Cum poți descoperi Budapesta într-o zi

Am vizitat Budapesta mai des decât oricare altă destinație și știu sigur că vor urma multe alte revederi. Dacă la primele călătorii eram axată pe cât mai multe descoperiri – aveam lista bine conturată și mergeam cu agenda în mână –, cumva, acum, aflându-mă pentru a cincea oară pe străzile orașului, tot ce mi-am dorit a fost să revăd câteva locuri dragi mie. Așa că nu am vizitat nimic în plus și nu am niciun obiectiv nou de prezentat (în afara celor pe care deja le-ați descoperit din articolele anterioare), însă vreau să vă povestesc cum poate arăta o zi perfectă în capitala Ungariei. Și, dacă se întâmplă să fie și vara, atunci este cu atât mai bine, pentru că orașul, destul de efervescent și în celelalte perioade ale anului, acum pare că înflorește, iar terasele cu decoruri inedite încep să se umple odată cu lăsarea serii – am descoperit inclusiv o zonă de street food, iar atmosfera generală mi s-a părut mai dinamică decât oricând.

Primul lucru pe care vreau să îl aduc în discuție este cazarea; eu încerc, pe cât posibil, să mă cazez la hoteluri amplasate cât mai central, în primul rând pentru că îmi place să merg pe jos (fără să utilizez mijloacele de transport în comun) și în al doilea rând pentru că este mult mai confortabil să știi că poți în orice moment să găsești în jurul tău magazine și localuri de tot felul. Dacă avem și o priveliște frumoasă din cameră și să putem observa în liniște atracțiile orașului, atunci este cu atât mai bine.

Acum am ales un hotel aflat în vecinătatea Bulevardului Andrassy, principala arteră care străbate Budapesta și, de îndată ce l-am părăsit, am ajuns la Bazilica Sfântul Ștefan. Turul meu a început de aici, puteți urma acest exemplu, sau puteți vizita și Opera Maghiară de Stat (cunoscută, mai simplu, ca Opera din Budapesta), aflată la mică distanță, pe care eu am sărit-o de data aceasta.

 

Biserica este cel mai mare edificiu religios din oraș și al treilea din țară, având aceeași înălțime cu Parlamentul Ungariei, și anume 96 de metri. Vom întâlni des numele Sfântului Ștefan, căci el este primul rege al Ungariei și patronul spiritual al țării, așa că nu este de mirare că există și o catedrală dedicată lui – de fapt, unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult ale orașului; ba chiar acesta adăpostește mâna dreaptă a regelui. Nu am intrat și în interior, de data aceasta, însă vă recomand să o faceți și să și urcați în turnul catedralei, pentru a admira panorama Budapestei.

În continuarea plimbării am parcurs Zrinyi Utca (utca înseamnă stradă), care duce foarte aproape de Dunăre. Deși în planul inițial aveam ca destinație Parlamentul Ungariei, mi-am schimbat direcția în momentul în care am ajuns pe mal. În fața mea se întindea Podul cu Lanțuri, poate cel mai cunoscut pod de peste Dunăre – Budapesta este celebră pentru podurile sale, însă acesta este primul pod permanent din capitala Ungariei construit peste Dunăre. Așa că am pornit către Buda, zona deluroasă a orașului, și către cel care veghează de pe un deal, și anume Castelul Buda.

 

O a doua precizare pe care vreau să o fac este aceea că, în niciuna dintre călătoriile mele în capitala vecină, nu am folosit niciun mijloc de transport în comun. Am preferat de fiecare dată să merg pe jos, iar avantajul este acela că majoritatea atracțiilor orașului sunt grupate în jurul Dunării, așa că se pot vizita destul de ușor.

Am ales acum să urc Dealul Castelului pe jos, după ce, în trecut, optasem pentru o plimbare cu funicularul – am spus mai devreme despre mijloacele de transport în comun; tehnic, și acesta este unul, la fel ca și ambarcațiunile care organizează croaziere pe Dunăre, așa că, în afară de ele, nu am utilizat nimic altceva. Drumul a fost puțin haotic, aș spune, pentru că m-am oprit la fiecare pas, urcam, coboram, și tot așa, pentru că descopeream mereu câte un loc interesant. Până ce, în final, am ajuns pe platoul de unde se poate observa întreg orașul. Aici am fost de îndată atrasă de o terasă cu priveliște către Dunăre și către Parlament și nu am stat prea mult pe gânduri pentru o pauză de o cafea și de un cheesecake – prețurile mi s-au părut mai mici decât mă așteptam, având în vedere poziționarea, însă Budapesta în sine este o destinație foarte accesibilă și din punctul acesta de vedere.

 

De la castelul regilor Ungariei, am urmat direcția Bastionului Pescarilor și a Bisericii Matyas, însă, în momentul în care am ajuns, ploaia care m-a ferit toată ziua nu m-a mai lăsat să stau afară, așa că m-am retras la un local din apropiere. Aici am avut un prânz format în totalitate din preparate locale. Budapesta este un oraș al posibilităților multiple, din punctul meu de vedere – aici am descoperit localuri și restaurante cu specific din toate bucătăriile internaționale. Mâncarea tradițională este destul de grea, aș spune, însă cu aromă și savoare.

 

După această pauză, vremea s-a schimbat complet, așa că ultima parte a zilei mi-a dat posibilitatea de a admira cele mai frumoase culori în care se putea îmbrăca orașul. Și, pentru că Bastionul Pescarilor este locul meu preferat din oraș, am zăbovit în acest loc mai mult timp. Ce am remarcat schimbat a fost că se mai poate ieși doar pe un mic balcon, restul fiind transformate în localuri – iar locul în care se poate ieși este, după cum vă puteți imagina, destul de aglomerat.

Biserica Matyas este cea în care se desfășurau principalele evenimente din viața familiilor regale, inclusiv încoronarea viitorilor regi ai Ungariei. Lângă ea se întinde Bastionul Pescarilor, o terasă cu șapte turnuri care a preluat, pare-se, numele unei bresle care locuia în zonă și care a apărat Cetatea Buda (deși este incert acest fapt, pentru că există și o a doua variantă, cum că în apropiere se afla o piață de pește și de aici și numele). Cert este că, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, priveliștea de aici este una spectaculoasă, iar locul în sine emană mult calm și multă armonie.

 

Am continuat traseul către Dunăre, fără să folosesc vreo aplicație de GPS, ci doar urmând instinctul – știam că trebuie să ajung în punctul cel mai de jos, așa că am mers la vale. Aici, am ales să revin în Pesta pe Podul Margareta, așa că mult timp am mers paralel cu Parlamentul, prilej de a-l fotografia în întregime și din mai multe unghiuri. Deja ora era aproape de apus, așa că nu mai era deschis pentru vizitare – dacă doriți să o faceți, puteți merge într-un tur ghidat, aceasta fiind varianta cea mai potrivită, din punctul meu de vedere. Interiorul este spectaculos, însă detaliile arhitecturale ale exteriorului mi se par cele mai frumoase.

 

Undeva, în apropierea Parlamentului, se află un loc pe care nu știu cum să îl numesc. Nu i-aș spune obiectiv, cu atât mai puțin atracție turistică. Este un memorial unde sunt construite 60 de perechi de pantofi, de toate dimensiunile, pentru toate vârstele. Pantofii de pe faleza Dunării simbolizează victimele care au fost împușcate pe malul Dunării în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Imaginea contrastează cu frumusețea orașului, iar liniștea de aici este destul de apăsătoare. Oamenii aduc flori și lumânări, rudele celor decedați comemorează victimele, iar noi, cei care îi observă tăcut, tot ce putem face este să ne ducem cu gândul la acea perioadă și la ororile produse atunci și să nu permitem, sub nicio formă, ca istoria să se repete.

 

Pentru mine, urma o călătorie în care aveam să vizitez și să descopăr și locuri în care s-au petrecut evenimente mai puțin fericite. Și mă refer aici îndeosebi la Polonia, țara care, pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a aflat sub asediu. Nu a fost pentru prima dată când am călătorit în Polonia și niciunul dintre aceste locuri nu îmi era străin. Doar că până acum nu am găsit curajul să public vreun articol despre Auschwitz, spre exemplu – acum am găsit, cred, maturitatea necesară să povestesc despre ce am întâlnit acolo, așa că va urma un material despre acest subiect.

Apusul m-a găsit pe malul Dunării, deși mi-ar fi plăcut mai tare să îl întâmpin chiar de pe fluviu. Croazierele sunt activități foarte îndrăgite în Budapesta și, pe lângă numeroasele ambarcațiuni care oferă astfel de excursii (simple, cu prânz sau cină incluse, seară de jazz sau chiar posibilitatea de a te caza pe vas), mai sunt și niște autobuze care circulă atât pe asfalt, cât și pe apă, și care sunt, în sine, o experiență – eu le-am testat acum ceva timp, însă tot variantele clasice sunt preferatele mele.

Ei bine, după lăsarea serii, orașul se schimbă complet. Nu mă refer acum la toate luminile care îmbracă obiectivele principale, ci la atmosfera de pe străzi, la forfota din puburi, din cluburi, de la terase. Ungurii au profitat din plin de arhitecturile clădirilor și, deși acestea nu dețin curți prea mari, au, fără discuție, subsoluri cu cel puțin un nivel. Unii le-au transformat în parcări, iar alții în puburi, scăpând, astfel, de dezavantajul lipsei spațiului.

Dacă vă veți plimba seara pe străzile orașului, veți remarca rapid că este unul liniștit, chiar dacă viața de noapte este activă, și foarte sigur; în niciuna dintre călătoriile mele nu mi-a dat impresia că ar fi altfel. Nu m-am grăbit să închei seara, pentru că îmi plăcea vibe-ul acesta de pe străzi, așa că m-am îndreptat către localul meu preferat – da, am unul 🙂 – care este, de fapt, o mică pizzerie, însă, așa cum am mai spus, Budapesta este un oraș al tuturor posibilităților.

 

Plimbarea mea de o zi a urmat un traseu sub formă oarecum pătrată, și a inclus Bazilica Sfântul Ștefan, Podul cu Lanțuri, Castelul Buda, Biserica Matyas și Bastionul Pescarilor, Podul Margareta, Parlamentul Ungariei și Pantofii de pe faleza Dunării. Aș fi putut include, așa cum am zis, și Opera din Budapesta, și croazieră pe Dunăre, însă am preferat să mă plimb ceva mai lejer și să alerg mai puțin după obiective sau activități turistice. Însă, pe lângă cele enumerate, am descoperit frecvent câte o clădire, ori o statuie, ori un pod, ori o catedrală, pentru că orașul, chiar dacă alegi doar să te plimbi, fără o țintă anume, îți oferă imagini frumoase la orice pas. Dacă sunteți în trecere prin Budapesta, aceasta ar fi o recomandare de traseu pentru o zi. Dacă optați pentru un sejur aici, vă asigur că veți găsi locuri și lucruri care să vă ocupe absolut tot timpul. Călătorii frumoase vă doresc! 🙂

 

---

Citește și:

• Budapesta – o relație de iubire care se retrăiește în fiecare an
• De ce Budapesta este o experiență ce nu trebuie ratată?
• Budapesta și ale ei bijuterii din Pesta
• Budapesta și surprizele din romantica Buda

---