Planuri de călătorie pentru anul 2021: revederea cu Germania + traseul propus

Am scris, am șters. Am rescris, iar am șters. Am scris cu dor și cu speranță. Am început să notez în agendă și gândurile au depășit viteza pixului. Nimic nu mă mulțumea, deși era ceva ce făcusem în repetate rânduri. Am realizat apoi că îmi plăcea atât de mult acest proces, încât îmi doream să îl trăiesc din nou și din nou. Este vorba despre organizarea unui călătorii, despre căutarea de locuri și de povești și de necunoscut. Iar acum mă mândresc cu un traseu de toată frumusețea prin Germania, pe care îl las aici, în speranța că vă va fi util în planificarea călătoriilor viitoare.

L-am gândit ca și cum ar urma să îl parcurg în cel mai scurt timp. Am încercat să nu îl încarc foarte tare și am căutat să includ cât mai multe locuri în aer liber, ferite de aglomerație. Probabil că nu îmi voi îndeplini această dorință chiar atât de rapid, însă, în vara acestui an, am de gând să pornesc prin orașe de turtă dulce și prin metropole cosmopolite, să vizitez castele din povești și să fac plimbări lungi pe malul Mării Baltice. Să redescopăr Germania dezgolită de secrete, care își prezintă cu mândrie trecutul, istoria, tradițiile și evoluția. Germania autentică, avangardistă și, totodată, conservatoare, vibrantă în marile orașe și liniștită pe malul marilor lacuri. Țara oamenilor demni, responsabili, disciplinați și primitori.

Dacă vi se va părea lung, vă spun doar că drumurile sunt impecabile (cum altfel?) și că nu trebuie să stăm toată ziua în mașină (nici nu e indicat acest lucru). Experiența mea cu astfel de circuite include Polonia și Țările Baltice, dar și vecinii din Balcani, iar principalul lucru pe care trebuie să îl avem în vedere într-o călătorie de acest gen este flexibilitatea, căci vor fi situații în care va trebui să ne adaptăm pe parcurs.

Așa cum probabil că ați dedus, este vorba despre un traseu parcurs cu mașina (zboruri către și din Germania și, mai apoi, închirierea unei mașini), însă există și alte opțiuni, cum ar fi trenul, către care m-aș îndrepta și eu ca o a doua variantă. Am circulat o singură dată cu trenul pe teritoriul Germaniei și, chiar dacă destinația mea era în Austria, experiența a fost una fără cusur, de la rezervarea online a tichetului mixt (care cuprindea toate mijloacele de transport de care aveai nevoie ca să ajungi din punctul A în punctul B, ora de plecare a fiecăruia și peronul) și până la călătoria în sine, în vagoane curate și liniștite.

Așadar, pentru a încheia această lungă introducere, vă spun că traseul gândit de mine arată așa: București – Munchen – Castelul Neuschwanstein – Lindau (pe malul Lacului Constanța) – Nuremberg – Dresda – Potsdam – Berlin – Rugen – Berlin – București. Nu o să pun zile sau ore, pentru că este opțiune fiecăruia cât timp alege să petreacă în fiecare loc, cât timp are la dispoziție și câte locuri dorește să descopere. Totodată, dacă, după ce parcurgeți acest articol, aveți sugestii și cunoașteți locuri de neratat, nu ezitați să le împărtășiți cu noi în comentarii. 🙂 Și, pentru un plus de inspirație, nu ezitați să accesați acest site.

 

München (Munich)

 

Am ales ca punct de pornire capitala landului Bavaria, München, al treilea oraș ca mărime al Germaniei și unul dintre cele mai frumoase și mai bogate din punct de vedere istoric și arhitectural – el însuși poate constitui, oricând, o destinație individuală de city-break. Am doar o experiență legată de acest oraș, însă singurul lucru pe care l-am cunoscut a fost…aeroportul. 🙂 Și, de acolo, cu metroul și cu trenul, am ajuns în altă țară.

Pentru această vacanță visez la plimbări lungi prin piețele și prin parcurile orașului, printre clădiri istorice și catedrale medievale, pe urmele monarhilor bavarezi și ale jucătorilor olimpici care s-au întrecut aici în 1972, în Parcul Olimpic (Olimpiapark). Îmi imaginez cum apele râului Isar răcoresc Münchenul în zilele călduroase de vară sau cum, la ore bine stabilite, turnul cu ceas adăpostit de vechea primărie își demonstrează măiestria. Și cum halbele de bere le fac turiștilor opriți la terasele din jurul pieței centrale, Marinplatz, zilele de vară mai puțin dogoritoare, serile mai răcoroase sau nopțile mai animate. 🙂 Iar apoi, se îndreaptă către Frauenkirche (Catedrala Maicii Domnului), urmând să pornească, mai departe, în descoperirea vieții monarhice bavareze, reflectată în opulența palatelor (Palatul Residenz) sau a reședințelor de vară (Castelul Schloss Nymphenburg).

Și, pentru ca toate informațiile să se așeze în memoria afectivă, este nevoie de o pauză în inima naturii, înainte de următoarea destinație, pauză pe care o putem avea în cea mai mare zonă verde din München, Grădina Englezească (Englischer Garten).

 

Castelul Neuschwanstein

 

Cine nu a admirat măcar o dată fotografiile cu celebrul castel care i-a servit drept sursă de inspirație lui Walt Disney? Exact, castelul acela care nu doar că pare desprins din povești, ci care a dat naștere poveștilor, cu turnurile sale idilice, înconjurat de un cadru natural de vis. Cred că îmi veți aproba afirmația cum că oricine își dorește să pătrundă în magia acestui loc, iar vestea bună este că se află între München și Lindau, următorul oraș de pe listă, așa că o mică pauză este imperios necesară. Cât de mică…depinde de aptitudinile de fotograf ale fiecăruia, pentru că sunt convinsă că se va cere o mică ședință foto aici. 🙂

Însă nu ne oprim numai pentru a-l admira din depărtare (deși acestea sunt cele mai populare imagini cu frumoasa construcție), ci trebuie să-i și trecem pragul celui care a fost declarat cel mai frumos castel din lume. Nu este un loc puțin aglomerat, ba, din contră, este cel mai vizitat obiectiv al Germaniei (cu o popularitate sporită și de faptul că a fost inclus pe lista celor 7 minuni ale lumii noi), însă, la cum cunosc eu poporul german, sunt convinsă că se vor adopta toate măsurile igienico-sanitare și de distanțare necesare pentru vizitarea atracțiilor turistice și în interior.

 

Lindau

 

La granița dintre Germania, Austria și Elveția, cel mai mare lac al Alpilor și al treilea ca mărine din Europa, Lacul Constanța (Bodensee sau Konstanz) aduce, parcă, mai aproape decât oricând cele trei state. Atât de aproape încât pot fi vizitate cu ajutorul ambarcațiunilor, căci, desigur, o croazieră nu poate lipsi din program dacă ajungem aici. Eu mi-am exprimat dragostea pentru acest loc încă de la prima vizită (care s-a desfășurat pe teritoriul Austriei, însă am putut observa și malurile vecinilor atât de pe apă, cât și dintr-un punct de panoramă) și, pentru că un traseu echilibrat trebuie să conțină și (multe) cadre naturale, am de gând să îl vizitez din nou, de data aceasta din orășelul Lindau.

Chiar dacă micul oraș este întrecut în faimă de Konstanz, cea mai mare așezare de pe malul lacului, cumva, străzile pavate și clădirile colorate ale acestuia mi-au „șoptit” că este cazul să mă opresc (și) aici – desigur că se pot vizita ambele sau se poate opta doar pentru Konstanz.

 

Nuremberg (Nürnberg)

 

După ce ne-am încărcat cu o doză de aer proaspăt oferit de munții care înconjoară Lacul Constanța, ne întoarcem în Bavaria și poposim în al doilea oraș ca mărime al landului, Nuremberg. Istoria acestui oraș este una ștearsă aproape în totalitate de pe fața pământului în cel de-al Doilea Război Mondial (odată cu dărâmarea în proporție de 90% a clădirilor sale) și rescrisă exact așa cum ea se așezase până anul 1945, după planurile inițiale – așa cum o să observăm și în alte orașe germane, dar și poloneze.

Bavaria este renumită pentru bere (toată Germania, aș spune, însă Oktoberfest adună laolaltă cei mai mulți iubitori de licoare înspumată) și pentru mașini (vom întâlni muzee dedicate mărcilor autohtone), dar și pentru casele ce par construite din turtă dulce. Nuremberg este un oraș ce deține astfel de construcții ce aparțin, parcă, lui Hansel și lui Gretel, în centrul său istoric, învăluite într-un aer medieval ce sporește farmecul orașului. Din orașele medievale (și, implicit, nici de aici) nu lipsesc piața centrală și o primărie veche, centrul vieții din Evul Mediu, alături de o catedrală care, de cele mai multe ori, este și posesoarea unui turn cu rol de apărare (ca punct de observație), dar și „gazdă” pentru un ceas cu un mecanism complex, decorat cu tot felul de statuete și de elemente. Iar toate acestea, desigur, sunt împrejmuite de un zid de apărare, ce poate fi observat și în prezent. Dar să nu uităm de reședința monarhilor, în acest caz Castelul Nuremberg, una dintre cele mai importante construcții medievale care a supraviețuit anilor.

O plimbare prin Nuremberg ne va oferi posibilitatea de a descoperi și de admira toate aceste elemente definitorii ale vieții din Evul Mediu, ceea ce pe mine nu poate decât să mă încânte (de aceea l-am și inclus în traseu), pentru că afinitatea mea față de această perioadă nu cred că mai este un secret pentru nimeni. 🙂

 

Dresda (Dresden)

 

Schimbăm puțin registrul și facem un salt în timp, lăsând în urmă clădirile medievale pentru unele din alte secole, dar la fel de spectaculoase, construite în stil baroc și rococo. „Cutia cu bijuterii” a Germaniei, Dresda, se mândrește cu unele dintre cele mai frumoase arhitecturi, chiar dacă, la fel ca în cazul orașului Nuremberg, distrugerile provocate de război au fost extrem de însemnate (de fapt, acesta a fost orașul german care a suferit cele mai multe pagube).

Chiar dacă nu s-ar afla, în mod normal, în topul preferințelor noaste, eu recomand de fiecare dată capitala Saxoniei, pentru că este cu adevărat fermecătoare, boemă și romantică, cu un bogat bagaj istoric (prima atestare a fost în anii 1200) și cu o mare capacitate de refacere (multe dintre clădirile sale emblematice au fost refăcute după bombardamente, unele chiar cu sprijinul celor care au contribuit la distrugerea lor, ca un simbol al reconcilierii).

Ce trebuie să știm despre Dresda este că emană artă și cultură la orice pas, fiind preferată atât de regii Saxoniei, cât și de artiștii care, în secolele 18-19, au dat startul mișcării romantice din Germania. Udat de apele râului Elba, amplasat într-un cadru natural ce îi permite să se bucure pe mai mult de jumătate din suprafața sa de spații verzi și adăpostind palate regale, lăcașuri de cult și muzee, Dresda este unul dintre cele mai frumoase orașe vizitate de mine vreodată.

O plimbare prin centrul vechi al orașului, printre clădirile sale cu arhitecturi surprinzătoare și prin piețele mari și aerisite este o alegere inspirată în această perioadă de incertitudine. Indiferent ce alegem, dacă optăm pentru a admira doar fațadele clădirilor, sau ne încumetăm să și pătrundem în Catedrala Frauenkirche, de exemplu, în Palatul Zwinger (acesta posedă și o curte impresionantă, decorată cu fântâni și cu statui mitologice, unde putem petrece lejer minute bune), sau în Castelul Dresda (fostă reședință a regilor saxoni), ori ne oprim pentru a admira vechea cetate Dresda de pe „Balconul Europei” (denumire dată Terasei lui Brühl), orașul se va dovedi a fi magnetizant. Iar străzile aerisite și lipsa aglomerației îl transformă într-o destinație ideală pentru acest an.

 

Potsdam

 

Ne îndreptăm cu pași repezi către capitala Germaniei, căci Berlinul nu putea lipsi din acest traseu, nu înainte, însă, de a ne opri în Potsdam, capitala landului Brandenburg, aflată la mai puțin de 30 de kilometri de metropolă. Atât de aproape, încât monarhii Prusiei l-au ales ca loc de reședință, beneficiind din plin de frumusețea naturii ce îl înconjoară.

Regele Frederick cel Mare a visat să își trăiască viața sans soucis, adică fără griji, bucurându-se de natură și de artă, botezând astfel și palatul care se înalță pe o colină, în mijlocul viilor. Unul dintre cele 17 existente în oraș, mai exact, însă cel mai cunoscut dintre toate. Ce face special Palatul Sanssouci este faptul că, deși redus ca număr de camere (doar 12), fără însă a se face rabat de la eleganță și grandoare, el a rămas reședința familiei regale până în momentul înlăturării monarhiei (odată cu abdicarea regelui în urma Revoluției din anii 1918-1919), chiar dacă Berlin era capitala regatului.

Cum altfel să ne petrecem mai inspirat o seară de vară decât plimbându-ne prin grădinile prin care, cândva, se plimbau și regii prusaci, alături de familiile lor – inspirate, ca mai toate palatele europene, din modelul grădinilor de la Versailles?

Berlin

 

Felul în care am gândit acest traseu presupune o scurtă oprire în Berlin la dus, pentru odihnă și pentru un wurst :), urmând să îl revăd la finalul turului și, tot de aici, să revin în țară. De obicei procedez astfel, las la sfârșitul excursiei locul de unde urmează să plec, pentru a nu fi presată de timp și pentru a avea un plus de confort și de siguranță, știind că sunt aproape de aeroport – desigur că traseul poate fi schimbat după preferințele fiecăruia.

Așadar, indiferent în ce moment al circuitului alegem să poposim pentru mai mult timp în Berlin, un lucru este cert, și anume că nu trebuie să ocolim acest oraș cosmopolit, surprinzător, vibrant și verde. Probabil că nu vom intra în atât de multe muzee cum ne-ar plăcea și cum am fi făcut-o nu cu mult timp în urmă (deși Insula Muzeelor adăpostește adevărate comori), dar acest lucru nu ne împiedică să ne plimbăm pe bulevardele aerisite, să trecem pe sub Poarta Brandenburg (îndeosebi noaptea, când este luminată) – simbolul divizării și al reunificării –, să admirăm Catedrala din Belin – fostă biserică imperială –  să vedem cum acest popor își acceptă greșelile trecutului la Checkpoint Charlie și la Zidul Berlinului, să ne plimbăm pe malul râului Spree sau să admirăm orașul de pe apă, ori să zăbovim în „plămânul Berlinului”, Parcul Tiergarten.

Iar, ceva mai departe de centrul orașului, o altă reședință regală ne va purta către timpurile dominate de banchete și baluri, unde domnițele se întreceau în vestimentații, iar domnii în dovezi de curaj și de cavalerism. Este vorba despre Palatul Charlottenburg, cea mai veche (sfârșitul secolului 17) și cea mai mare construcție prusacă, înconjurată, așa cum bine ne-am obișnuit deja, de grădini întinse.

Berlin este genul de oraș pe care îl poți vizita de infinite ori și îl vei găsi de fiecare dată la fel de fascinant. Știe cum și cu ce să te surprindă; deși aparent fără secrete, păstrează mereu locuri noi pe care le poți descoperi, viața se desfășoară într-un ritm ordonat, chiar dacă este al doilea cel mai populat oraș european, iar trecutul și prezentul își dau mâna și contribuie ambele la evoluție, din toate punctele de vedere.

 

Marea Baltică

 

Departe de agitația marilor orașe (de fapt, la doar 300 de kilometri de Berlin) ținuturile germane sunt scăldate de apele Mării Baltice. Are o doză de mister greu de ignorat această mare, poate pentru că nu se bucură de o popularitate atât de crescută precum mările aflate mai la sud, ori poate pentru că apele ei sunt, în mare parte din timp, reci, așa că este, mai degrabă, un loc al plimbărilor lungi, printre clădiri boeme, și al poveștilor scrise în sute sau mii de ani, rămase pentru eternitate închistate în bucățile de chihlimbar pentru care țărmurile Mării Baltice sunt celebre – celebra rășină înghite, spre propria-i frumusețe, aș putea spune, toate insectele pe care le întâlnește în cale.

Am văzut-o de atât de multe ori și niciodată de pe țărmul Germaniei și mă simt atât de atrasă de ea, încât este unul dintre locurile care mă entuziasmează cel mai tare din acest traseu – și nu pentru că aș fi vreo împătimită a litoralului, căci am stabilit deja că iubitorii de sporturi nautice trebuie să aibă o rezistență sporită. Din Polonia, din Suedia, din Finlanda, din Țările Baltice, de oriunde am vizitat-o a trezit în mine niște emoții atât de puternice, încât i-am dedicat și un proiect anul trecut, când am călătorit pe „Drumul Chihlimbarului”.

De data aceasta, după documentarea nelipsită înaintea oricărei călătorii, am hotărât să mă opresc în Rügen, cea mai mare insulă germană. Pare-se că nu ar fi chiar atât de scăzute temperaturile apei (căci despre insulă se spune că este un paradis al iubitorilor de plajă și de sporturi nautice), însă nu acesta este principalul motiv pentru care am ales-o, ci acela că, pe unul dintre maluri, veghează un superb ponton (Pontonul Sellin) construit în stilul romantic al anilor 20, unde mă văd zăbovind cu pletele în vânt. 🙂

Dacă pentru celelalte orașe aveam o listă de obiective, pentru orașul Stalsund (aflat la intrarea pe insula Rügen), am o listă de localuri. Glumesc, încă nu am ajuns atât de departe cu documentarea, însă cam acesta ar fi planul, după o excursie de mai bine de 1000 de kilometri. Să zăbovesc cu o carte alături, cu un pahar de prosecco (oricât de populară ar fi berea în această țară, nu se va supăra că, de data aceasta, nu o voi alege), în sunetul pescărușilor și al valurilor. Și poate și o plimbare cu vaporul, dacă voi considera că toate croazierele din orașele anterioare nu au fost suficiente.

 

De ce vreau să revăd Germania? Dintr-un motiv foarte simplu: pentru felul în care m-am simțit. De multe ori, oamenii tind să uite detaliile despre locurile vizitate, însă niciodată nu uită senzațiile trăite. Felul în care în care poporul respectiv și ținuturile descoperite au dat naștere unor emoții. Iar Germania mi-a oferit acea siguranță care mă face să o aleg oricând. Și să am încredere în ea.

 

---

Citește și:

• Gastronomia germană – tu poți să îi reziști?
• Top 10 obiective turistice din Berlin

---