Sfaturi utile pentru o vacanță în Lefkada

O combinație de natură sălbatică și confortul modernității, munte care sărută marea, case care nu depășesc două sau trei niveluri, scutere care poartă localnicii pe drumurile înguste și șerpuite ale insulei, taverne pline de culoare și de flori, cascade cu ape reci, de culoarea smaraldului, plaje udate de marea care se contopește cu cerul, porturi micuțe, golfuri ce le adăpostesc, mănăstiri cu povești vechi de când a apărut creștinismul, sate pescărești și orașe pitorești – aceasta este Lefkada, o insulă care le oferă iubitorilor de natură (și nu numai) premisele unei vacanțe perfecte și le fură, la final, promisiunea unei noi întâlniri.

Am asemănat-o, pe rând, cu Phuket, cu Dubrovnik, cu Tenerife și cu Malta pe alocuri, până i-am descoperit adevărata identitate; de atunci, am iubit-o la intensitate maximă și cel mai mult am apreciat faptul că natura este atracția principală de pe insulă – și este foarte puțin atinsă de mâna omului. Pentru a veni în sprijinul celor care aleg să călătorească în Lefkada, am reunit câteva sfaturi de călătorie și lucruri pe care le consider utile atunci când planificăm o vacanță pe insulă și vreau să vă urez încă de la început călătorii faine, căci sunt convinsă că veți pune Lefkada pe lista scurtă a destinațiilor viitoare. 🙂

Traseu, vămi și condiții de călătorie

Am optat pentru a călători cu mașina personală, iar drumul parcurs de mine a fost Târgoviște – Giurgiu – Kulata – Salonic – Parga – Lefkada. Despre Salonic și Parga o să vă povestesc în articole viitoare, tot ce vă pot spune acum este că sunt două orașe faine, vizitate în premieră de mine anul acesta, unde mi-aș dori tare mult să revin. Timpul petrecut în cele două vămi a fost de aproximativ 30 de minute însumate, dar cred că depinde foarte tare de perioada săptămânii, de momentul zilei, dar și de noroc. În Bulgaria au fost suficiente documentele de identitate, plus cele ale mașinii, în Grecia am prezentat și formularul PLF completat pentru toți călătorii din mașină (un singur formular pentru toți), plus certificatele verzi.

Am revenit în țară după ce Grecia intrase pe lista roșie a României, însă, fiind cu toții vaccinați, am stat cel mult 5 minute în vama de la Giurgiu (iar la intrare în Bulgaria cam jumătate de oră). Între timp, Bulgaria a intrat pe lista galbenă, însă, venind din Grecia, se aplică măsurile prevăzute statelor de pe lista roșie, respectiv schema completă de vaccinare sau carantină la întoarcerea în România.

Drumurile, în cea mai mare parte, sunt în condiții bune și foarte bune, se circulă mult pe autostrăzi, acestea nu sunt aglomerate și se merge destul de civilizat. Există, la intrarea în Bulgaria, o zonă (de cel puțin 100 km) în care asfaltul nu este foarte fin (se simte ca și cum drumul ar fi decopertat). Pe acolo am mers mai încet, în parte pentru că aveam experiența anului anterior, când am făcut pană la circa 30 km distanță de Ruse, dar și pentru că marginea șoselei părea un cimitir pentru cauciucuri rupte – acesta a fost, pentru mine, un indicator că se întâmplă frecvent pene pe acolo, așa că am preferat să conduc mai încet.

Deși gps-ul îmi spunea că voi face între 9 și 10 ore până în Salonic, cu pauzele de alimentare, de cafea și de masă, plus cele două vămi, am făcut aproximativ 12 ore.

Taxele de drum sunt diferite pentru cele două țări, în Bulgaria este necesară o vignetă (care se poate achiziționa online sau de la ghișeul din vamă, însă, atenție, nu se bazează pe același principiu ca în România, respectiv achitarea ei până la ora 12 noaptea, ci trebuie avută de îndată ce intri în țară). În Grecia nu este nevoie de vignetă, ci se plătește la fiecare intrare pe autostradă (am plătit cel mult 30 de euro dus-întors), la stațiile de taxare amenajate pe autostradă.

Vă recomand să respectați limitele de viteză în ambele țări; în Bulgaria am întâlnit foarte multe echipaje de poliție, îndeosebi la intersecții, unde limita este de 70 de kilometri la oră. În Grecia, în schimb, este în vigoare un nou cod rutier (adoptat în 2018), foarte strict, unde se prevede că depășirea cu mai mult de 30 de kilometri la oră a limitei legale se pedepsește cu ridicarea permisului, a talonului și a plăcuțelor de înmatriculare. Se aplică aceeași pedeapsă pentru mai multe abateri, cum ar fi, de exemplu, circularea pe banda de urgență de pe autostradă (indiferent de durată) sau aruncarea de gunoaie pe geamul mașinii. Eu salut aceste restricții și mă bucur că, datorită lor, circulația se desfășoară fluid și civilizat. De asemenea, alcoolemia maximă admisă nu este 0 în Grecia, ca în România, ci 0,5 (destul de mult din punctul meu de vedere), însă, chiar și așa, am preferat, de fiecare dată, berea fără alcool și am lăsat băuturile alcoolice pentru seară, când nu mai conduceam.

Peisajele sunt superbe, se străbat munți, se merge prin tuneluri, chiar și printr-unul pe sub apă (aproape de Lefkada) și, pentru a ajunge pe insulă, nu este nevoie de feribot, căci aceasta este legată de continent printr-un pod mobil. Aici se schimbă puțin lucrurile, căci mare parte din suprafața ei este ocupată de munți, așa că drumurile se dovedesc a fi înguste și abrupte – mai puțin cel care ocolește insula, căci acela este destul de lat, iar curbele sunt mai largi. Nu vă gândiți că sunt imposibil de parcurs, însă nici cele mai ușoare nu sunt, îndeosebi în partea vestică, către plajele sălbatice ale insulei – acolo trebuie mers încet și cu mare atenție, pentru că sunt foarte strânse curbele.

Sfatul meu este să nu vă încredeți prea tare în Waze, ci ar fi mai bine să verificați și pe Google Maps și să alegeți drumuri principale, chiar dacă timpul va fi mai mare (este vorba de doar câteva minute în plus), căci Waze are tendința să aleagă cel mai scurt traseu, iar acela, de cele mai multe ori, nu este și cel mai ușor. Eu am avut o astfel de experiență noaptea, când am traversat, practic, insula de la nord-vest la sud-est, prin munte, pe drumuri cu puțină lumină sau chiar inexistentă și chiar, la un moment dat, pe poteci nepietruite și extrem de abrupte.

Se poate ajunge în Lefkada și cu avionul, cel mai apropiat aeroport fiind Aeroportul Național Aktion, la aproximativ 20 de kilometri de capitala insulei, Lefkada Town. Aceasta este o zonă potrivită pentru cazare, dar o să revin cu mai multe informații mai jos. Odată ajunși, vor fi două opțiuni: să închiriați mașină (cea mai bună alegee, din punctul meu de vedere, căci așa aveți mai multă libertate de mișcare) sau să utilizați transportul în comun – nu am informații despre acest aspect, pentru că nu l-am folosit.

Locuri de parcare am găsit de fiecare dată, atât cu plată, cât și fără, și am încercat să las mereu mașina în locuri amenajate, în primul rând pentru siguranță și, în al doilea rând, pentru a nu-i încurca pe ceilalți participanți la trafic.

Lefkada, Grecia

Prețuri

Bugetul unei călătorii poate fi cât de mare sau cât de mic ne dorim să fie, dar, pentru a vă forma o idee despre costurile de pe insulă, vă dau câteva repede. Spre exemplu, benzina mi s-a părut mai scumpă decât pe continent, iar pe continent prețurile sunt ceva mai mari decât în Bulgaria. Eu am ales doar benzinării Shell, unde prețul benzinei era cam 1,6-1,7 euro (în Lefkada). De asemenea, având în vedere drumurile și motorul mic al mașinii mele, consumul a fost destul de ridicat pe insulă, însă distanțele nu sunt foarte mari – în esență, Lefkada este mică, doar că se parcurge mai greu pentru că se merge încet, din cauza curbelor.

Ulterior, am citit pe forumuri că benzina sau motorina premium (de la Shell) nu ar fi prea indicate, ba chiar unele persoane au avut probleme cu mașina – eu am alimentat cu benzină standard și a fost totul în regulă.

Cazarea depinde foarte mult de preferințele fiecăruia; vacanța mea a fost organizată cu două zile înainte de plecare, am ales o pensiune (foarte curată și cu gazdă foarte primitoare) din Nidri, însă opțiunile sunt nelimitate, mai ales dacă rezervați din timp.

Prețurile șezlongurilor pornesc de la 6-8 euro pentru două șezlonguri și o umbrelă și ajung până la 15 euro pe plaja Agiofili, însă foarte mulți turiști merg cu propriile umbrele – se găsesc peste tot, eu am luat din Vasiliki cu 8 euro, pentru că mi se rupsese cea de acasă.

Prețurile pentru mâncare se învârt în jurul sumei de 3-4 euro pentru aperitive (pot fi și puțin mai mult, 5-6 euro) și 7-10 euro pentru felurile principale, iar băuturile variază, ca peste tot, în funcție de tip și de vechime (la vinuri). Cocktailurile sunt în jur de 5 euro, cafeaua 2-3 euro (am consumat îndeosebi frappe și cappuccino), fresh-urile sunt între 5 și 9 euro, iar berea undeva la 3-4 euro.

De obicei, desertul este din partea casei în Grecia, la fel și apa. Nu am întâlnit peste tot această practică și nici nu m-a deranjat prea tare, căci eu nu mănânc zahăr, însă, atunci când am primit fructe, m-am bucurat din plin de ele. 🙂 Există taverne unde se taxează extra pâinea pe care o primești pe masă, atunci când te așezi, așa că, dacă nu doriți să o consumați, puteți să spuneți acest lucru – în plus, nicio pâine nu se compară cu pita grecească, nu? 🙂 Cât despre apă, chiar și dacă nu este din partea casei, am fost surprinsă să observ prețurile mici pentru apa îmbuteliată, similare peste tot: 0,5 euro cea la 500 de mililitri și 1,5 euro cea la 1 litru și jumătate.

Pentru micul dejun am preferat, de cele mai multe ori, iaurt grecesc cu miere, fructe și nuci – am și un local preferat în Nidri unde am mers frecvent în prima parte a zilei, însă, dacă sunteți iubitori de patiserii, veți găsi multe produse ce miros foarte îmbietor (și cred că și gustul este pe măsură). Singurul lucru pe care l-am încercat a fost plăcinta cu feta și spanac, după ce am primit asigurări că este fără zahăr, iar o felie de plăcintă costă 2 euro și poate înlocui lejer o masă – și este și foarte bună, chiar și unele localuri au în meniu mini plăcinte cu spanac.

Sunt multe ambarcațiuni care organizează croaziere zilnic, către diferite plaje ale insulei (verificați înainte de a achiziționa, căci nu mai opresc pe toate plajele, ci de unele dintre ele doar se apropie și fac opriri pentru înot), iar prețurile pornesc de la 7 euro pentru o călătorie dus-întors către plaja Agiofili, de exemplu (cu plecare din Vasiliki) și pot ajunge la 25-30 euro pentru croazierele către insulele vecine, cu masă inclusă.

Vasiliki, Lefkada, Grecia

Perioadă de călătorie și zonă de cazare în Lefkada

Așa cum am spus, vacanța mea a fost organizată foarte din scurt, așa că nu am avut suficient timp de planificare (sau nu așa cum mi-aș fi dorit), dar tot am adăugat câteva pinuri pe Google Maps. 🙂 Am optat pentru a mă caza în Nidri, o stațiune din sud-estul insulei, căci aceasta pare a fi una dintre cele mai populare și animate zone și îmi doream să am opțiuni de petrecere a timpului și seara, nu doar pe parcursul zilei, când deja eram ocupată cu explorarea peisajelor. Plajele sălbatice (și cele mai frumoase) sunt în vest, însă acolo, în afară de Agios Nikitas și Vasiliki (aflată în sud), nu sunt prea multe opțiuni de cazare.

Mi s-a părut o alegere bună pentru ceea ce îmi doream, însă mi-a plăcut mai mult atmosfera din Lefkada Town și, având în vedere că este necesară mașina oriunde ai dori să mergi pe insulă, cred că nu este o problemă să alegi pentru cazare un oraș fără plajă (căci Lefkada nu are).

În Nidri, plaja este mică, amenajată și pare destul de curată, iar apa cristalină și liniștită. Nu am stat deloc la plajă aici, doar am vizitat-o, însă unul dintre avantajele cazării aici este faptul că majoritatea ambarcațiunilor pornesc din acest port. Nidri dispune de o promenadă destul de mare, sunt multe opțiuni de cazare și de luat masa, plus că, la nici doi kilometri distanță, se află una dintre cele mai frumoase atracții de pe insulă, Cascada Dimosari. Dar, pentru că în Lefkada Town am petrecut doar o seară, nu am apucat să mă obișnuiesc cu locul, de aceea am și rămas cu gândul la el.

Eu am fost în Grecia la final de iulie și început de august și cred că data viitoare voi evita această perioadă; temperaturile ridicate, frecvente în aceste zone în lunile cele mai călduroase, au fost completate de valul de aer saharian care a străbătut și România, astfel că deplasările și explorarea mi-au fost mult îngreunate (și încercările mele de a face materiale foto-video de asemenea). Aș recomanda lunile iunie sau septembrie și cel puțin o săptămână doar pe insulă (fără opririle de pe traseu), pentru a o putea explora pe îndelete.

Nidri, Lefkada, Grecia

Cascada Dimosari din Nidri

Lefkada Town, Grecia

Siguranță

Aici sunt două aspecte pe care vreau să le aduc în discuție, și anume siguranța de pe insulă și măsurile care se impun odată cu izbucnirea pandemiei. În primul rând, contrar a ceea ce am citit ulterior în presă (cum că în Grecia s-ar sparge mașini), nu m-am simțit în nesiguranță în nicio secundă, indiferent de oră. E posibil să fie mai mult decât zvonuri, probabil că unii turiști mai puțin norocoși au avut parte (și) de astfel de incidente, însă în Lefkada nu am auzit sau văzut cazuri similare.

În ceea ce privește măsurile sanitare, masca era purtată de către toți angajații localurilor, acestea aveau program până la ora 12:30 noaptea (pentru mine a fost suficient), iar muzica era, din păcate, în foarte multe locuri, inexistentă. În rest, nu am observat alte restricții și nici nu am informații că ar fi apărut altele noi. Chiar dacă insula era destul de animată, nu am simțit aglomerație și în niciun caz sentimentul de sufocare – nu am simțit nevoia să port masca în exterior, în interior o foloseam (era și obligatorie), însă în aer liber m-am simțit destul de în siguranță și la suficient de mare distanță față de ceilalți turiști, oriunde am mers.

Contrar așteptărilor, am remarcat că insula este mult mai liberă în weekenduri decât în timpul săptămânii, dar, cu toate acestea, așa cum am spus, nu am avut sentimentul de sufocare sau de lipsă de spațiu față de ceilalți turiști, indiferent dacă mă aflam la plajă sau la terasă, în weekend sau în timpul săptămânii.

Plaja Agiofili, Lefkada, Grecia

Nu o să povestesc acum despre obiective turistice, deși articolul inițial includea și aceste aspecte, pentru a evita riscul de a transforma postarea într-un veritabil jurnal (deja se adunaseră multe cuvinte, multe pagini). Le voi prezenta pe cele vizitate de mine într-un articol viitor, așa că vă mulțumesc anticipat pentru răbdare – nu va dura mult, vă promit. Între timp, pentru a vă face o idee despre ce urmează să vă povestesc, puteți accesa paginile mele de Facebook, Instagram și Tik Tok, unde vă invit să îmi dați follow, pentru a fi la curent, în timp real, cu toate locurile pe care le descopăr.

Am petrecut 5 nopți în Lefkada și două în Salonic și aș mai fi stat cel puțin încă pe atât. Mi-a plăcut foarte tare această insulă, îți oferă atât de multe variante și te îmbrățișează de cum părăsești podul care te aduce de pe continent. Este unul dintre locurile unde mi-am făcut planuri de revenire când deja mă aflam acolo și mi-ar plăcea foarte tare să mă întorc chiar în această toamnă. Sper că v-au fost utile informațiile prezentate, dacă aveți întrebări le aștept cu drag în comentarii și, dacă vreți să aduceți completări sau să ne împărtășiți experiențele voastre, tot în comentarii o puteți face – cred că ne vor fi utile tuturor. Călătorii frumoase vă doresc! 🙂

Citește și: