Cracovia – o poveste cu trăsuri, castele și drumuri regale

Din oră în oră, un sunet de goarnă anunță că s-a mai dus un ceas. Dacă închidem pentru câteva clipe ochii și ne lăsăm imaginația purtată doar de sunetele pe care le auzim, putem crede că ne-am îndepărtat de secolul în care trăim și că am găsit cheia către călătoriile în timp. Sau poate că așa și este, pentru că, în afara teraselor și a turiștilor care trădează vremurile în care ne aflăm, nimic din orașul vechi din Cracovia nu o face.

Ba, din contră, toate elementele atent conservate au rolul de a ne conduce undeva în secolele 13, 14, 15, în plin Ev Mediu, și de a ne înconjura de toate misterele care dăinuiau atunci. Străzi pavate, trăsuri conduse de vizitii, tropot de cai, clopote care răsună de la biserici, corn care anunță ora fixă. Un drum regal care pornește de la principala poartă de acces în vechiul oraș (Poarta Florian), continuă pe strada Florianska, ajunge în Piața Centrală și se termină la Castelul Wawel – așa arată traseul parcurs de viitorii regi ai Poloniei în perioada medievală.

Dar povestea începe cu mult înaintea vremurilor noastre ….

 

Cracovia, de la prima atestare și până în prezent

 

N-aș putea să vă povestesc despre ce obiective turistice putem vizita în Cracovia, nici despre vacanța și experiențele mele în cel care este considerat cel mai frumos oraș al Poloniei, fără a descrie puțin și contextul în care tot ceea ce putem admira astăzi a apărut.

Așadar, Cracovia, unul dintre cele mai vechi orașe, al doilea ca mărime și prima capitală a țării, a luat naștere la finalul anilor 900 și a servit drept reședință regală până în anii 1500, atunci când curtea a fost mutată la Varșovia. Ea păstrează semnele unei perioade înfloritoare a Poloniei și, chiar dacă începând cu anul 1939, întreaga țară s-a aflat sub asediu, distrugerile provocate Cracoviei nu au fost atât de însemnate ca în alte orașe, ba chiar am putea spune că a fost oarecum ocolită de atacuri.

Însă, la mică distanță se află locul care spune, aparent tăcut, povestea anilor de război și a suferințelor provocate atunci. Este vorba despre Auschwitz și spun aparent tăcut, căci, acolo, liniștea este mai apăsătoare decât oriunde altundeva. Iar zidurile blocurilor prea puțin încăpătoare pentru toți deținuții aduși în lagăr par că strigă durerea care s-a strâns în jurul lor.

 

Cracovia astăzi – atracții, obiective turistice, farmecul și frumusețea orașului

 

Majoritatea atracțiilor turistice din Cracovia sunt reunite, la fel ca odinioară, în interiorul zidurilor orașului vechi (Stare Miasto). Astfel că, tot ceea ce ne trebuie dacă alegem această destinație este o pereche de încălțăminte comodă, pentru că picioarele vor fi singurul mijloc de transport necesar aici.

Oamenii se adună la terase, ori se plimbă pe străzi, ori se așază în jurul statuii lui Adam Mickiewicz din fața Halei Postăvarilor. Alții vor să simtă și mai puternic atmosfera medievală, așa că aleg să străbată străduțele lăturalnice din confortul unei trăsuri, conduși fiind, la fel ca altădată, de un vizitiu atent îmbrăcat.

Terasele te îmbie cu preparate locale (preferatul meu este un aperitiv format dintr-un aluat umplut cu brânză, carne, ciuperci sau varză, denumit „dumplings”) sau internaționale, cu bere, dar și cu votcă sau cocktailuri pe bază de votcă, pentru că Polonia își dispută cu Rusia titlul de inventator al acestei băuturi.

 

Aici, într-o altă lume, din alte timpuri, vom găsi biserici și palate, piețe și turnuri, porți și ziduri, drumuri regale, străzi pavate și, undeva la baza lor, râul Vistula, ale cărui ape străbat orașul. Vă propun să intrăm în oraș la fel ca regii Poloniei, prin Poarta Florian, una dintre cele 7 porți medievale de acces în oraș. Într-o vreme în care totul se obținea prin luptă, era necesară o atenție sporită și o protecție ridicată a așezărilor, așa că nici Cracovia nu a făcut excepție, iar orașul vechi a fost înconjurat de ziduri înalte ce se întindeau pe o suprafață de aproximativ 3 kilometri. Chiar dacă astăzi ele au fost înlocuite de vegetație, Poarta Florian sau Poarta Gloriei a rămas un martor grăitor al vremurilor când a fost construită. Și vorbim despre anii 1300, când Cracovia era mândră reședință regală, capitală și loc de încoronare a regilor. Așadar, pătrunși prin această poartă, viitorii regi începeau de aici să parcurgă Drumul Regal, cel care avea să îi ducă la Castelul Wawel, de unde urmau să conducă țara. Însă nu doar cu această ocazie pătrundeau înconjurați de glorie pe aici, ci și cu ocazia fiecărei bătălii victorioase. Iar atunci când soseau invitați de seamă în oraș, pe aici erau întâmpinați.

 

Strada care ni se deschide este strada Florianska, ce duce în Piața Principală a orașului, trecând pe lângă Biserica Sfânta Maria, un edificiu care domină priveliștea de oriunde am privi, cu ale sale două turnuri vizibile din orice loc al orașului. Acest lăcaș de cult este cel mai bine conservat din Cracovia (orașul nu duce lipsă de biserici și de catedrale, ba chiar este învăluit de figura marcantă a celui care a devenit Papa Ioan Paul al II-lea, fost Arhiepiscop de Cracovia) și este cel care oferă sunetul de corn, în fiecare oră, din cel mai înalt turn al său. Deși pare că se află în Piața Principală, biserica este, de fapt, amplasată într-o piață adiacentă, care îi poartă numele, Piața Sfânta Maria.

 

Însă, dacă ne întoarcem privirea de la ea, vom descoperi alături cea mai mare piață medievală din Europa, care este înconjurată de cele mai vechi clădiri din Cracovia (care datează chiar și din secolul 13) și care este considerată inima orașului. Își poartă cu mândrie acest titlu, pentru că atrage în fiecare zi și îndeosebi în fiecare seară numeroși localnici și turiști în juru-i. Dar, până să ne oprim la unul sau la mai multe localuri de aici, haideți să vedem ce clădiri simbol găsim în piață și de ce atmosfera de aici este cea mai vibrantă din oraș.

În mijlocul ei vom remarca ușor Hala Postăvarilor sau Hala de Țesături (în poloneză Sukiennice), care, în perioada Renașterii, servea drept loc de desfășurare a unui mare târg pentru negustorii din întreaga Europă. Nu și-a pierdut utilitatea, pentru că și acum, la parterul ei, reunește meșteri și comercianți care ne îmbie cu suvenire îndeosebi pe bază de chihlimbar, deoarece și Polonia este renumită pentru prelucrarea acestei rășini. În fața ei se înalță Monumentul lui Adam Mickiewicz, considerat cel mai romantic poet polonez, un loc înconjurat în permanență de oameni și un punct de întâlnire pentru localnici.

Ne-am fi așteptat să descoperim și o veche primărie, cu un turn care să aibă rolul de observator, însă, din păcate, primăria a ars într-un incendiu, iar tot ce a rămas din ea este turnul care nu servea numai ca punct de observație, ci și ca închisoare la subsol. Iar, pentru ca decorul să fie complet, Piața Principală este locul de pornire al trăsurilor către minunata și fascinanta lume medievală, așa cum s-a desfășurat ea în Cracovia.

 

Însă drumul regilor nu se oprește aici (și nici al nostru), ci continuă către Castelul Regal Wawel, aflat în apropiere, în vârful colinei cu același nume, pe malul râului Vistula. Din punctul meu de vedere, chiar dacă toate celelalte edificii prezentate anterior sunt veritabile simboluri ale orașului, castelul Wawel este cel mai reprezentativ pentru Cracovia. Este ambasadorul său și poate cel mai frumos loc din întreg orașul, pentru felul în care a fost transformat într-un ansamblu de clădiri care să servească familiei regale, căci aici se află și Catedrala Wawel, locul de încoronare a regilor Poloniei și cel în care au fost înmormântați.

 

Din curtea sa amplă se deschide o terasă de unde, la apus, se poate observa cum soarele se lasă peste apele Vistulei. Eu nu m-am mulțumit doar cu atât, ci am vrut să îl pot privi în orice moment al zilei, așa că am ales un hotel cu vedere spre Castelul Wawel, aflat la doar câțiva pași de orașul vechi. Este vorba despre Radisson Blu Hotel, Krakow, despre care o să vă povestesc ulterior, pentru că a fost, pentru mine, un element important în întreaga experiență din Cracovia.

 

Nu mă aflam pentru prima dată aici, deci aș putea spune că nu eram străină de locuri. Ba chiar la început am încercat să refac unele fotografii din prima vizită și să observ cum s-au schimbat lucrurile în cei patru ani care au trecut. După care, m-am lăsat din nou fascinată de oraș și am încercat să îl savurez mai degrabă decât să fiu într-o goană după locuri și atracții. M-am lăsat cuprinsă în poveștile Evului Mediu, m-am transpus acolo și am înțeles rapid că acesta era doar preambulul a ceea ce „Drumul chihlimbarului” sau #ThePathOfAmber avea să fie: o vacanță nu doar prin locurile în care se produc obiecte din chihlimbar, ci și prin unele dintre cele mai vechi, frumoase și bine conservate orașe medievale ale Europei. Așa că vă invit să urmăriți articolele care vor urma, pentru că, dacă în Cracovia ne-am familiarizat puțin cu atmosfera din Evul Mediu, vom ajunge, mai târziu, să simțim că suntem chiar noi niște personaje din acea perioadă.

---

Citește și: Budapesta – o relație de iubire care se retrăiește în fiecare an

---