Istanbul - Podul și Turnul Galata

În Evul Mediu, toate cetățile erau fortificate cu ziduri înalte și cu turnuri de apărare, pentru a putea face față invaziilor. În multe dintre locurile în care turnurile s-au păstrat (integral sau parțial), constituie mai mult decât atracții turistice, reprezintă veritabile dovezi ale unei istorii care și-a pus amprenta asupra evoluției popoarelor care au locuit în respectivele cetăți. Unul dintre orașele cu un puternic renume (și răsunet) chiar și peste veacuri este Constantinopol, râvnit, de-a lungul anilor, îndeosebi de otomanii care au suferit numeroase înfrângeri până ce armata lui Mahomed al II-lea a reușit să îl cucerească. În acea perioadă, în partea de nord a Cornului de Aur (un golf care se unește cu strâmtoarea Bosfor), în Galata, locuiau genovezii care au contribuit la succesul de pe 29 mai 1453.

Regiunea lor, asemeni așezărilor umane medievale, era protejată de ziduri și avea turnuri înalte; unul dintre ele, chiar dacă a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului, veghează și în prezent apele Cornului de Aur, ca un martor al trecerii anilor și al evenimentelor petrecute aici. Este vorba despre Turnul Galata, care, astăzi, oferă o priveliște incredibilă, la 360 de grade, a Istanbulului.

Nu trebuie să vă sperie cozile de la intrare; ele se formează la lift (există unul singur care urcă și încă unul care coboară), însă există și posibilitatea urcării pe scări a celor 9 etaje. Dacă vă programați vizita în apropierea apusului, atunci va trebui să vă rezervați un pic mai mult timp, căci am senzația că nu veți fi singurii care vor dori să admire priveliștea în acest moment al zilei.

Întreg orașul este amplasat pe coline, motiv pentru care locurile de panoramă sunt des întâlnite; Turnul Galata este mai mult decât atât, este un liant între lumi și timpuri și, cumva, atunci când ajungi în vârf ai senzația că privești, de sus, toți anii de istorie zbuciumată, nu doar minaretele moscheilor care străpung văzduhul.

Povestea lui începe din perioada bizantină, în anul 528, pe când avea întrebuințarea de far; ulterior, genovezii l-au reconstruit, din piatră, în cel mai înalt punct al zidurilor ce înconjurau Galata. Odată cu victoria otomanilor, aceștia au intrat în posesia lui și l-au transformat în închisoare și, mai apoi, în hambar. Turnul Galata a avut scop strategic secole întregi și, în pofida avariilor și a reconstrucțiilor (datorate îndeosebi incendiilor și cutremurelor), el păstrează aceleași dimensiuni ca turnul din secolul 14 ridicat de genovezi.

Foarte aproape de el se află, peste malurile celebrului Corn de Aur, Podul Galata, chiar dacă actuala construcție nu se mândrește cu o vechime atât de îndelungată precum a turnului cu același nume. Însă ideea existenței unui pod aici a dăinuit încă din vremea lui Mahomed Cuceritorul, căci acesta însuși a amplasat aici un pod mobil, din vase, pentru a putea asedia Constantinopolul.

Chiar și Leonardo da Vinci este legat de acest proiect, deoarece sultanul Baiazid al II-lea i-a solicitat să proiecteze un pod, însă rezultatul (mult prea modern pentru o societate care încă se ghida după vechi cutume) nu a fost aprobat.

Chiar dacă ideea a fost amânată până în secolul 19, când s-a ridicat în acest loc un pod de lemn pe pontoane (înlocuit în anul 1922 cu cel din prezent), Podul Galata este cea mai veche construcție unește malurile Cornului de Aur, făcând legătura între centrul orașului și centrul său istoric (Sultanahment).

Astăzi, podul și zona dimprejur, de pe malul vechiului Constantinopol, reprezintă un loc pitoresc, unde localnicii obișnuiesc să pescuiască sau să comercializeze tot felul de delicii locale, iar turiștii să îi admire. Asta dacă nu aleg localurile de la primul nivel al podului. Chiar și turnul adăpostește un local la ultimul nivel, în cazul în care dorim să ne odihnim după urcuș (dacă alegem scările) sau după coada căreia merită cu prisosință să nu îi cedăm, căci priveliștea ne va recompensa toate eforturile. 🙂

Cele două atracții ale Istanbulului sunt unele dintre cele mai puternice simboluri ale orașului și ale succesiunii puterilor (îndeosebi bizantină și otomană) din aceste locuri; însă, chiar dacă ambele imperii au apus, ele continuă să strălucească chiar și la secole distanță de când au fost construite.