Spiritualitate, budism și lăcașuri de cult din Phuket – Big Buddha și Wat Chalong

Spiritualitatea este forma pe care convingerile noastre o îmbracă și modalitatea de a găsi răspunsuri – sau de a crede în ele – la niște întrebări pe care cu toții ni le punem dintotdeauna, asupra unor lucruri care nu aparțin întocmai lumii pe care noi o percepem cu cele cinci simțuri. O formă de a diferenția binele de rău, indiferent cum este denumită ea, există în toate religiile și, chiar dacă oamenii aparțin unor confesiuni diferite, credința generală este aceea a existenței unei energii superioare care permite ca, la finalul acestei vieți, să ajungem într-o lume necunoscută, doar pe baza acțiunilor desfășurate.

Religia budistă diferă foarte mult de cea creștină și tocmai din acest motiv pentru cei mai mulți dintre vestici este atât de fascinantă. Este mai mult o filosofie decât o religie, pentru că adepții ei nu cred în existența unei forțe mai presus de oameni care le influențează destinul și nici nu au o carte sfântă precum Biblia sau Coranul, ci, practic, întreaga convingere despre viață se bazează pe faptă și pe răsplată. Lumea asiatică este, în mare parte, budistă, iar acesta este un aspect greu de ignorat pentru un european – templele sunt adevărate atracții, iar localnicii știu acest lucru, însă trebuie, desigur, să respectăm locurile sfinte în care ne aflăm și adoptăm o ținută corespunzătoare, atât în ceea ce privește vestimentația, cât și în ceea ce privește comportamentul.

Prima zi petrecută în Phuket a fost dedicată acestor lăcașuri de cult, unde am zăbovit destul de mult timp, fascinată fiind de multitudinea elementelor pe care le descopeream. Este vorba despre două dintre acestea, și anume Big Buddha, o statuie uriașă de 45 de metri amplasată pe unul dintre cele mai înalte vârfuri de pe insulă și Wat Chalong, care este nu doar cel mai renumit templu din Phuket, ci și cel mai sacru dintre cele 29 care se află aici.

 

Spiritualitate, Buddha, budism, temple și călugări

 

Bazele budismului au fost puse în secolul 6 înaintea erei noastre, de către un prinț născut în apropiere de Nepal, care a renunțat la viața plină de bogății (fizice) în care a fost crescut și a părăsit regatul pentru a se supune singur lipsurilor. Această decizie a survenit în urma observării parcursului uman precum un lung chin – sau un șir de suferințe – și a concluzionat că prin renunțarea la dorințe se renunță și la suferință.

După o perioadă de austeritate, a realizat că nu aceasta este metoda cea mai potrivită, ci că trebuie adoptată o cale moderată, denumită „calea de mijloc”. În urma cercetărilor făcute în decursul vieții și a meditației pe care o practica zilnic, în căutarea adevărului, Buddha – sau „cel iluminat” –, pe numele real Siddhartha Gautama, a reușit, la vârsta de 35 de ani, să atingă Nirvana, adică acea stare de iluminare care îți permite să te „trezești” și să te detașezi de toate elementele care există și care nu există – pe acest principiu se bazează „calea de mijloc”, pe contopirea tuturor dualităților –, și chiar a stat o noapte întreagă în starea de meditație, sub un smochin.

Ulterior, el a început să împărtășească filosofia sa despre viață, până la vârsta de 80 de ani, adunând tot mai mulți adepți în jurul său. Confesiunea budistă se bazează pe existența unei karme pe care oamenii o „capătă” în urma acțiunilor săvârșite atât în această viață, cât și în cele anterioare și spune că reîncarnările sunt continuări ale suferințelor. Astfel, că, prin meditație și printr-o viață moderată, respectând Cele Patru Adevăruri Nobile – viața este nefericită, cauza fiind dorințele neîmplinite, care pot înceta și astfel se atinge Nirvana, prin intermediul a opt căi – și urmând Cele Opt Căi – idei, intenții, cuvinte, acțiuni, viață, efort, atenție și meditație drepte –, oamenii pot întrerupe șirul reîncarnărilor, intrând în starea de Nirvana, către care toți budiștii acced.

Intervin aici două curente care s-au desprins din filosofia formulată de Buddha, și anume Mahavana și Hinavana (sau Theravada). În Thailanda, peste 90% dintre locuitori sunt de confesiune budistă Theravada, și anume budismul de rit vechi. Diferența față de budismul Mahavana este aceea că în credința thailandeză, doar cei aleși, călugării, pot ajunge la iluminare, pe când, în zona Chinei și a Japoniei, iluminarea poate fi dobândită de către oricine are practici bazate pe disciplină fizică și mentală.

Și, dacă am menționat despre temple și despre călugări, trebuie să fac o scurtă incursiune în lumea budistă, nu doar în conceptele ei filosofice. Templele thailandeze sunt lăcașurile sfinte ale localnicilor, denumite „Wat”, care sunt adevărate bijuterii prin bogatele decorațiuni, arhitecturile lor reflectând specificul luxuriant al vegetației din zonele tropicale. Complexul templului – pentru că nu vorbim doar de o singură clădire atunci când ne referim la temple – este centrul social al comunității, oamenii venind aici să mediteze, să depună ofrande și să facă donații – se consideră că astfel se grăbește drumul către Nirvana.

Specific tuturor templelor este prezența statuilor cu Buddha – multe dintre ele se întrec în măreție, însă, pe lângă cele de dimensiuni impresionante, se află multe altele mai mici –, dar care nu sunt construite, însă, cu scopul ca oamenii să se roage sau să se închine la ele, ci sunt poziționate în temple pentru a le reaminti budiștilor că iluminarea se dobândește doar prin tine însuți, că adevărul se descoperă individual, atunci când te detașezi de dorințe. De fapt, statuia lui Buddha este întâlnită peste tot, de la temple și troițele de colțurile străzilor, până la locuințe și la autoturisme.

Tainele religiei budiste sunt descoperite de localnici de mici, fiind foarte mulți călugări budiști tineri, unii dintre ei pentru scurt timp; cei mai tineri sunt novici, mulți dintre ei alegând acest drum care le conferă un statut privilegiat. Călugării se observă cu ușurință datorită ținutei portocalii,  simbolizând renunțarea – acesta era veștmântul condamnaților la moarte din vechea Indie. Viața lor se bazează pe meditație și pe transmiterea învățăturilor, localnicii ocupându-se, prin donații, de asigurarea traiului lor zilnic.

Religia joacă un rol important în viața thailandezilor și stă la baza culturii acestei țări, templele bogat ornamentate devenind un simbol inconfundabil al Thailandei. Aici sunt aduse în permanență ofrande sub formă de flori, hrană, lumânări sau diferite produse pentru uz casnic și, chiar dacă turiștii sunt atrași de strălucirea lor, ele sunt, în esență, lăcașuri de reculegere și își păstrează acest rol de mii de ani –  era budistă este cu 543 de ani înaintea calendarului vestic.

 

Big Buddha din Chalong

 

Am lăsat pentru o altă zi nisipul fierbinte și varietatea vieții marine din Thailanda și am pornit, nerăbdătoare, să explorez insula, fascinată fiind de această religie răspândită cu precădere în Asia de Sud-Est, și anume cea budistă. Și care sunt locurile care o ilustrează cel mai bine, dacă nu templele, lăcașurile unde oamenii se retrag pentru meditație? Prima oprire a fost la una dintre cele mai recente construcții cu temă spirituală din Phuket, o statuie de 45 de metri a lui Buddha care veghează mare parte din insulă, fiind amplasată pe unul dintre cele mai înalte vârfuri din zonă – de aceea este ușor vizibilă cam de din toată jumătatea de sud a insulei.

Atât de recentă este construcția, încât nu a fost încă finalizată – lucrările au început în anul 2004 și se bazează în totalitate pe donații; mulți turiști aleg să achiziționeze plăcuțe subțiri din metal pe care inscripționează diferite mesaje și care acum împodobesc copacii, fiind asemănătoare cu frunzele acestora.

Statuia realizată în totalitate din marmură albă adăpostește în interior un mic templu, chiar dacă acolo este, practic, un șantier. Și, așa cum am spus mai sus, niciodată un templu nu este format dintr-o singură construcție, și aici, în curtea din vârful dealului, în plină vegetație sălbatică – chiar și maimuțe am întâlnit în copaci – se află multe alte clădiri și locuri de reculegere, dar și alte statui, cum este o alta a lui Buddha, însă ceva mai mică și construită din alt material, aceasta fiind aurită.

Dacă doriți să descoperiți zona, programați-vă vizita în jurul apusului (orele 18:00-18:30), dar nu mai târziu de ora 19:00, când templul se închide – eu mi-am schimbat planurile și, deși mi-am dorit să admir apusul de aici, am ajuns în plină zi. Datorită amplasamentului, priveliștea este una foarte frumoasă, putând fi observată o mare parte din insulă, cu ai ei vegetație bogată, dar și unele dintre vestitele plaje din Phuket – este valabil și reversul, mai exact, statuia este vizibilă pe aproape tot parcursul drumului, nefiindu-ne permis, astfel, să uităm unde ne aflăm, în plină confesiune budistă.

 

Wat Chalong

 

Sau templul din Chalong, pentru că deja am stabilit că, în Thailanda, templele sunt „Wat”. Chalong este un oraș aflat în apropiere de Phuket City și, totodată, la mică distanță de Big Buddha – majoritatea tururilor, atât cele organizate, cât și cele individuale, includ ambele obiective. Dacă Big Buddha ne va dezvălui o parte din specificul acestei vieți, la Wat Chalong o putem descoperi în totalitate, căci este considerat cel mai sfânt templu din Phuket, pe lângă titlurile de cel mai mare și cel mai important. Aici se află relicvele lui Buddha, respectiv o bucată de os adusă din Sri Lanka și adăpostită acum în pagoda templului.

Templul, cu denumirea oficială de Wat Chaitararam, este dedicat unor călugări care i-au îndrumat pe localnici în secolul 19, în timpul unei răscoale, de atunci datând și construcția. Complexul este format, așa cum putem deduce, din mai multe construcții, principala fiind Marea Pagodă, dispusă pe 3 niveluri, iar ultimul este cel în care se află bucata de os. Atât exteriorul, cât și interiorul, sunt bogat decorate, înăuntru existând multe statui și picturi care ilustrează viața lui Buddha. Ora până la care este deschis templul este 17:00, așa că, dacă intenționați să vizitați Big Buddha la apus, cred că ar trebui ca prima vizită să fie la Wat Chalong.

 

Reguli de conduită

 

Atunci când vizităm un popor străin, trebuie să respectăm atât regulile scrise, cât și cele nescrise care se impun în respectiva civilizație. În ceea ce privește poporul thailandez, localnicii sunt profund atașați de convingerile lor, așa că tot ce avem de făcut este să ne comportăm așa cum locurile în care ne aflăm ne sugerează. Templele sunt lăcașuri sfinte, unde oamenii se retrag pentru a medita, așa că este foarte important să păstrăm liniștea, ca și în lăcașurile altor confesiuni, de fapt.

În temple se pășește desculț, fapt greu de ignorat, de altfel, dacă privim încălțămintea care se află la intrarea fiecăruia dintre ele. De asemenea, umerii și genunchii trebuie să fie acoperiți – în cazul în care omiteți acest aspect, majoritatea oferă la intrare diverse obiecte vestimentare pentru a vă acoperi, contra cost sau gratuit. Mare grijă cu statuile din interior, pentru că nu este permisă atingerea loc, decât în locurile în care, spre exemplu, se depun foițe de aur, însă acestea nu sunt ilustrări ale lui Buddha, ci reprezintă zodiile conform zodiacului chinezesc.

 

Transport

 

Pe întreaga durată a șederii mele pe insulă am optat pentru a mă deplasa cu taxi sau tuk tuk, după caz. Uneori pe distanțe mai scurte, alteori am făcut tururi mai lungi, iar șoferul stătea cu noi pentru mai mult timp și ne aștepta să descoperim frumusețea – și frumusețile – locului. Așa este și cazul zilei petrecute la temple, când am fost conduși la Big Buddha, la Wat Chalong și, mai apoi, în Phuket Old Town, centrul vechi al orașului.

În Thailanda totul se negociază, însă recomandarea mea este să nu încercați să negociați prea mult, ci să oferiți atât cât simțiți că lucrul sau serviciul valorează – sau chiar mai mult, dacă sunteți mulțumiți de serviciile oferite, pentru că localnicii vor fi foarte încântați și pentru că pentru ei cu siguranță că acei câțiva bahți înseamnă foarte mult. În general, dacă apelați la recepția hotelului pentru un taxi, prețul va fi ceva mai mare decât dacă discutați direct cu șoferul. Cel mai bine este să ieșiți din hotel și cu siguranță că veți întâlni o persoană care să vă conducă în direcția în care mergeți.

 

Am asimilat destul de greu multitudinea de elemente pe care le-am întâlnit în templele budiste, pentru că toate erau noi pentru mine și pentru că, oricât de tare m-aș fi documentat în prealabil, nu aveam o imagine clară a lor, tocmai pentru că nu le descoperisem încă. Filosofia budistă este un mod de viață, este modalitatea prin care oamenii își stabilesc sistemul de valori și, dacă vorbim despre Thailanda, cred că aici infracțiunile sunt foarte puține sau aproape de zero – aceasta a fost impresia mea după cele două săptămâni petrecute acolo, dar și raportându-mă la faptul că legile sunt foarte stricte, iar cel mai elocvent exemplu este existența pedepsei capitale. O incursiune în lumea budistă este mai mult decât obligatorie dacă vizităm Asia de Sud-Est, mai cu seamă dacă alegem ca destinație Thailanda, care deține mii de temple ce se întrec în coloristică și în strălucire.

 

---

Ținuta a fost oferită de către atelierul de design vestimentar Lille Couture.

---

În timpul petrecut în Phuket am fost cazată la două hoteluri al căror decor a fost ceea ce mi-am imaginat și dorit pentru această vacanță, și anume Wyndham Grand Phuket Kalim Bay și The Nature Phuket.

---

Citește și: Cu sufletul în Asia

---