România de poveste: Țara Făgărașului

Soarele începe să coboare, îmbrăcând totul în jurul lui într-o lumină caldă. Se încheie o nouă zi în care am simțit, iar, gustul, savoarea și aroma României. România de poveste care, aici, în Țara Făgărașului, pare atât de apropiată de sufletul meu… Merg spre Făgărașii pe care nu contenesc să îi admir când, din câmp, mi se dezvăluie cea mai frumoasă imagine a zilei: natura, în cea mai pură formă a sa, urmându-și cursul. Azi, la fel ca ieri, la fel ca mâine.

 

Am vizitat aceste meleaguri de multe ori și simt cum mă atrag, de fiecare dată, către ele. Să fie, oare, liniștea, simplitatea (pe care, aparent, am uitat-o în ultimul timp), bucuria, ori frumusețea peisajelor? Să fie poveștile, istoriile sau locurile în sine? Să fie însemnătatea lor, convingerile sau tradițiile? Să fie acel sentiment de siguranță, de încredere, de acasă?

Am renunțat la încercarea de a identifica ingredientele sau rețeta perfectă și doar le-am savurat. Am revăzut locuri dragi, pe care acum le-am înțeles mai bine. Am ascultat povești de demult, aduse în prezent. Și povești ale prezentului, scrise pe baza unor evenimente trecute. Am îmbrățișat liniștea și, pentru jumătate de zi, m-am oprit din tot ceea ce intenționam să fac și am zăbovit la River Residence Chalet din Viștișoara. Pensiunea care mi-a fost gazdă pentru 3 zile mi-a devenit prietenă pe viață.

Mi-am alimentat pasiunea pentru tot ceea ce are legătură cu Evul Mediu la Cetatea Făgărașului și, chiar dacă lucrările de reabilitare nu sunt finalizate, am descoperit acest loc mai frumos, parcă, decât oricând.

 

Mi-am întărit convingerile religioase la Mănăstirea Rupestră de la Șinca Veche, în urma unei discuții cu maica stareță — și am înțeles de ce acest loc, pur ortodox, nu poate fi considerat altceva decât ceea ce este, și anume un lăcaș creștin, chiar dacă s-au vehiculat și alte denumiri sau chiar însemnătăți, cum că ar fi un templu al ursitelor sau un portal energetic.

 

Am admirat, încă o dată, frumusețea a ceea ce este și reprezintă Mănăstirea Cisterciană de la Cârța — așa cum este ea în prezent și nu cum a fost odată, atunci când a luat naștere din mâinile călugărilor cistercieni.

 

Am iubit și iubesc aceste meleaguri. M-am trezit în sunetul păsărilor, în susurul pârâului care trece prin spatele pensiunii și sub lumina blândă a soarelui. Am privit pe geam și am înțeles ce înseamnă să îți bată natura la geam.

Am apreciat elementele moderne într-o lume deloc complicată. Am avut colțul meu de paradis, pentru câteva zile, iar acest lucru m-a determinat să reduc motoarele — să fac mai puțin și să fiu mai mult.

Am savurat un verde crud, completat, pe alocuri, de pământiul baloților atât de dragi mie. Și de albul crestelor care nu s-au sfiit să se arate.

Au fost zile petrecute în tihnă, chiar dacă, de cele mai multe ori, îmi este străin acest concept. Au fost zile lungi și călduroase de vară, în care mi-am făcut noi prieteni — pe cei care pun suflet pentru ca turiștii să aibă parte de cele mai frumoase povești la River Residence Chalet și pe cei care te așteaptă să îți ofere toată dragostea lor, prietenii patrupezi. Pensiunea dispune de 5 camere și de toate utilitățile astfel încât să avem un sejur reușit — de la bucătăria complet utilată la spații de luat masa (înăuntru sau afară), la zone de relaxare și locuri amenajate pentru copii. Preferata mea a fost cada din dormitorul principal. 🙂

 

Iar Țara Făgărașului are un glas al ei dulce, care te cucerește de la prima întâlnire. Și care se asigură că, indiferent de câte ori ai vizita-o, sentimentele pe care le nutrești față de ea nu se diminuează, din contră. Aceasta este România de poveste! 🙂

Călătorii frumoase vă doresc!

 

---

Nu uita că îmi poți urmări poveștile și pe Tik Tok, pe Facebook și pe Instagram.

---

Citește și alte articole despre România, grupate aici.

---