Un aer rece începuse să învăluie dunele deșertului Wadi Rum. Culorile roșiatice ale nisipului păreau că se împletesc cu cele ale cerului. Pe măsură ce soarele cobora, poveștile pe care le auzeam se amplificau. Lângă mine stătea un beduin iordanian, un spirit care știa să își trăiască libertatea și să se bucure de ea. Acela a fost unul dintre momentele în care am simțit, încă o dată (dar, cumva, mai intens decât oricând), cât de important este să fii liber — valoare pe care am apreciat-o nespus toată viața și pe care am căutat-o mereu, în tot și toate.

Pentru acel beduin, libertatea însemna să își trăiască viața în mijlocul deșertului, sub un cer plin de stele, chiar dacă ar fi putut alege oricând facilitățile orașului. Însemna să fie înconjurat de natură, să o simtă, să o înțeleagă.

Pentru mine, libertatea înseamnă să nu mă închid în limitele propriei minți; să văd, să aflu, să simt, să trăiesc. Să îmi schimb percepțiile când descopăr locuri și oameni noi și să vreau mai mult, de fiecare dată.

Să mă plimb cu barca și să simt vântul care trece prin mine, mai departe de mine.

Să urc sute de trepte și să am imaginea de ansamblu — mare sau mic, totul depinde de locul și de unghiul de unde îl privim.

Să îmi flutur rochiile, să îmi port pălăriile, să mă învârt în propriul ritm.

Să port trepiedul pe străzile pustii ale orașelor de la începutul zilei și să simt că sunt cea care le însuflețește.

Să mă plimb pe malul mării, la apus sau la răsărit, iar sunetele valurilor să fie cele care îmi însoțesc pașii — sau cele care îi îndrumă.

Să stau la o cafea, într-o piață, și să privesc oamenii; să îmi dau seama cât de tare ne asemănăm și cum lumea aceasta mare ni se deschide tuturor — și că este văzută și percepută diferit, de fiecare pereche de ochi în parte.

Să îmi observ imaginația devenită realitate; să merg în locuri despre care am citit și să le descopăr exact așa cum luaseră ele formă în mintea mea.

Să mă întind pe plajă, pe iarbă, pe fân, pe zăpadă și să privesc cerul. Să închid ochii și să fiu, fără să mă îngrijorez, să mă tem sau să mă sperii.

Să-mi depășesc limitele și să-mi urmez sufletul.

Libertatea înseamnă să fac un pas. Și încă unu, și încă unu, până când drumul începe să capete formă. Și sens.

Călătoriile înseamnă libertate, iar eu aleg să fiu liberă. În fiecare zi.

 

 

Citește și: