Îmi place să îmi analizez viața; îmi dau seama unde sunt în raport cu mine și cine am devenit. Îmi dau seama ce și cât am învățat, unde și ce mai am de reparat. Uneori, lecțiile vin de bunăvoie, însă acesta este cazul cel mai fericit și cel mai rar. Alteori, ele vin cu întâmplări care să se asigure că nu vom uita prea curând ce trebuia să învățăm. Anul 2021 a fost unul dinte cei mai grei ani pe care mi-i amintesc. Unul care a contribuit din plin la transformarea mea. Nu aștept să se termine, cum niciodată nu am așteptat ca lucrurile să ia sfârșit. Îl accept și le accept așa cum sunt, le las să își urmeze cursul, iar emoțiilor pe care mi le provoacă le permit să treacă prin mine, fără să fug de ele.

În anul 2021 am pierdut mult, am suferit mult, m-am transformat mult.

Am purtat doliu (și nu o dată), am cunoscut anxietatea, am renunțat la oameni, am întânit oameni. Unii au făcut parte pentru scurt timp din viața mea, pe alții îi simt că vor fi aici pentru totdeauna. Unii m-au ales, pe alții i-am ales. Unii au plecat, alții doar s-au mutat.

Dacă am putut să fiu lumină pentru cineva, mă bucur.

Am făcut pace cu mine și cu oamenii care m-au rănit și sper ca și cei cărora le-am greșit să facă la fel.

Pe măsură ce lăsam în spate suferință, mă transformam. Fizic, psihic și emoțional. M-am ridicat de fiecare dată și am fost mândră de mine după fiecare încercare. Am ales mereu credința în fața fricii.

Am devenit o nouă Oana. Nu știu dacă mai bună, dar cu siguranță diferită.

Am râs, am iubit, am greșit și o voi mai face. Am încheiat relații, am început relații. Am luat decizii, iar altele au fost luate pentru mine.

Am uitat iubirea pentru scris și am redescoperit-o. Am uitat cine sunt și ce îmi place să fac, dar mi-am amintit că sunt un copil al lumii.

Am plâns mult, m-am întrebat de ce, am fost revoltată. Dar am lăsat totul în spate. Pentru că, mai mult decât oricând, privesc înainte cu încredere, cu speranță și cu credință.

Am ales să devin.

Iar acum pot pune degetul pe fiecare rană în parte, fără să mă mai doară. Pot merge în locurile care mi-au adus suferință, să găsesc cauza ei și să transmit un gând bun. Să mă iert și să îi iert și pe ceilalți.

Am fost vulnerabilă, m-am ascuns, m-am ferit, dar apoi m-am dezbrăcat de toate temerile și am ieșit.

Am pornit din nou în lume. Timid la început, după care mi s-au spulberat toate temerile. Am revăzut Tenerife, am fost de 3 ori în Bulgaria, am descoperit Lefkada, m-am întors pentru a cincea oară în Roma, am vizitat în premieră Egiptul. Am călătorit în România mai puțin decât îmi doream și decât îmi propusesem, dar îmi reînnoiesc promisiunea față de ea.

Am adunat amintiri. Am descoperit umanitatea și prietenia. Am făcut multe fotografii. Am râs, am mulțumit, am acordat șanse și am spus nu. Am trăit, uneori nu așa cum aș fi vrut, însă am ținut pasul cu viața, așa cum a fost ea.

În 2022, o să-mi creez viața așa cum o vreau eu. Pentru că o să am grijă să fie fucking amazing! La mulți ani, dragi visători! Nu uitați: visați, trăiți, visați din nou! 🙂

 

P.S.: Nu uitați să mă urmăriți și pe Facebook și Instagram. Acolo vă prezint lumea descoperită de mine. ?

 

Citește și: Cinci ani de visuri, oameni și povești