Lumea are nevoie de mai mulți oameni care să facă ceea ce le place. De mai mulți oameni fericiți. Aceasta este concluzia la care am ajuns, după doi ani în care am încercat, în fiecare zi, să fiu mai aproape de ideea mea de fericire. După doi ani alături de Visător prin lume, care înseamnă transpunerea în realitate a celor mai mari dorințe și visuri pe care, până la 28 de ani, le-am avut.

Nu este despre ce am învățat, ci despre cum sunt. Despre mine, omul din spatele blogului, omul din spatele cuvintelor. Astăzi sunt mai determinată, mai concentrată și mai sigură de alegerile mele. Mai încrezătoare că, atunci când pornești pe un drum, nu ești niciodată singur, deși așa ai fi tentat uneori să crezi. Mai încrezătoare că energia pe care o primesc este cea care îmi arată nu doar calea, ci și mijloacele de îndeplinire. Mai încrezătoare că a evolua nu înseamnă să faci pași imenși, ci să faci pași constanți. Și că este imposibil, atunci când ai un vis și atunci când muncești pentru a-l îndeplini, să nu ajungi, la un moment dat, să îl atingi.

Despre lucrurile care îmi aduc împlinire, lucruri despre care am învățat că sunt importante pentru mine, că mă ajută să îmi îndeplinesc promisiunile făcute, în primul rând, mie însămi. Lucruri descoperite, trăite, înțelese și acceptate.

Despre bucurie. Bucuria de a scrie, bucuria de a călători, bucuria de a experimenta, vedea, simți, trăi, gusta. Bucuria de a iubi lumea întreagă, atât din spatele laptopului, cât și de la fața locului. Bucuria de a nu-ți fi teamă să îți urmezi vocea interioară, cea care te face să tresari atunci când te raportezi la pasiunile tale.

Despre recunoștință. Față de lecții, față de reușite, față de piedici, față de oameni și față de viața însăși. Față de ceea ce întâlnești pe traseu, față de cum abordezi fiecare situație, față de modul în care evoluezi, față de oamenii pe care îi alegi să-ți fie alături sau față de cei care „apar” pentru a te susține.

Despre reușite, despre victorii personale, despre felul în care conștientizăm că lucrurile nu ni se cuvin, ci că ele sunt un dar pe care îl primim (pentru care, de cele multe ori, trebuie să oferim în schimb energie, pasiune, devotament) și că este decizia noastră cum alegem să valorificăm ceea ce ni se oferă.

Despre planuri. Și nu doar despre ceea ce stabilești în ele, ci despre felul în care le privești. Cu sufletul deschis și convins că le poți îndeplini. Căci, pentru ca un vis aparent imposibil să devină posibil, trebuie în primul rând să crezi în el. Și, mai apoi, să pornești către el.

Despre încredere. Despre a ști, în sufletul tău, că alegerile pe care le faci sunt bune, că îți aduc fericire, că te vor conduce către ceea ce tu îți dorești și ai de îndeplinit. Este vorba despre încrederea în tine, dar, mai mult decât atât, despre încrederea în drumul tău.

Despre evoluție. Despre cum alegem să îmbrățișăm schimbările și să conștientizăm că rolul lor este de a ne ajuta să evoluăm. Despre fiecare lucru pe care îl lăsăm în urmă și despre cele noi cărora le facem loc în viața noastră. Despre preferințe și opțiuni, care evoluează odată cu noi. Despre abordări diferite, mai mature, mai înțelepte.

Despre alegeri. Despre depășirea fricii de a decide, de a acționa. Despre felul în care înțelegem ceea ce este important pentru noi și alegem să eliminăm din viața noastră lucrurile nepotrivite. Despre energia pe care o canalizăm către un scop, indiferent cât de îndepărtat ar putea părea el.

Despre curaj. Despre curajul de a fi cum ești, unde ești, fără a te raporta la cei din jurul tău sau la evenimentele pe care aceștia le generează. Despre curajul de a te încrede în propria valoare și, înainte de asta, de a o conștientiza.

Despre emoții. Trăite și împărtășite. Amplificate, transmise și primite înapoi. Și despre felul în care ne influențează ele deciziile, trăirile, stările. Despre emoțiile unei noi întâlniri sau ale revederii, despre emoțiile retrăite odată cu fiecare text scris și rescris, odată cu fiecare fotografie privită. Despre emoțiile simțite atunci când apeși butonul „publică” și știi că toate gândurile tale vor ajunge la cei care te-au descoperit sau te descoperă. Și despre emoțiile pe care le primești înapoi, pe care fiecare comentariu, apreciere, sfat sau critică ți le provoacă.

Despre determinare și voință, factori esențiali în tot ceea ce ne propunem să facem. Și unii dintre factorii care sper să îmi coordoneze toate activitățile, de orice natură. Cum ar putea vreodată cineva să ne spună altceva decât ceea ce noi simțim? Și cum am putea noi să nu mergem într-acolo unde visurile noastre ne poartă?

Despre libertate, lucrul pe care îl apreciez cel mai tare în această viață. Libertatea de a fi cum ești și ce ești, de a spune ce gândești și ce simți, de a nu îți construi viața în jurul nevoilor și al dorințelor celorlalți. Libertatea aceea care reiese din împlinire, libertatea aceea de a te îndrepta către locurile, oamenii, lucrurile și experiențele pe care ți le dorești.

Despre fericire. Despre cum arată ea, în forma ei cea mai simplă, atunci când știi că faci ceea ce îți place și că reușești, cu fiecare pas făcut, să îți transformi visurile într-un mod de viață. Fericirea autentică, care nu se încadrează în tiparele impuse de societate sau de oamenii și de exemplele din jurul tău. Fericirea ta.

Despre viață. Despre cum alegem să o trăim, despre cât de multe lucruri suntem dispuși să încercăm, despre cât o apreciem și despre cât ne apreciem pe noi. Despre ce alegem să construim, despre timpul care trece cu un scop, despre rolul nostru și puterea noastră de a transforma lucrurile în cel mai frumos mediu în care putem trăi.

Despre lume. Despre tot ceea ce ea oferă și despre datoria fiecăruia de a o descoperi, de a o aprecia, de a o iubi. Așa cum spuneam la început, lumea are nevoie de mai mulți oameni fericiți. Are nevoie de noi, în cea mai sinceră formă.

Despre Visător prin lume. Despre un proiect care a luat naștere din pasiune și a devenit el însuși o pasiune. Care s-a transformat dintr-un scop, într-o cale, în modalitatea mea de a-mi exprima gândurile și sentimentele, în modalitatea mea de a-mi transmite recunoștința față de locurile descoperite, față de ceea ce natura sau oamenii au creat. Și, pe lângă misiunea declarată de a promova frumusețea, oriunde s-ar afla ea, se află și misiunea de a promova încrederea în propriile visuri.

Despre voi. Căci v-ați alăturat proiectului meu, ați devenit visători, v-ați regăsit sau v-ați inspirat. Astăzi este despre toți cei care au avut încredere în mine pe parcursul acestui timp, despre cei care m-au invitat să fac parte din proiecte frumoase, despre prietenii pe care i-am câștigat între timp. Din spatele „cortinei”, vă mulțumesc. Din fața ei, vă îmbrățișez.