Istanbul - Topkapi, palatul sultanilor și al concubinelor

„Pentru ca un imperiu să se ridice, trebuie ca altul să cadă” stă scris în genericul serialului „Otomanii” de pe Netflix. De fapt, acesta a fost elementul declanșator care m-a determinat să-mi achiziționez biletele de avion către vechiul Constantinopol. Deși credeam că pornesc pe urmele fostului Imperiu Roman (și, mai apoi, Bizantin), am realizat că am pornit să văd urmele romanilor, ale otomanilor și să descopăr prezentul. Aș putea spune că este vorba despre un orizont de timp destul de îndelungat, dacă judecăm după perioada în care a fost construit Constantinopolul, la dorința celui al cărui nume îl poartă, Împăratul Constantin cel Mare (anul 330). Căci nu doar romanii și-au lăsat amprenta asupra orașului, ci și otomanii conduși, la început, de către Mahomed Cuceritorul și, mai apoi, de către toți sultanii care au urmat. În cele ce urmează o să mă dedic unui loc pur oriental, construit la doar câțiva ani de când unul dintre cele mai mari imperii ale omenirii a apus. Este vorba despre Palatul Topkapi, cel ce a fost reședința sultanilor și a familiilor (extinse) ale lor pentru aproape patru secole, până când, la jumătatea secolului 19, aceasta a fost mutată la Palatul Dolmabahce.

Aici, ideea de palat slăbește, căci locul nu este compus dintr-o singură clădire, nici măcar una cu o grădină impresionantă, așa cum ne-am obișnuit în marile orașe europene, ci este un ansamblu imens, format din patru curți, fiecare dintre ele adăpostind construcții cu roluri bine stabilite și organizate în funcție de necesitățile fiecărui conducător care a locuit aici (fiecare sultan și-a lăsat amprenta asupra locului și l-a extins sau i-a adus îmbunătățiri). Capacitatea lui ajunsese de până la 4000 de persoane (familia sultanului și tot personalul de la curte).

Un singur aspect a rămas constant de-a lungul celor aproape 400 de ani de glorie a Palatului Topkapi, și anume haremul, locul interzis. Aici aveau acces doar soțiile și concubinele sultanului (care ajunseseră la impresionantul număr de 800 în perioada domniei lui Suleiman Magnificul), sultana-mamă, ale cărei dormitoare se aflau tot în harem și eunucii care îngrijeau femeile din palat.

Însă, până să ajungem în zona privată, vom trece prin primele două curți și ne vom opri să admirăm poarta cu turnuri (care a dat numele palatului, Topkapî însemnând „poarta cu turnuri”, ca un omagiu adus tunurilor folosite în asediul Constantinopolului), grajdurile imperiale, Hagia Irene (o fostă biserică bizantină), Sala Divanului, bucătăriile imperiale, Turnul Justiției, Poarta Fericirii, Camera de Audiență, Tezaurul Imperial, biblioteca și Încăperea Relicvelor Sacre.

Din păcate, în multe dintre clădiri este interzis fotografiatul, însă ceea ce vă pot spune acum este că ele sunt transformate în muzeu, iar exponatele reflectă viața personală, politică și religioasă a otomanilor din secolele 15-19, precum și evoluția lor de-a lungul anilor.

Interesantă este Încăperea Relicvelor Sacre, care este compusă, de fapt, din mai multe camere, în care se află unele dintre obiectele cu cea mai mare însemnătate în evoluția islamului, ce pot fi observate în timp ce un cleric musulman recită în permanență Coranul: toiagul lui Moise, sabia lui David, sabia, mantia, sandalele și fire din barba profetului Mohamed.

Într-o altă clădire, alături de obiecte primite sau devenite pradă de război, vom întâlni și ceva mult mai apropiat istoriei românilor, și anume sabia lui Ștefan cel Mare – și aici este interzis fotografiatul. Tezaurul include și alte articole vestimentare, bijuterii și cadouri oferite de către ambasadorii europeni.

Haremul, zona interzisă bărbaților, se vizitează individual și necesită alte bilete de acces. Nu sunt deschise toate camerele, iar accentul se pune pe viața sultanului (a cărui cameră se afla în apropiere) și mai puțin pe cea a concubinelor ajunse la palat ca sclave sau ca pradă de război. Odată intrate în această lume, ele erau educate în spiritul islamic și învățate bunele maniere sau diferite arte (dansul, pictura).

Dintre cele 400 de camere și băi ale haremului, 40 erau dedicate mamei sultanului; de fapt, ea era cea care conducea acest loc interzis și tot ea era cea care alegea din rândul concubinelor pe acelea care urmau să devină doamnele sale de companie.

Ultima curte oferă una dintre cele mai frumoase priveliști asupra Bosforului (Palatul Topkapi este construit lângă Hagia Sophia, pe acropola Constantinopolului, cu vedere la Cornul de Aur și Bosfor), dar conține și diferite pavilioane și chioșcuri, precum și camera medicilor care făceau parfumuri și medicamente pentru harem și camera de circumcizie.

Întregul palat întins pe nu mai puțin de 700.000 de metri pătrați reflectă stilul de viață opulent al celor 26 de sultani care au locuit aici, dar și modul în care imperiul a fost condus multe secole, căci deciziile importante se luau în acest loc, dar și vizitele și ceremoniile organizate pentru diverși ambasadori se desfășurau tot în spatele zidurilor Palatului Topkapi.

Este unul dintre locurile în care ne putem plimba ore întregi, în care ne putem lăsa imaginația să zboare către timpuri încărcate de glorie și de strălucire; o parte dintre ele s-au conservat în acest loc și au rămas, pentru totdeauna, suspendate în timp, iar altele sunt sugerate de obiectele care sunt martorii unei lumi pe alocuri ascunse, pline de mistere, care continuă să fascineze chiar și după ce a apus.