5 lucruri pe care le iubesc la orașul Gdansk

Faptul că iubesc Polonia nu mai este un secret, însă surpriza a fost și pentru mine să descopăr cât de tare îmi place această țară și cât de bine mă simt aici, indiferent cât de bine aș crede că o cunosc sau de câte ori aș vizita-o. „Drumul chihlimbarului”, proiectul meu din Țările Baltice a fost dedicat și Poloniei și, dacă în sud (în Cracovia) și în centru (în Varșovia) am fost fascinată de aerul medieval al orașelor vechi, în nord (în Gdansk), deși se păstrează foarte puternic acest specific, m-am îndrăgostit de alte lucruri, mai exact de peisajele pe care râul Motlava le creează atunci când străbate orașul. Nu sunt doar 5 lucruri pe care le iubesc la orașul Gdansk, ci este un tablou complet, acela al orașului. Îl iubesc așa cum este, pe de-a-ntregul, fără motive, fără justificări, fără să înțeleg de ce. Și, în speranța că o să vă îndrăgostiți și voi de el, vă invit să citiți câteva lucruri care pe mine mă fascinează și, mai apoi, să îl descoperiți chiar voi și să vă lăsați cuprinși de farmecul lui.

 

Orașul vechi

 

Viața ar putea părea simplă în Evul Mediu. Judecând după dimensiunea orașelor vechi și după numărul clădirilor pe care acestea le dețineau, am putea spune că erau puțini locuitori, că se cunoșteau cu toții între ei și că totul era o succesiune de meșteșugărit și retragere în liniștea locuinței, odată cu lăsarea serii. Doar că lucrurile nu stau tocmai așa. Viața era presărată cu momente de neliniște, pentru că atacurile erau frecvente – motiv pentru care orașele medievale erau înconjurate de ziduri cu porți de acces și aveau turnuri, îndeosebi primăriile, de unde se putea observa un eventual atac –, dar și petrecerile cu domnițe și cavaleri care aveau loc în spații special amenajate. Ei bine, Gdansk le păstrează pe toate și chiar și farmecul acela de altădată, astfel că, dacă vom parcurge Strada Dluga (Strada Lungă) de la Poarta de Aur până la Poarta Verde, vom întâlni nu doar locuințele colorate la fel ca în Evul Mediu, ci și vechea primărie, cu turnul său de unde se poate observa întreg orașul, dar și Curtea lui Arthur, cu celebra Fântână a lui Neptun din față, unde aveau loc banchetele oficiale.

Orașul vechi este compact, se poate străbate cu ușurință, iar elementele care ne amintesc că nu ne aflăm în plin Ev Mediu sunt foarte puține. Ba chiar se poate vizita și fosta închisoare, și ea mândră posesoare a unui turn de observație, care acum adăpostește Muzeul Chihlimbarului.

Iubesc orașul vechi nu doar pentru că este cea mai frumoasă zonă a orașului și principala sa atracție, ci și pentru felul în care ne transpune către o altă lume și ne provoacă imaginația. De fapt, în toate orașele descoperite pe Drumul Chihlimbarului am întâlnit atmosfere similare și orașe medievale foarte bine conservate.

 

Arhitecturile clădirilor

 

Unitatea care se observă în orașul istoric și în împrejurimi nu face decât să păstreze (și amplifice) farmecul și tot ceea ce are mai frumos orașul. În port se construiește mult. Hotelurile devin neîncăpătoare, numărul turiștilor crește de la an la an (eu am făcut comparație cu acum 4 ani, când am fost aproximativ în aceeași perioadă, iar turiștii sunt considerabil mai mulți acum), așa că, dacă ne vom îndepărta puțin de zona orașului vechi și a celor două porți care îl delimitează, vom ajunge în plin șantier. Însă totul se construiește respectând arhitecturile și dimensiunile vechilor clădiri, inclusiv hotelurile, și astfel ai senzația că nu este doar un simplu oraș, ci o mare cutie de bomboane. Clădiri colorate ce par din turtă dulce, cu nuanțe pastelate și decorațiuni delicate, un soare blând care le luminează (vara, temperaturile sunt în jurul a 24 de grade Celsius) și o atmosferă de permanentă sărbătoare am întâlnit plimbându-mă pe străzile orașului.

 

Atmosfera

 

Când am inițiat acest proiect, Drumul Chihlimbarului, am organizat întregul traseu astfel încât să revăd locurile deja vizitate din Polonia și din Țările Baltice, însă privindu-le ceva mai atent acum. De fapt, dorința aceasta s-a născut încă de la prima vizită, atunci când am simțit că timpul petrecut în fiecare oraș a fost mult prea scurt, așa că mi-am dorit foarte tare să revin și să nu simt că aș fi mereu pe fugă, să pot să le savurez în tihnă. Pentru că, indiferent dacă alegem să mergem sau să stăm, atmosfera ne va cuprinde pe toți. Putem să stăm la o terasă, ori pe malul râului Motlava, ori să ne trezim, de multe ori, stând în fața unei clădiri și admirând și bucurându-ne de locurile în care ne aflăm (cred că nu sunt singura care face asta).

Atmosfera din Gdansk te îndeamnă să încetinești ritmul și să te adaptezi la acela al orașului. Asemeni râului, uneori mai lent, alteori mai rapid, dar purtat de vânt, întotdeauna. Terasele de pe  Strada Dluga sunt pline la orice oră. Preparatele (locale și internaționale) sunt așezate cu grijă pe fiecare masă. Din loc în loc, se simte miros de vanilie și imediat observi cum pofticioșii își așteaptă nerăbdători vafa. Înghețate foarte lungi fac deliciul celor mici (și nu numai), la fel ca baloanele colorate pe care comercianții le poartă în susul și în josul străzii, întreaga zi.

M-am plimbat pe străzile din Gdansk de la primele ore ale zilei, atunci când localnicii matinali se grăbeau să înceapă o nouă zi, și până la ultimele ore ale nopții, atunci când clădirile îmbrăcate în lumini oferă cel mai frumos spectacol. Atmosfera mi s-a părut de fiecare dată la fel și fiecare moment al zilei plin de farmec. Dimineața devreme observi cum totul se trezește la viață, în timpul zilei, printre mii de turiști, simți din plin vibrația orașului și înțelegi cât de rapid se dezvoltă și cât de căutat începe se fie, iar noaptea, sub liniștea lunii, o altă viață începe să prindă contur: este vorba despre aceea aparent tăcută, dar care ascunde multă voie bună – doar nu credeați că este momentul să ne retragem în camera noastră, localurile sunt deschise până târziu în noapte.

 

Felul în care a renăscut

 

Gdansk mi se pare exemplul cel mai elocvent de renaștere. De a nu ceda, indiferent prin câte episoade urâte ai trece sau cât de dure ar fi acestea. Gdansk este locul în care, în zorii zilei de 1 septembrie 1939, trupele germane au debarcat și au început asediul asupra Poloniei, dând naștere unui război care avea să devină cel mai dur al istoriei, și anume cel de-al Doilea Război Mondial.

Orașul a fost asediat și distrus în proporție de 90%. La finalul războiului, regimul comunist s-a instaurat în Polonia, la fel ca și în România, până în anul 1989, atunci când Lech Walesa, un lider de sindicat tot din Gdansk a fost ales președintele țării.

Felul în care polonezii au gestionat atât dezastrele produse atunci (și nu vorbesc acum despre cel mai mare dintre ele, care se desfășura în fiecare zi la Auschwitz), felul în care au renăscut și în care se prezintă acum nu poate decât să îmi trezească admirație. Acum patru ani, Polonia a fost o mare surpriză pentru mine. Acum, tot ceea ce am considerat și simțit atunci s-a consolidat și am ajuns să apreciez și mai tare această țară.

Din ruine, toate clădirile medievale au renăscut. Au fost refăcute după planurile inițiale (la fel ca în Varșovia), astfel că orașul vechi nu păstrează niciun semn a ceea ce a fost. Semnele sunt păstrate în sufletele oamenilor, nu pe fațadele clădirilor.

 

Este oraș port

 

Că iubesc orașele medievale am spus mereu, așa că era puțin probabil să îmi placă mai puțin în Gdansk (am remarcat că orașele care m-au cucerit mai repede sau mai tare la prima vizită și-au consolidat această poziție la a doua), însă dacă se întâmplă să fie și la mare, atunci farmecul crește exponențial. Felul în care Motlava duce cu sine ambarcațiuni de tot felul către Marea Baltică, unele dintre ele desprinse, parcă, din filmele cu pirați, mi se pare cea mai frumoasă imagine din întreg orașul. Este lesne de înțeles că aici am petrecut mult timp, că aici m-am întors de fiecare dată când am avut ocazia și că aparatul foto a surprins multe cadre din aceste locuri. 🙂

 

Bonus, este o destinație foarte accesibilă, la fel ca întreaga țară

 

Polonia este una dintre cele mai accesibile țări în care am fost, iar aici mă refer la prețurile de la localuri, de la magazinele de suvenire, de la muzee. Gdansk nu face excepție, ba chiar mi s-au părut ușor mai mici prețurile aici decât în restul țării, astfel încât o vacanță aici nu vă va face o gaură prea mare în buget. Moneda oficială este zlotul polonez, iar paritatea euro zlot este de 1 la 4, deci va fi ușor de făcut conversia și de aproximat prețurile inclusiv în lei (care mi s-au părut comparabile cu România sau chiar mai mici).

Nu aș putea să explic atracția mea pentru acest oraș. Nu este ceva anume pentru care îmi place atât de tare și, totodată, tot ceea ce el înseamnă și oferă m-a fascinat în ambele vizite. De la orașul medieval până la portul cu celebra macara medievală, de la clădirile care se extind și în afara orașului în același stil la felul în care se dezvoltă în fiecare an, de la atmosfera din timpul zilei, cu străzile și terasele pline, până la liniștea nopții și a zorilor, Gdansk mi se pare o poveste. Aș putea să îl numesc un oraș de turtă dulce. Foarte bine l-aș putea numi orașul chihlimbarului, așa cum este, de altfel, denumit. Poate primi și titlul de orașul Phoenix. Dar o să spun doar atât: este unul dintre orașele acelea în care simt bucurie. Și când simt asta, revin de fiecare dată cu și mai mare drag și dor. Despre tot ce putem face aici, despre toate atracțiile și obiectivele turistice din Gdansk (cele pe care eu le-am vizitat, desigur), voi povesti punctual, pentru că fiecare merită propriul articol și propria poveste.

 

---

Citește și:

• Top 20 cele mai frumoase fotografii din Tallinn
• Cracovia – o poveste cu trăsuri, castele și drumuri regale

---