâna celor patru fluvii – Fontana dei Quattro Fiumi – realizată de Bernini la jumătatea secolului 17, din dorința Papei Inocențiu al X-lea, fântână care simbolizează cele patru mari fluvii cunoscute în secolul 17, de pe patru continente, și anume: Dunărea din Europa, Nilul din Africa, Gangele din Asia și Rio de la Plata din America.

În centrul ei se află un obselisc adus din Circus Massenzio, care a văzut pentru prima dată soarele roman din dorința împăratului Caracalla. În afară de fântâna centrală, piața mai este decorată cu încă două, aflate în laterale, și anume Fântâna lui Neptun – Fontana dell’Nettuno –, în care acesta apare înconjurat de nimfele mării, și Fântâna Maurului – Fontana del Moro –, care înfățișează un maur înconjurat de tritoni, ținând în mână un delfin.

În spatele Fântânii celor patru fluvii observăm Biserica Sant’Agnese, construită tot din dorința papei Inocențiu al X-lea, pe locul în care legenda spune că o tânără de 13 ani ar fi fost martirizată din pricina credințelor sale religioase. Astfel, ea a fost dezbrăcată în piața publică – obicei frecvent în Imperiul Roman, toate pedepsele erau acordate în public, pentru a servi drept exemplu –, dar, în mod miraculos, i-a crescut păr pe tot corpul instantaneu, fiind salvată de rușine. Este puțin probabil ca faptele să se fi petrecut chiar așa, însă această legendă ne spune, de fapt, cum erau tratați creștinii în primele secole ale erei noastre. Mai multe vă invit să citiți aici, inclusiv despre martiriul și despre cum au fost comemorate acțiunile unora dintre Apostolii și propovăduitorii religiei creștine în aceste ținuturi.

Piața, pe cât de populară astăzi – este un bine-cunoscut loc de întâlnire pentru localnici și nu numai, indiferent dacă aleg să se relaxeze pe bănci, pe marginile fântânilor sau la numeroasele terase existente aici –, pe atât de controversată a fost în momentul reconstrucției sale, îndeosebi atunci când a fost decorată cu Fântâna celor patru fluvii. Acest fapt venea în contextul unei perioade grele pentru localnici, care au suferit de foamete severă, iar alocarea fondurilor necesare construcției a fost privită ca o ofensă la adresa chinurilor pe care ei le îndurau. Nu doar contextul economic a fost cel care a creat dificultăți, ci și alegerea artiștilor care au lucrat la operele din piață, respectiv Bernini și Borromini, despre care se știa faptul că sunt rivali, iar despre multe dintre creațiile lor de aici se spune că sunt realizate pentru a concura unul cu celălalt și, mai mult decât atât, pentru a-și arăta disprețul unul față de celălalt.

Interpretări ale simbolurilor există într-un număr mare și probabil că întotdeauna se va căuta o descifrare a artei, însă rezultatul final este cel care ne încântă simțurile. Atunci când vorbim despre locuri celebre, cum este Piazza Navona, spre exemplu, acestea devin și scene pentru ecranizări celebre, iar aici mă refer la bine-cunoscutul „Îngeri și demoni” al lui Dan Brown.

Piazza Navona

Piazza Navona și Biserica Sant’Agnese

Piazza Navona

Piazza Navona, obeliscul și Biserica Sant’Agnese

Piazza Navona

Obeliscul și Fontana dell’Nettuno din Piazza Navona

Piazza Navona

Fontana del Moro din Piazza Navona

Piazza Navona

Piazza Navona

 

Piazza di Spagna (Piața Spaniei)

 

De la animata Pizza Navona ajungem în poate cea mai aglomerată piață a Romei, unde oamenii se reunesc pentru unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din oraș. Este vorba despre Piazza di Spagna, cu ale ei Trepte Spaniole, care sunt pline de turiști la orice oră din zi, astfel că, dacă doriți să urcați, va trebui să vă faceți loc printre sutele de persoane care se așază contemplativ aici.

De fapt, vorbim despre cea mai largă scară din Europa – deși este destul de dificil de remarcat acest lucru, din cauza animației – formată din 138 de trepte care au fost construite la începutul anilor 1700. La capătul lor veghează o biserică franceză mai veche decât ele, construită în secolul 16, Biserica Trinita dei Monti – Treptele Spaniole se mai numesc și Scalinata di Trinita dei Monti, sau Scara Biericii Trinita dei Monti. De fapt, acesta este și motivul pentru care au fost construite treptele, pentru a uni biserica de piața pe care o veghează.

Tot de atunci, din secolul 17, piața a primit această denumire, care provine de la faptul că aici se află Ambasada Spaniei pe lângă Sfântul Scaun. Așa cum deja ne-am obișnuit, și în Piazza di Spagna se află un obelisc, amplasat în fața Bisericii Trinita dei Monti, dar și o fântână, operă a celebrului Bernini, Barcaccia – Fântâna vechii bărci.

Piazza di Spagna era un îndrăgit loc de promenadă pentru artiștii și nobilii secolelor 18-19 și și-a păstrat acest rol, căci acum îl îndeplinește pe acela de punct de întâlnire pentru localnici și nu numai, fiind și un loc ales frecvent pentru diferite prezentări sau expoziții, îndeosebi de modă.

Piazza di Spagna

Piazza di Spagna

 

Piazza di Trevi

 

Mai celebră decât piața în sine este fântâna devenit un simbol al Romei, Fontana di Trevi, care a transformat mica piață cu același nume într-una dintre cele mai aglomerate ale orașului. Istoria fântânii începe înaintea erei noastre, în anul 19 î.Hr., când a fost construit Aqua Virgo, apeductul lung de 19 km care aproviziona băile publice din centrul istoric al Romei, de lângă Pantheon. O să întâlnim în cetatea etenă multe apeducte, unele în stare de funcționare, altele rămase ca monumente istorice, pentru că ele constituiau triumful ingineriei romanilor, mai cu seamă că este cunoscut faptul că romanii frecventau băile publice, unde, în general, se discuta despre afaceri și se încheiau parteneriate – putem vizita și în România ruine ale unor astfel de băi, la cetățile Histria și Halmyris din Dobrogea.

În prima jumătate a secolului 16, apeductul a fost reconstruit, urmând ca, după un secol, să ia naștere cea mai mare fântână barocă din oraș, care astăzi este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, înaltă de 26 de metri și lată de 20 de metri. Denumirea provine de la faptul că piața se află la intersecția a trei drumuri, sau tre vie, devenind, ulterior, Trevi.

Fontana di Trevi are un aspect diferit față de cel al fântânilor deja descoperite în Roma, nefiind un monument independent, o latură a sa fiind lipită de Palatul Poli, clădirea care o „susține”. Ea a fost ridicată pe un vechi proiect de-al lui Bernini și îl are ca figură centrală pe zeul mării, Neptun, personaj frecvent întâlnit în Roma. Acesta este poziționat într-un car de luptă de forma unei scoici, tras de doi cai de mare cu temperamente diferite, respectiv unul calm și unul nărăvaș, care simbolizează dispoziția fluctuantă a mării. El este înconjurat de două fântâni, ilustrări ale abundenței și ale sănătății, iar apa din fântână semnifică, de fapt, marea. Legenda cea mai cunoscută spune că trebuie aruncate două monede în apă, stând cu spatele la ea, iar monedele musai să fie aruncate cu mâna dreaptă peste umărul stâng – astfel vă veți asigura o nouă vizită la Roma, dar și îndeplinirea unei dorințe pe care trebuie să o puneți atunci când aruncați monedele. Judecând după faptul că anual se adună peste un milion de euro din fântână, cred că legenda a funcționat foarte bine în rândul turiștilor. Ce-i drept, apa era scoasă în momentul vizitei mele dar, chiar și așa, baza fântânii adăpostea multe monede și piața era plină de turiști dornici să se fotografieze într-unul dintre cele mai romantice locuri ale Romei.

Piazza di Trevi

Fontana di Trevi

Piazza di Trevi

Fontana di Trevi

 

Piețele celebre din Roma trebuie savurate, trebuie descoperite în tihnă, admirând fiecare element, relaxându-ne la terase, simțind spiritul pur italian, căci ele constituie atracții în sine. Aș putea adăuga pe listă Piazza della Rotonda, Piazza del Campidoglio, Piazza Colonna, Piazza di Santa Maria in Trastevere, Piazza di Campo dei Fiori sau Piazza della Bocca della Verita, pe care abia aștept să le descopăr. Nu cred că voi putea vreodată să mă satur de Roma și mă minunez de fiecare dată când pășesc pe străzile-i îmbietoare, simțind admirație față de ceea ce strămoșii noștri ne-au oferit.

 

*Pe listă poate fi inclusă cu ușurință și Piazza San Pietro, chiar dacă, tehnic vorbind, ea nu aparține de Roma, ci de Vatican. Pentru mai multe informații despre această renumită piață și despre bazilica pe care o adăpostește, vă invit să citiți acest articol.

 


Citește și: Cele patru bazilici papale din Roma