Perast în imagini

Prima priveliște care ți se arată este aceea a Mării Adriatice, cum reușește să străbată Muntele Lovcen și să își formeze propriul drum. De fapt, aceasta este imaginea care vă va însoți kilometri buni, indiferent din ce parte veniți, deoarece drumul este unul singur.

Undeva, între malul mării și drumul principal, se află această palmă de pâmânt, unde mai locuiesc doar câteva sute de persoane (aproximativ 350). Exact, o comunitate atât de mică, un oraș cu o singură stradă principală (Obala Marka Martinovica), cea pe care o puteți observa în imagine și care pare că se oprește în mare, reușește să fie una dintre cele mai îndrăgite destinații din Muntenegru.

Orașul păstrează, cumva, din gloria de altădată, atunci când era un puternic centru maritim al Mării Adriatice, poziție pe care a păstrat-o timp de aproximativ cinci secole, reușind să facă față atacurilor inamice chiar și în momentele în care celelalte localități din jurul lui au fost cucerite. Ba mai mult decât atât, datorită renumelui pe care școala nautică locală o avea, navigatorii venețieni, dar și țarii ruși obișnuiau să vină aici pentru a învăța ori pentru a desăvârși arta navigației.

Republica Veneția, care a condus o perioadă Perastul, și-a lăsat vizibil amprenta și asupra acestuu oraș, nu doar asupra Budvei. De fapt, atmosfera venețiană se resimte în întreaga regiune, în special în vechile cetăți.

Se pot observa clădirile construite în stilul baroc, dar și culorile deschise folosite pentru construirea acestora și materialele folosite, respectiv piatra. Aceasta îi conferă acea autenticitate care transformă orașul într-o cetate veche, aflată într-o lume nouă.

De fapt, este puțin greșit termenul de cetate, deoarece Perast nu a avut niciodată ziduri de apărare, așa cum am observat în întreaga zonă, atât în Budva, cât și în Kotor. Apărarea se realiza din cele nouă turnuri construite de marina Republicii Veneția.

Așadar, cele câteva case nu se deosebesc prea tare, iar culorile deschise le conferă o luminozitate aparte pe tot parcursul anului.

Însă, deși orașul numără doar câțiva locuitori, pe vremuri lucrurile nu stăteau deloc așa. Perast era unul dintre cele mai importante porturi deținute de venețieni, unde se regăseau nici mai mult, nici mai puțin de 1700 de marinari, ce conduceau cele 100 de nave din flotă.

Ajungând aici, ai fi tentat să spui că toți locuitorii sunt marinari, datorită numărului mare de ambarcațiuni din apă și datorită numărului mare de oferte de plimbare către cele două insule vizibile oraș, St. George și Gospa od Skrpjela („Doamna noastră de pe stâncă”).

Iar cei care nu sunt pe mare, cu siguranță că se bucură de soare, ori se relaxează la vreo terasă, atât locuitori, cât și turiști, deopotrivă. De fapt, nu știu ce altă activitate în afară de turism s-ar putea practica în zonă, dar sunt sigură că turismul este activitatea de bază, având în vedere numărul mare de mașini, dar și de autocare ce opresc pe tot parcursul zilei pentru a descoperi micul oraș.

Însă, cu toate că în prezent mai numără doar câteva sute de persoane, în oraș se regăsesc nu mai puțin de 16 palate construite în stil baroc, 17 biserici catolice și 2 biserici ortodoxe. Am fi tentați să spunem că se găsesc mai multe clădiri decât oameni, nu-i așa? 🙂

În depărtare se pot observa cele două insule pe care le-am menționat anterior, către care se poate ajunge foarte ușor, într-o plimbare de doar câteva minute. Și nu trebuie să căutați prea mult, ambarcațiuni se găsesc la tot pasul, la fel și persoane să fie ghizii voștri.

Aceasta este insula Gospa od Skrpjela, care are o particularite aparte: este singura insulă din Marea Adriatică ce a fost construită artificial. Mai exact, marinarii obișnuiau să scufunde aici navele pe care nu le mai foloseau, pentru a reduce nivelul apei, după care depuneau pietre în zonă. Așa a luat naștere această insulă, pe care localnicii încearcă să o conserve și, ca un omagiu adus felului în care ea a luat naștere, dar și pentru a preveni efectele pe care apa le poate produce asupra ei, în fiecare an se organizează un festival aici, în care locuitorii aruncă diverse obiecte în locul în care insula a luat naștere. Pe ea putem observa o biserică ridicată în cinstea Fecioarei Maria, ce s-a dorit a fi constuită în oraș, însă, din cauza faptului că nu mai era spațiu, s-a decis constuirea ei pe insulă.

A doua insulă este St. George, o insulă care, de asemenea, adăpostește o biserică, pe întreaga ei suprafață. Aceasta se remarcă prin faptul că este înconjurată de mult mai multă vegetație, însă este și mai mică decât insula vecină.

La un moment dat am avut senzația că aici se întâlnesc mai multe ambarcațiuni decât case. 🙂

Însă care ar fi farmecul unui oraș port (fost sau actual), dacă nu ceea ce marea adăpostește?

Acesta a fost, dragii mei, Perast, un orășel care părea că se topește sub razele soarelui de august. Îl puteți vizita fie în câteva ore, fie în tihnă, luându-vă timp să vă opriți la o terasă, sau, de ce nu, alegând o croazieră până la cele două insule. Îl veți observa din drumul principal, unde există o parcare cu un tarif modic și, de acolo, nu rămâne decât să îl străbateți la pas și să vă lăsați cuceriți de farmecul lui. Iar dacă doriți să petreceți mai mult timp aici, puteți opta pentru unul dintre hotelurile pe care acesta le oferă, cu vedere direct către mare.