11 obiective turistice din Lefkada

Vă prezentam zilele trecute aspectele pe care trebuie să le aveți în vedere atunci când călătoriți în Grecia și rămăsesem datoare cu cele 11 obiective turistice din Lefkada pe care eu le-am descoperit, care m-au fascinat și care nu ar trebui ratate, din punctul meu de vedere. Vreau să menționez faptul că acestea nu reprezintă un top și nici nu sunt singurele, ba chiar am omis multe dintre plajele sălbatice (unele dintre ele chiar emblematice) ale insulei, în mare parte din cauza combinației de căldură sufocantă și drumuri șerpuite, motiv pentru care am încercat să optez pentru locuri unde se poate ajunge (mai) ușor cu mașina.

Să începem, așadar, periplul de la nord la sud și de la est la vest, pentru a descoperi câteva locuri fascinante prin culori, prin decor sau prin atmosfera creată.

 

1. Nidri

 

Încep cu mica localitate din sud-estul insulei unde m-am și cazat și unde m-am simțit foarte bine, mai ales că mă trezeam în sunetul naturii și apoi o admiram în tihnă de pe balcon (îndeosebi măria sa, muntele).

Ce mi-a plăcut a fost că locuințele și unitățile de cazare nu intervin prea mult în peisaj, iar natura este lăsată să se desfășoare în voie. În fiecare dimineață, pe drumul către port (acolo unde sunt localurile și magazinele), mă opream să admir măslinii, smochinii, rodiii, lămâii, portocalii și toată vegetația mediteraneeană.

Localitatea este amplasată într-un golf, motiv pentru care apa este liniștită și, dacă într-o zi nu veți dori să conduceți, puteți opta pentru plaja îngustă de lângă port – apa nu are culorile din vest, însă este curată și cristalină.

Cea mai animată zonă este cea a portului, unde sunt concentrate, atât pe promenadă, cât și pe strada paralelă, toate magazinele și restaurantele, iar, în afara ei, Nidri este foarte liniștit – de altfel, nici în port nu era prea mare agitație, având în vedere că muzica aproape că lipsea (foarte puține erau localurile de unde se auzea), însă, odată cu lăsarea serii, zona se umplea de turiști. Strada principală chiar m-a dus cu gândul la Phuket, senzație întărită de scutere (nu așa multe ca în Asia, ce-i drept) și de vegetația bogată ce înconjoară stațiunea.

Deși este una dintre cele mai populare stațiuni din Lefkada, Nidri nu este o localitate pretențioasă, ba, din contră, oferă posibilități pentru toate preferințele și gusturile și, bineînțeles, multe taverne cu vedere la port – există și alte tipuri de restaurante și localuri, dar, așa cum este lesne de înțeles, tavernele sunt predominante.

Fiind unul dintre principalele porturi de pe insulă, multe ambarcațiuni de dimensiuni diferite pleacă de aici și există și posibilitatea închirierii unei bărci doar cu permisul auto – eu nu m-am încumetat și acum regret că nu mi-am învins teama.

De asemenea, Nidri se bucură și de unul dintre cele mai frumoase locuri de pe insulă, Cascada Dimosari, despre care voi povesti în cele ce urmează.

 

2. Cascada Dimosari

 

Nu ne îndepărtăm prea mult de Nidri, ci doar vreo 2 kilometri, pentru a ajunge într-un loc care nu are nevoie de prea multe cuvinte (imaginile de mai jos vă vor arăta de ce). Este vorba despre Cascada Dimosari și defileul pe care îl formează, alături de mici piscine naturale întâlnite pe tot traseul, ce pot înlocui lejer o zi de bălăceală pe plajă. Trebuie doar să strângeți puțin din dinți la început, căci apa este destul de rece, însă nu într-atât încât să ne țină departe de ea.

Se poate ajunge cu mașina până la o parcare, se trece pe lângă o tavernă și se urmează un traseu lejer, prin pădure, nu mai lung de 10-15 minute cu tot cu pauze pentru fotografii. Nu este nevoie de un echipament special, dar încercați să evitați papucii, pentru că va trebui să mergem puțin și pe niște pietre și există riscul de a aluneca.

În primă fază, vom întâlni o piscină mai mare, de un verde smarald incredibil, dar nu trebuie să ne lăsăm furați (prea mult) de mirajul ei, căci nu acesta este punctul final, ci însăși cascada. Distanța dintre cele două este mică, însă aici este locul cu pietrele despre care vă spuneam; există o balustradă de susținere și, dacă mergeți încet și pășiți cu atenție, nu ar trebui să fie niciun fel de probleme.

Ei, după acest mic culoar se află adevărata „comoară” a zonei, căderea de apă care, în zilele caniculare, are debitul foarte redus – eu am fost la începutul lunii august și, deși îngustă, era vizibilă fâșia de apă, iar piscina formată era suficient de mică încât să intru fără probleme (eu mă tem de apă). Însă, trei săptămâni mai târziu, primeam fotografii din același loc, iar debitul era aproape inexistent.

Mi-a plăcut foarte tare umbra naturală întâlnită aici, oferită de stânci și de copaci, perfectă după câteva zile în care tot ce îmi doream era să ajung cât mai repede la aer condiționat.

Chiar dacă mă așteptam să fie foarte aglomerat (având în vedere numărul mare de mașini parcate), oamenii erau destul de răsfirați, nu rămâneau cu toții la cascadă – mulți își alegeau câte o piscină mai mică și aveau propriul colț de pădure.

Cascada nu este foarte mare, însă culoarea apei este spectaculoasă – și peisajul la fel, cu stâncile care o înconjoară – și este, din punctul meu de vedere, unul dintre locurile musai de văzut în Lefkada.

 

3. Lefkada Town (Lefkas)

 

Unul dintre cele mai animate locuri de pe insulă este Lefkada Town, capitala ei, aflată în nord-est, la capătul podului ce leagă Lefkada de continent. Așa cum spuneam în articolul precedent, data viitoare voi lua în considerare să mă cazez aici, căci orașul m-a cucerit cu străzile lui înguste și colorate, cu florile prezente la orice balcon și la fiecare terasă, cu tavernele decorate în stil pur grecesc, unde oamenii te invitau să le treci pragul pentru a vedea preparatele zilei și pentru a-ți fi mai ușor să comanzi.

Deși orașul adăpostește muzee și lăcașuri religioase, tot ce mi-am dorit a fost să-l colind fără o țintă anume; am întâlnit multe localuri și magazine de suvenire, piețe care m-au dus cu gândul la Malta, hoteluri cochete în port, de mici dimensiuni. Orașul a fost construit în secolele 17-18 de către venețieni și păstrează puțin din aerul cetăților construite de ei, iar, în prezent, este vibrant și destul de cosmopolit, perfect pentru plimbări lungi de seară.

 

4. Mănăstirea Faneromeni

 

În apropierea orașului Lefkada, pe coasta nord-vestică, se află cel mai vechi și cel mai important obiectiv religios al insulei, Mănăstirea Faneromeni, construită încă de la începuturile creștinismului. De fapt, pe acest loc se află un alt locaș de cult, un templu antic dedicat zeiței vânătorii, Arthemis. Când au început să predice creștinismul, ucenicii Apostolului Pavel au ajuns aici și se spune că, în urma rugăciunilor, statuia zeiței s-ar fi dărâmat. Ulterior, Constantin cel Mare, primul împărat creștin al Imperiului Roman, a construit o mănăstire, închinată Fecioarei Maria, ocrotitoarea insulei, urmând ca, în timpul dominației venețiene, să capete forma pe care o putem vedea în prezent.

Și în jurul numelui acestui lăcaș au luat naștere legende și se spune că, în timp ce un artist realiza o icoană de-a Fecioarei Maria, aceasta s-ar fi conturat singură cu chipul Maicii Domnului – de aceea și numele „Faneromeni”, care înseamnă „care s-a arătat pe sine”.

Pe lângă însemnătatea religioasă, locul atrage și prin frumusețea naturii care îl înconjoară, dar și prin imaginile spectaculoase care se pot observa de la terasa mănăstirii – se vede în zare orașul Lefkada, se poate admira și plaja Agios Ioannis cu morile de vânt (urmează să vă povestesc și despre ele) și, bineînțeles, putem admira și imaginea mării.

Totul este învăluit în liniște, nu este aglomerat, se respectă o ținută decentă (mâinile și picioarele trebuie să fie acoperite, dar sunt la intrare eșarfe de care ne putem ajuta), iar curățenia este la superlativ. Cumva, te îmbie să îi treci pragul și să petreci câteva clipe în tihnă. Nu se plătește vreo taxă de intrare, lumânările nu au un preț fix, vizitatorii lăsând, în schimbul lor, o donație care li se pare potrivită, iar mașina vă poate aștepta în parcarea mare de la intrare. Bonus, câinii și pisicile, la fel ca în celelalte colțuri ale insulei, sunt la ele acasă aici. 🙂

 

5. Plaja Megali Petra

 

Plaja Megali Petra a fost prima de pe coasta vestică a Lefkadei pe care am descoperit-o și, pentru că nu știam cum urma să fie drumul (de fapt, am dedus, având în vedere distanța și timpul estimat de parcurs), m-am aventurat fără nicio teamă. Privind acum în urmă, nu mi se mai pare chiar atât de complicat și clar l-aș mai parcurge, însă, pe moment, am stat stresată la gândul că, la plecare, va trebui să merg pe același traseu.

Să vă povestesc despre ce este vorba și să vă încurajez să mergeți, dar să fiți pregătiți și să conduceți încet (nici nu se poate altfel). Este vorba despre câțiva kilometri de curbe foarte strânse, destul de abrupte, însă ultima parte mi s-a părut cea mai dificilă, căci erau mașini parcate pe margine și veneau și alte autoturisme de pe contrasens – iar carosabilul este destul de îngust și nu aveam loc cu toții. Grija mea a fost panta pe care urma să o urc la plecare, fix partea de început (sau de final, atunci când vii), pentru că motorul mașinii este mic și nici nu apucasem să o testez în condiții similare, însă m-am descurcat, deci nu este imposibil de parcurs. 🙂

Ce m-a îngrijorat pe mine și m-a făcut să îmi schimb planurile a fost faptul că domnul care se ocupă de parcare mi-a spus că drumul acesta este bun, în comparație cu altele, către alte plaje, moment în care m-am gândit la alte mijloace de transport către vest (cum ar fi bărcile). Nu am făcut tocmai bine că l-am ascultat, pentru că, de fapt, acesta este cel mai dificil traseu către o plajă, însă nici nu am rămas fără opțiuni, ci doar le-am reevaluat și am optat pentru locuri în care se poate ajunge ușor cu mașina sau se poate merge pe mare.

Atât despre drum, el este practicabil, cu atenție sporită în curbe și viteză adaptată condițiilor se poate parcurge fără probleme. Tot ce vreau să vă rog este să nu lăsați mașina pe marginea drumului, fiindcă nu este prea confortabil pentru ceilalți trecători să meargă cu spatele în pantă și în curbă, mai ales că există două parcări amenajate, iar prețul este de 5 euro pe zi. Plus că nu este neapărat sigur să lași mașina pe marginea râpei, în pantă, nu-i așa?

Bun, acum să vă povestesc despre plajă și despre culorile incredibile ale apei, destul de greu de surprins în fotografii. De la parcare se coboară pe o alee ca un tunel prin mijlocul vegetației (de îndată m-am gândit la Freedom Beach din Phuket, unde se ajunge cam la fel de dificil pe uscat), se trece pe lângă o tavernă din lemn despre care nu am informații, căci nu am achiziționat nimic de aici și se ajunge pe o mică plajă, numită Kavalikefta. Eu aici mi-am întins prosopul, convinsă fiind că am ajuns unde trebuie – este, de fapt, o singură plajă, împărțită de către stânci în mai multe părți.

Am observat cum unii turiști se urcă pe stânci pentru a ajunge în partea stângă a plajei, nu am fost tentată să îi urmez, așa că am rămas unde am ajuns, căci, deși peisajul este format din pietre (ceea ce mie îmi place mult), se poate intra și în apă fără prea mari eforturi – recomand, totuși, încălțămintea specială. Ei bine, în stânga se află o plajă mult mai mare, cu mai puține pietre, dar mi-a plăcut peisajul stâncos, căci contribuie la imaginea de ansamblu și la sălbăticia locului care, în afară de tavernă, nu este amenajat în niciun fel – deci nu uitați să luați cu voi umbrelele de soare.

Dar atracția principală este marea, cu nuanțele sale pe care cu greu le-am surprins în imagini. Pe toată durata șederii mele, m-am minunat de culorile ei incredibile și am remarcat că nuanța nu este dată de faptul că este foarte cristalină apa, ci pur și simplu, aceasta este culoarea ei – probabil că există anumite plante sau vietăți care contribuie la intensificarea ei.

Pe cât de mult m-a stresat drumul, pe atât de tare îmi este acum dor de Megali Petra, una dintre cele mai frumoase plaje din Lefkada – și probabil cea mai frumoasă pe care eu am vizitat-o, alături de Agiofili, despre care urmează să vă povestesc. Un ultim gând ar fi acela că, așa cum mi s-a dovedit în fiecare călătorie în care am fost, fiecare loc are ceva unic și frumos și că depinde foarte mult de cum percepem noi experiențele și de cât de deschiși suntem în fața unor noi aventuri.

 

6. Vasiliki

 

Unul dintre locurile cele mai dragi mie din Lefkada este Vasiliki, o localitate pitorească din sud-vestul insulei, amenajată într-un golf, asemănătoare ca poziție cu Nidri, mai mică decât acesta și cu terase mai puține, dar cu o doză în plus de farmec, din punctul meu de vedere. Am venit de mai multe ori aici (distanța față de Nidri nu este mare) și am petrecut timpul, în mare parte, la tavernele din port – unde apa are o culoare ce pare pictată.

Este una dintre principalele stațiuni de pe insulă și o bună opțiune de cazare, are și o mică plajă amenajată, lângă port se află și o parcare destul de mare, iar iubitorii de sporturi nautice ajung aici după prânz, când vântul începe să bată cu putere, pentru a se bucura din plin de el.

Se pleacă și către alte plaje sau insule, însă nu sunt atât de multe vase de croazieră ca în Nidri și nici de dimensiuni mari, dar opțiuni există. Am optat și eu pentru o excursie către Plaja Agiofili, căci nu voiam să mai am grija drumului și a parcării; biletul costă 7 euro dus-întors și se pleacă din oră în oră atât din Vasiliki, cât și de pe plajă înapoi în Vasiliki – uneori pleacă puțin mai devreme, sfatul meu este să nu ajungeți chiar la fix.

Mi-ar fi plăcut o croazieră mai lungă și chiar luam în calcul să optez pentru una care include 3 plaje emblematice ale insulei (Egremni, Porto Katsiki și Agiofili), însă am aflat că vasele de croazieră nu mai opresc pe toate, din cauza aglomerației, ci doar în larg, pentru înot, motiv pentru care am renunțat la această activitate.

Localitatea este foarte faină, are un puternic aer pitoresc și se simte spiritul autohton, este un bun punct de plecare pentru plajele din vestul insulei. Nu știu cum este seara, ziua mi s-a părut foarte liniștită, de aceea am fost mulțumită de alegerea de a mă caza în Nidri, căci acolo există mai multe opțiuni de petrecere a timpului seara – nu sunt eu vreo petrecăreață, dar gândul că am opțiuni mi se pare reconfortant.

 

7. Plaja Agiofili

 

O altă plajă spectaculoasă de pe coasta vestică este Agiofili, aflată foarte aproape de Vasiliki, astfel că se poate ajunge atât cu mașina, cât și cu barca, dar și pe jos (cred că în jur de 30 de minute durează drumul, doar că, în soare puternic, și 3 minute mi se păreau multe). Cum spuneam mai sus, am ajuns aici cu barca, după prânz, și, deși din barcă părea foarte aglomerată, odată ce am coborât, nu am mai avut aceeași senzație – foarte mulți turiști plecau la ora sosirii mele, așa că m-am bucurat în voie de apa de aici vreo 4 ore. Din Vasiliki, ambarcațiunile pleacă (teoretic) la fix, iar de pe plajă la și jumătate (tot teoretic, dar le veți vedea venind). Dacă nu este suficient spațiu pentru toți turiștii care vor să plece, va veni imediat o altă barcă, nu trebuie să așteptați încă o oră – cel puțin așa am remarcat când am ajuns eu. În schimb, trebuie să păstrați biletul, căci va fi verificat la întoarcere.

Plaja nu este complet sălbatică, pentru că sunt câteva șezlonguri cu umbrele (la prețul de 15 euro două șezlonguri) și, desigur, puteți veni cu propriile umbrele. Plaja nu este cu nisip, pietre sunt și în apă, așa că nu este indicat să intrați desculți în mare. Culorile sunt la fel de frumoase ca la Megali Petra și, fiindcă plaja este înconjurată de stânci, cei mai curajoși se folosesc de ele pentru sărituri – eu nu mă număr printre ei. 🙂

Lângă stâncile de la mal putem vedea peștișori înotând iar, în zona de umbră oferită de acestea, ne putem întinde prosopul. Apa este, așa cum ne-am obișnuit, turcoaz, iar plaja este formată din pietricele mici și albe. Chiar dacă nu era puțină lume, plaja nu mi s-a părut sufocantă, fiind, în orice moment, disponibile atât locuri pentru prosoape, cât și șezlonguri.

 

8. Plaja Pefkoulia

 

Spre deosebire de cele două plaje prezentate anterior, la Pefkoulia se poate ajunge ușor cu mașina, sunt locuri de parcare atât pe drumul principal, cât și mai jos, la intrarea într-un bar, iar o parte din plajă este amenajată cu șezlonguri și baldachine. Dar, până să ajungem cu tălpile în nisip – căci este o plajă cu nisip –, vom fi atrași de un viewpoint din apropiere (aflat pe dreapta dacă veniți dinspre Lefkada), unde este suficient spațiu și pentru mașini. Și, pentru că am menționat de Lefkada, plaja nu este foarte departe de capitala insulei, se află tot în vest (deci apa este așa cum ne-a obișnuit), în apropierea stațiunii Agios Nikitas (o altă opțiune de cazare foarte populară).

Barul de pe plajă este amenajat pe o suprafață destul de mare, care include și șezlonguri (dacă nu vreți să stați la cele de pe nisip), piscină, vestiare și dușuri, iar prețurile sunt similare celor de pe alte plaje (nu îmi amintesc cu exactitate, însă șezlongurile sunt în jur de 10 euro, baldachinul de 2 persoane 15 sau 20, iar cel de 4 persoane este 30 de euro).

În partea stângă peisajul se schimbă, stânci încep să iasă din mare, iar plaja devine sălbatică; drept urmare, indiferent de preferințe, aici veți găsi cam tot ce vă doriți. Fiind un spațiu destul de mare, nu se simte aglomerația, șezlongurile sunt distanțate, iar baldachinele sunt așezate în linie, la extremitatea plajei (însă distanța până la apă este foarte mică).

Am zăbovit aici mai mult decât aveam în plan, pentru că am redescoperit multe dintre elementele întâlnite anterior pe insulă, însă aici sunt reunite toate, iar peisajele sălbatice se întrepătrund cu facilitățile moderne.

 

9. Plaja Agios Ioannis

 

Cea mai apropiată plajă de capitala insulei, Lefkada Town, este Agios Ioannis, o plajă lată și lungă aflată în nord-est, amenajată parțial (sunt două localuri, fiecare dispune de câteva șezlonguri), cu mori de vânt și „vânători” de vânturi care se aventurează cu zmeul în apele mării. Se ajunge foarte ușor, sunt locuri de parcare, iar șezlongurile costă 8 euro (două șezlonguri și o umbrelă). Deși venisem pregătită cu propria umbrelă, aceasta a cedat în fața vântului puternic, așa că mi-am găsit rapid locul la șezlongurile disponibile.

Zona mi s-a părut destul de hippie și de relaxată; în apă sunt pietre destul de mari, trebuie să aveți grijă și, așa cum am spus de fiecare dată, să nu uitați încălțămintea specială (nici nisipul nu este cel mai fin) și, dacă vă plac sporturile nautice, acesta este un loc potrivit pentru a practica windsurfing și kitesurfing.

Culorile apei nu sunt ca în vest, dar este tot curată și limpede, iar valurile nu sunt foarte mari nici după-amiaza, când vântul începe să se întețească. Este un deliciu să privești cerul brăzdat de zmeie – la un moment dat, am numărat aproximativ 100 în aer, de diferite culori. Recunosc, însă, pentru mine atracția principală au constituit-o morile de vânt, care nu sunt la fel de spectaculoase precum cele din Mykonos, dar care aduc un plus de farmec plajei. Majoritatea nu sunt întreținute, însă una dintre ele, care pare că s-a desprins de grup, găzduiește un bar și îți va ține companie dacă alegi șezlongurile din fața ei. 🙂

În cea mai mare parte este o plajă sălbatică, în afară de cele două zone (destul de mici) cu șezlonguri nu este amenajată în niciun fel și, fiind întinsă pe o suprafață destul de mare, nu pare aglomerată, ba chiar dimpotrivă. Mi-a plăcut mult aici, chiar dacă nu se bucură nici de spectaculozitatea și nici de faima vecinelor din vest și chiar dacă doar i-am admirat pe pasionații de sporturi nautice, neîndrăznind să mă alătur.

 

10. Restaurantul Amente

 

Cocoțat într-un vârf de deal, cu toate mesele orientate spre vest, restaurantul Amente este unul dintre cele mai faine locuri în care se poate admira apusul în Lefkada. Și nu veți fi singurii care vor dori să asiste la acest moment al zilei, așa că, dacă plănuiți să petreceți o seară aici, asigurați-vă că rezervați din timp o masă la restaurant – eu nu am mai găsit nimic liber pe parcursul întregii șederi, așa că am ajuns cam cu o oră și jumătate înainte de apus, pentru o masă la bar, conform recomandărilor primite atunci când am sunat pentru rezervare (imediat după ce am ajuns s-au ocupat și mesele de la bar și s-au deschis liste de așteptare). Este fain și aici, dar adevăratul spectacol este la restaurant; mesele sunt aranjate în jurul unei piscine infinity, alături de o mică scenă pentru un artist care întreține atmosfera cu melodii cântate live.

Amente mi s-a părut un loc elegant, însă nu foarte pretențios, cu prețuri decente (un pahar de șampanie era 5 euro, un cocktail în jur de 10 euro), un loc care știe să se contopească cu natura și să o pună pe aceasta în prim-plan.

Vă recomand să aveți grijă ce rută urmați, căci eu m-am lăsat ghidată de waze și, la întoarcere, am străbătut un drum cu mult mai dificil decât cel către Megali Petra, pe timp ne noapte, prea puțin iluminat și, pe alocuri, neasfaltat. Acesta este drumul care traversează insula, prin munte, iar cele care o ocolesc sunt mult mai late și mai ușor de parcurs și diferența de timp nu este semnfiicativă.

 

11. Plaja Kathisma

 

Destul de aproape de plaja Pefkoulia, tot pe coasta vestică, se află una dintre cele mai populare plaje de pe insulă, plaja Kathisma. Se ajunge destul de ușor cu mașina, este amenajată, este un centru al distracției – muzica răsună de la terase – și este și destul de aglomerată – judecând după numărul mare de mașini din parcările amenajate. Aici nu am stat mai deloc, chiar dacă plănuisem ca ziua să se împartă între ea și Pefkoulia și, pe de-o parte, am regretat că am ajuns aproape de apus și că nu i-am acordat mai mult timp. Dar, dacă veți vrea să petreceți o zi aici, sentimentul meu este că veți face o alegere inspirată – depinde și ce vă doriți, dar cred că, după plajele sălbatice, este nevoie și de o zi mai „aglomerată”. 🙂

 

Acestea sunt locurile vizitate de mine, nu sunt multe, sunt mult mai puține decât îmi doream (dacă vreți, îmi puteți scrie și vă trimit harta mea cu pinurile din destinațiile pe care plănuiam să le descopăr), pentru că, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, am tendința de a încărca programul, fără a lua în considerare timpul de deplasare, timpul de masă ori de relaxare. Plus că, pe o insulă precum Lefkada, descoperi locuri de care cu greu te poți desprinde și alegi să petreci mai mult timp acolo, față de cât ți-ai programat inițial. Dar, până la urmă, nu tot timpul este vorba despre un plan, uneori trebuie să (și) improvizăm sau să ne adaptăm din mers (în cazul meu au fost doi factori care au schimbat destul de mult planurile, temperaturile foarte ridicate și drumurile de care m-am cam speriat inițial, dar cărora le simt lipsa acum – bine, nu chiar drumurile, ci îmi lipsește ceea ce se află la capătul lor.

Mi-ar fi plăcut să merg la Egremni și la Porto Katsiki, singurul motiv pentru care am renunțat la plaja Egremni au fost cele 400 de trepte care trebuie coborâte și, mai apoi, urcate; în mod normal nu m-ar fi descurajat numărul lor, însă ideea de a sta în soare mai mult de câteva minute nu mi s-a părut inspirată în acele momente. De asemenea, plănuiam și o vizită la Cape Lefkada, de preferat la apus, însă nu am îndeplinit planul, dar am lăsat pe hartă toate aceste locuri (plus altele), pentru următoarea călătorie.

Sper să vă inspire materialele realizate de mine și locurile vizitate și să le includeți pe lista de obiective turistice din Lefkada. De asemenea, dacă aveți întrebări, le aștept cu drag în comentarii și, dacă vreți să aduceți completări sau să ne împărtășiți experiențele voastre, tot în comentarii o puteți face – cred că ne vor fi utile tuturor. Călătorii frumoase vă doresc și nu uitați că puteți găsi inspirație și pe paginile mele de Facebook, Instagram și Tik Tok! 🙂

 

---

Citește și:

• Sfaturi utile pentru o vacanță în Lefkada
• 15 obiective turistice din Varna și din împrejurimi
• 10 plaje din Tenerife pe care nu trebuie să le ratați

---