Vacanță în Cipru – Paphos și misterele Afroditei

În recenta mea vizită în Cipru, am ales pentru aterizare aeroportul din Paphos, aflat în vestul țării, iar acest oraș mi-a fost și gazdă pentru nopțile petrecute pe insulă. Spun nopțile, pentru că în restul timpului am fost ocupată cu vizitarea și celorlaltor orașe cipriote. Dar, pentru că în prima zi am dorit să mă acomodez cu noua destinație în care mă aflam și cu temperaturile ridicate, am străbătut orașul lent, bucurându-mă, în primul rând, de atmosfera pe care acesta o emană. Nu mi-a luat mult timp să realizez că o să mă simt foarte bine aici, indiferent ce aș alege să fac sau să vizitez.

Așadar, astăzi o să vă prezint ce am descoperit în Paphos, în întreaga regiune, de altfel, căci orașul este capitala districtului cu același nume. Nu pot spune despre el că este cel mai animat oraș al Ciprului și nici că este centrul distracției, ba, din contră, mi s-a părut chiar un oraș liniștit. Cea mai animată este stațiunea Ayia Napa, pe care, însă, nu am mai reușit să o descopăr în prima mea călătorie, dar care constituie unul dintre motivele pentru care îmi doresc să revin în Cipru.

Obiective turistice din Paphos

După câteva minute petrecute pe plajă, în fața hotelului unde am fost cazată, bucurându-mă de mirosul inconfundabil al mării, am pornit către zonele mai animate ale orașului, în căutarea acelor locuri care fac din Paphos orașul cel mai încărcat de istorie al Ciprului. Prima oprire a fost portul, unde am ajuns plimbându-mă agale pe faleză, oprindu-mă destul de des pentru a mă bucura, pur și simplu, de locurile în care mă aflam. Vizitasem anterior multe alte zone asemănătoare, poate chiar mai ofertante din punct de vedere turistic, dar, cu toate acestea, mica țară din Mediterană, aflată între trei continente, rămâne pentru mine una dintre cele mai frumoase destinații vizitate.

Portul, așa cum este lesne de înțeles, găzduiește ambarcațiuni de tot felul, multe dintre ele fiind gazdele pisicilor pe timp de noapte (și nu doar ele). Da, ați citit bine, ale pisicilor, căci acestea se întâlnesc la orice pas și sunt extrem de blânde, așadar, nu ar trebui să vă surprindă dacă le veți observa pe șezlonguri sau chiar sărind în bărcile ancorate.

Aici, numeroase terase și localuri de tot felul te îmbie să le treci pragul, mai cu seamă că majoritatea sunt amplasate pe mal, așa că se întrec, pe lângă preparate, în priveliștile pe care le oferă. Dar despre gastronomie o să vă povestesc ceva mai târziu, pentru că este un capitol absolut delicios și trebuie să îi acordăm atenția pe care o merită, nu-i așa? 🙂

Cum se termină portul, vom descoperi simbolul orașului, cel care, dacă alegem să ne plimbăm pe faleză, ne va însoți privirea tot drumul. Este vorba despre Castelul Paphos, sau Fortul din Paphos, o construcție aflată pe apă, care comunică printr-un ponton cu uscatul, și care avea, în trecut, rolul de a proteja portul. Dar nu doar atât, pentru că, pe lângă cetate, a îndeplinit, pe rând, și rolul de închisoare și chiar depozit de sare, în perioada în care Ciprul a fost anexat Marii Britanii.

O atmosferă boemă era oferită în jurul castelului de un grup de artiști care îl pictau în cele mai frumoase ipostaze, nefiind deloc deranjați de turiștii care îi admirau. Printre care m-am aflat și eu, căci mi s-a părut atât de frumos să văd același lucru, în atâtea forme diferite, în viziunea și percepția fiecăruia. Am încercat să nu îmi fac simțită prezența, ci m-am plasat ca un observator într-un punct îndepărtat, pentru a le admira munca și operele, dar și aerul degajat pe care îl emanau.

Terminând călătoria în port cu un mojito cu căpșune, la un local în care am întâlnit mulți români care lucrau acolo, am pornit către următoarea destinație pe care mi-am dorit să o vizitez, și anume Mormintele Regilor (Tombs of the Kings), obiectiv care face parte din patrimoniul universal UNESCO. În mod normal aș fi parcurs pe jos această distanță, însă, pentru că soarele era destul de puternic, iar pielea mea începuse să simtă efectele razelor (nu uitați crema de protecție solară!), am optat pentru autobuzul local, a cărui stație se afla lângă port. Am ajuns în doar câteva minute într-un parc aflat pe o suprafață destul de întinsă, amplasat destul de aproape de țărm, unde se află un mare sit arheologic care, contrar numelui, nu adăpostește mormântul niciunui rege, ci pe cele ale aristocraților din Paphos.

Dacă vă imaginați că veți întâlni efectiv morminte aici, dați-mi voie să vă dezamăgesc, căci tot ce vom întâlni vor fi diverse săpături în roci, de dimensiuni diferite, unele decorate cu tot felul de coloane, asemenea unor locuințe. Nu aș putea să vă ofer informații cu privire la conținutul mormintelor, nu știu dacă au fost mutate scheletele, dacă nu au existat niciodată, dacă se află la o adâncime mai mare. De fapt, cred că nici nu este scopul vizitei să descoperim ce se află în mormânt, ci acela de a fi fascinați de modul în care oamenii, acum mii de ani, neavând acces la tehnică și la tehnologie, puteau realiza asemenea construcții.

Cert este că, din punctul meu de vedere, acesta este un loc ce trebuie vizitat. Sentimentele pe care mi le-a creat au fost unele contradictorii. Nu mă simțeam ca și cum m-aș plimba printre morminte (deși chiar asta făceam), ci am avut senzația că mă aflu într-un imens muzeu în aer liber. Și că totul este învăluit în calm, însăși marea fiind unul dintre factorii care contribuie la această atmosferă.

Ce am remarcat a fost că, pe unele morminte, apăruseră din stâncă maci care erau în totală contradicție cu ceea ce locul ar trebui să reprezinte. Pe ei i-am considerat a fi triumful vieții și evoluția naturii, chiar și acolo unde ne-ar fi greu să credem că poate exista un „după”.

Sfatul meu este, dacă ajungeți aici, să vă echipați corespunzător. Eu m-am văzut (din nou) ajunsă într-un loc total greșit îmbrăcată, pentru că veneam de pe faleză, mă plimbasem printre pescăruși și pelicani, admirasem artiștii care pictau castelul, nicidecum nu m-am gândit că aici rochia mea lungă și sandalele nu au sub nicio formă ce căuta. Nu m-au împiedicat să vizitez parcul, însă mi-au îngreunat mult deplasarea, tot timpul am fost îngrijorată să nu alunec în timp ce coboram sau trebuia să privesc foarte atent pe unde pășesc, pentru că nu există alei în afara celor formate din pământul care s-a tasat și vegetația care nu mai crește în acele locuri.

Părăsim puțin orașul, pentru a ajunge în cel pe care eu îl consider cel mai frumos loc de pe insulă (și sunt convinsă că nu doar eu). La doar câțiva kilometri de Paphos, pe drumul care duce către Limassol, se află o plajă încărcată de mistere și de legende. Este vorba despre locul în care se spune că zeița frumuseții și a dragostei, Afrodita, fiica lui Zeus, ar fi ieșit din mare. Mai exact, locul nașterii sale. Așadar, legendele care învăluie Stâncile Afroditei, căci așa se numesc, nu se opresc aici. Se spune că, dacă ajungem în acest loc, musai trebuie să ne scăldăm în apele mării, pentru a ne fi garantați ani mulți de tinerețe și de frumusețe. Și, pentru că plaja este formată din pietre, dacă avem norocul să găsim o piatră sub formă de inimă, în anul respectiv ne vom întâlni marea iubire. O altă legendă spune că Paphos era fiul Afroditei, deci încă o modalitate prin care ni se dovedește că istoria acestui oraș a început cu mult mai mult timp în urmă decât am putea crede.

Cum poporul cipriot este, în mare parte, grec (în afară de zona aflată sub ocupație turcă, în Republica Turcă a Ciprului de Nord), este lesne de înțeles faptul că, în Antichitate, zeii erau cei cărora oamenii li se închinau și pe care îi considerau protectorii lor. De aceea, Stâncile Afroditei s-au păstrat ca fiind un loc foarte important pentru localnici și un veritabil obiectiv turistic astăzi.

Când am ajuns acolo (autostrada care leagă Paphos de Limassol, Larnaca și Nicosia are ieșire către această plajă) am uitat complet despre toate legendele vehiculate și am fost fascinată de frumusețea peisajului. Fotografiile de mai jos ilustrează această frumusețe, însă impactul este cu atât mai mare cu cât, pentru a ajunge pe plajă, trebuie traversat un tunel lung și îngust aflat pe sub șosea, iar, la capătul lui, ne vor întâmpina albastrul mării și cel al cerului. Pentru a intra în mare recomand încălțăminte specială, căci pietrele vă vor face dificilă deplasarea. Chiar dacă doar am „testat” apa mării, mi s-a părut suficient de caldă pentru o baie (la jumătatea lunii aprilie), foarte curată și de un albastru foarte frumos. Aceasta este unul dintre cele mai îndrăgite locuri de pe insulă și, din fericire, este și ușor de ajuns, de oriunde v-ați afla. Am mai povestit într-un articol anterior că am optat pentru închirierea unei mașini și că mi s-a părut cea mai bună alegere, chiar dacă traficul se desfășoară pe partea stângă.

*Acestea nu sunt singurele obiective turistice pe care Paphos le oferă, ci doar cele pe care eu le-am vizitat.

Gastronomie

Dacă am menționat că orașul este, poate, cel în care s-au concentrat principalele evenimente antice care au marcat istoria și evoluția țării, atunci trebuie să vă spun că nici la capitolul gastronomie nu se dezice de aceste lucruri. Mai exact, preparatele grecești sunt foarte îndrăgite, se găsesc peste tot și au păstrat din tradițiile antice, adică porțiile sunt foarte mari și conțin multe tipuri de preparate. Sunt bine-cunoscute mesele îndestulate de care aristocrații și conducătorii vremurilor se bucurau, așa că au rămas și în prezent câteva dintre obiceiurile din trecut. Mă refer aici la meze, un ospăț în adevăratul sens al cuvântului. Deși porțiile sunt pentru două persoane, cred că nici patru persoane nu ar fi puține pentru cantitatea oferită. Există diverse tipuri de meze, cel ales de mine a fost unul specific localului în care mă aflam, care le includea pe toate celelalte din meniu. Astfel, masa s-a umplut, pe rând, cu aperitive sub forma sosurilor grecești (tzatziki, tahini și multe altele), servite pe pită, salate cu legume și brânză feta, platouri cu fructe de mare și cu pește, garnitură de cartofi prăjiți și, la final, fructe proaspete și dulceață. Un adevărat festin, imposibil de consumat în două persoane. Am optat pentru vin tradițional, destul de tare, pentru a le acompania, care mi-a amintit puțin de vinul de Porto, cu aceeași consistență care aduce a coniac.

Pentru că mă aflam pe malul mării, alegerile mele s-au îndreptat către fructe de mare, dar și către preparatele tradiționale. Chiar dacă zona turcă se află în partea total opusă a insulei, se simt și aici influențele gastronomice, așa că, într-una dintre seri, am optat pentru o baclava de casă, ca desert după o porție de inele de calamar. Mai jos o să vă prezint mai multe preparate testate nu numai de mine în Paphos, care s-au dovedit a fi foarte delicioase.

Transportul din Paphos

Dacă vă gândiți că veți parcurge orașul pe jos, atunci vă recomand să vă revizuiți această idee, pentru că distanțele dintre obiective sunt destul de mari și, mergând prin soare puternic, nici confortul termic nu este unul prea ridicat. Eu am parcurs drumul de la hotel la port pe faleză, iar, mai apoi, pentru a vizita Mormintele Regilor am apelat la un autobuz local, a cărui stație se afla foarte aproape de port. Plata biletelor se efectuează la șofer, o cursă valorează 1,5 euro, iar autobuzele se prezintă în condiții foarte bune. La întoarcere, însă, m-am simțit în mijlocul pustietății, căci stația se află pe drumul care duce către ieșirea din oraș, iar autobuzul meu a fost singurul pe care l-am văzut trecând pe acolo, după câteva minute bune de așteptare. (Nu știu dacă au fost foarte multe sau dacă percepția mea era influențată de faptul că deja pielea mea era roșie de la soare). Abia a doua zi am închiriat mașină și, începând de atunci, a fost mult mai ușor să ajungem unde ne doream.

Paphos este vechea capitală a insulei și cel mai important oraș al țării în perioada romană, el fiind în prezent o destinație turistică îndrăgită și căutată, indiferent că ne dorim plajă și atmosferă de vacanță, ori că suntem împătimiți ai istoriei, sau, de ce nu, dorim să avem parte de ambele activități. Dovadă a importanței istorice și nu numai a orașului constă în faptul că, în anul 2017, acesta a fost desemnat Capitală Culturală Europeană.

Ruine care amintesc de vremuri de acum mii de ani, plaje și peisaje dintre cele mai diverse, de la nisip la pietriș și chiar stânci, iz mediteraneean, miresme ale celor mai îndrăgite preparate grecești, o viață care se desfășoară lent, presărată cu petreceri (căci se știe despre poporul grec că este un iubitor de distracții), pe toate acestea le vom întâlni pe coasta vestică a Ciprului, dacă alegem să vizităm orașul Paphos.

---

Citește și:

• Nicosia, o capitală divizată
• Impresii și sfaturi pentru a vă organiza o excursie în Cipru

---