Varșovia – o istorie înfrumusețată de arii muzicale

Istoria are modul ei de a aranja lucrurile și de a-și lăsa amprenta asupra vieților oamenilor. Uneori în mod mai intens, alteori mai lung, însă un lucru este cert: lecțiile pe care nu le învățăm de bună voie ne vor apărea mereu în cale. Urmează să vă prezint o țară și o capitală care nu au fost ferite de perioadele dure, în care voința s-a văzut față în față cu neputința. Este vorba despre Polonia, cu a ei capitală Varșovia, cea care mie mi se pare exemplul perfect de stoicism. Care au fost lecțiile din care cu toții avem de învățat? Dacă ne gândim la perioada celui de-al Doilea Război Mondial, avem de luat aminte atât de la exemplul negativ pe care l-au oferit aceia care s-au considerat mai presus de oameni, de viață și chiar de divinitate, cât și de la aceia care și-au păstrat onoarea până în ultima clipă și au continuat să lupte, să spere și să creadă.

Am asemănat mereu Varșovia cu o pasăre Phoenix și am admirat-o încă de când am început să îmi îndrept puțin mai mult atenția asupra ei. Am admirat capacitatea de renaștere și curajul de a o lua de la capăt, fără a renunța, însă, la lucrurile care au produs durere. Căutând mai multe informații despre istoria mai îndepărtată a țării (pentru că, deși perioada cea mai „grăitoare”, cea mai apropiată din punct de vedere temporal și cea care a avut cel mai mare impact în evoluția omenirii este perioada celui de-al Doilea Război Mondial, istoria Poloniei și, implicit, a Varșoviei, începe acum multe secole), am descoperit că nu este doar o impresie personală, ci că este de notorietate această capacitate de rezistență și de renaștere. Au fost mai multe momente, începând din Evul Mediu și până în prezent, când orașul s-a aflat sub ocupație străină sau chiar distrus din temelii. Însă, de fiecare dată, a reușit ceea ce îi conferă unicitate, și anume să reînvie.

Nu este cel mai frumos oraș pe care l-am vizitat. Nu este nici cel mai popular. Nu are un centru medieval renumit, așa cum are Cracovia. Și nici aerul magic oferit de port, cum are Gdansk. Nu are nici dimensiuni impresionante, nici clădiri cu o vechime notabilă. În schimb, are forță. Are tăria de a rezista oricărui război (și, din nefericire, nu de puține ori s-a aflat în situație de conflict, fiind atacat de îndeosebi de popoarele nordice și de cel rus), fără a încerca să se ascundă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost distrus în proporție de 85%, iar clădirile au fost refăcute după planurile inițiale sau chiar după picturi foarte detaliate.

Cracovia, spre exemplu, nu amintește cu nimic de genocidul petrecut, iar atmosfera sa medievală te cucerește imediat – chiar dacă lagărul devenit, ironic, un model, se află la doar 70 de kilometri de oraș, acesta nu a suferit prea multe stricăciuni în urma asediului. În Varșovia, însă, știi. Un trecut zbuciumat nu foarte îndepărtat își lasă amprenta asupra orașului. Clădirile, deși refăcute în totalitate, par să nu fi uitat. Și nici oamenii.

La finalul anilor 1500, capitala Poloniei era mutată de la Cracovia la Varșovia, urmând un proces de extindere și de înflorire (excepție făcând perioadele de atacuri), devenind, astfel, un Paris al Estului și al treilea oraș din Imperiul Rus atunci când s-a aflat sub ocupație rusă (la finalul anilor 1800). Începutul anilor 1900 a adus și cele mai mari daune suferite de oraș, fiind, pe durata ambelor războaie mondiale, sub ocupație germană și încheind această perioadă cu ordinul lui Hitler de a fi distrus întregul oraș; mai apoi, a urmat instaurarea regimului comunist, trupele lui Stalin fiind cele care eliberează Varșovia de sub ocupație germană.

Centrul său istoric, deși refăcut în totalitate, este acum parte a patrimoniului cultural universal UNESCO. Foarte multe lucruri în afara centrului istoric nu am vizitat și nici aici nu am făcut altceva decât să străbat fiecare străduță (inclusiv drumul regal), să mă așez pe vechiul zid de apărare pentru a admira atât Palatul Regal, cât și artiștii stradali, și să mă bucur de gastronomia locală (sau de preparatele internaționale care și-au făcut loc aici) în cea mai frumoasă piață din Varșovia, Piața Orașului Vechi.

Din când în când, schimbam traseul și mă adânceam pe aleile vreunui parc (orașul abundă în spații verzi), ori mă opream la margine de drum pentru a mânca fructe proaspete, sau încercam să mă alătur localnicilor care se deplasau într-un număr foarte mare cu trotinetele electrice – mai am de exersat :).

În Varșovia nu am revenit cu gândul de a alerga de la un obiectiv turistic la altul. De fapt, nu am făcut-o nici la prima vizită. Am revenit pentru a simți puțin mai mult orașul. Pentru a încerca să îl înțeleg. Cumva, muzica a fost cea care le-a oferit oamenilor speranță – mă gândesc acum la orchestra de la Auschwitz care doar datorită aptitudinilor muzicale a reușit să supraviețuiască războiului.

Muzica este cea care învăluie și acum capitala Poloniei, oraș care stă sub numele marelui compozitor Fryederyk Chopin, iar muzeul dedicat artistului este unul dintre locurile pe care vă recomand să nu le ratați dacă vizitați aceste locuri. O să revin cu un articol dedicat în întregime acestui muzeu care, deși este găzduit de o clădire istorică, este foarte interactiv și adaptat tehnologiei prezentului.

Varșovia este un oraș demn, care își poartă cu fruntea sus rănile. Nu a încercat să le mascheze și nici să șteargă urmele trecutului – acesta are locul lui, lângă un prezent în continuă dezvoltare –, la fel ca întreaga țară, de altfel.