Eram deja de câteva zile bune în Asia, iar vacanța în Thailanda părea să fie pe final (sau, cel puțin, așa credeam eu în acel moment). Mă aflam în Bangkok, capitala plină de viață a țării, și încercam să descopăr cât mai multe elemente ale culturii asiatice, în general, dar și ale celei thailandeze, în special, pe care nu le întâlnisem în alte locuri. Thailanda este renumită pentru piețele sale pline de culoare, dar și amplasate în locuri dintre cele mai ingenioase, cum ar fi, spre exemplu, un râu sau o cale ferată. Așa că nu puteam rata ocazia de a le vizita tocmai pe acestea care se diferențiază de restul tocmai prin prisma amplasamentului: piața plutitoare Amphawa și piața de pe calea ferată Mae Klong.

 

Cum puteți ajunge

 

Cele două piețe sunt situate în afara orașului, la aproximativ 80 de kilometri de acesta, deci trebuie ales cu grijă mijlocul de transport, căci, în aglomerația din Bangkok, traficul poate deveni un adevărat chin, chiar și pe autostradă. De asemenea, trebuie ales momentul în care ajungeți la Mae Klong astfel încât să nu ratați trecerea trenului, motivul pentru care vă aflați acolo, nu? 🙂 (Puteți verifica aici orele la care trenul ajunge în stație, însă, după ora 5, deja comercianții nu se mai află acolo, deci ultima oră este, practic, 14:30). După ce am studiat variantele de transport, am ales să călătorim cu un șofer de Grab și am negociat cu el să ne ducă la ambele, căci se află la mică distanță una de cealaltă, să ne aștepte și să ne aducă înapoi în Bangkok. Deși, negociat este mult spus, pentru că a fost foarte dificil să ne înțelegem, căci nu cunoștea aproape deloc limba engleză, situație în care se află cei mai mulți dintre locuitorii Bagkokului – este ciudat cum ne-am înțeles foarte bine în tot restul țării, mai puțin în capitală. Prețul unei călătorii (în aplicație) este în jurul a 1000 TBH și se ajunge undeva la 2000-2200 TBH pentru întreaga excursie – dacă sunteți mai multe persoane, cu atât mai bine.

Grab este un fel de Uber local, funcționează pe aceleași principii. Vă recomand să verificați tipul de mașină comandată, pentru că sunt mai multe variante care diferă ca preț. Inclusiv mașinile de taxi tradiționale sunt înscrise în Grab, însă șoferii acestora vorbesc în proporție foarte mică engleză.

O altă variantă ar fi aceea a mijloacelor de transport în comun, respectiv metrou, tren și autobuz, însă, având în vedere faptul că în Bangkok am întâmpinat cele mai multe probleme de comunicare cu localnicii, am preferat un pic mai mult confort și siguranță. Am călătorit mult în Thailanda cu localnicii, în toate zonele vizitate, și de fiecare dată am ajuns la concluzia că aceasta este cea mai bună opțiune, mai ales atunci când șoferul devine și ghid și îți povestește istoria locurilor descoperite – nu a fost cazul aici, am explicat de ce.

Și, desigur, întotdeauna există opțiunea unei excursii organizate, iar la majoritatea hotelurilor puteți achiziționa chiar de la recepție o astfel de excursie. Ne-am interesat și noi la hotelul care ne-a fost gazdă, însă prețul propus ni s-a părut mult prea mare, undeva la 10.000 TBH pentru toți 3.

 

Piața de pe calea ferată Mae Klong

 

La Mae Klong, localnicii au găsit un loc tare inedit pentru a-și întinde tarabele, care, în fiecare zi, este asaltat de turiștii curioși să vadă cum trece trenul pe deasupra produselor (verificați capitolul anterior pentru orele la care ajunge în stație). Evenimentul, dacă îl pot numi așa, durează foarte puțin, pentru că, de îndată ce acesta trece, în spatele lui localnicii se grăbesc să își așeze la loc prelatele, umbrelele și tarabele.

Privindu-i, par niște furnicuțe obișnuite cu acest ritual zilnic, pe care îl practică, de fapt, de mai multe ori pe zi, și care este modul lor de viață. Cu doar câteva minute înainte de sosirea trenului, prelatele sunt strânse și turiștii sunt avertizați să se așeze la loc sigur, însă produsele rămân de o parte și de alta a șinelor, iar garnitura trece, practic, pe deasupra lor, fiind suficient de înaltă încât să nu le atingă – să nu vă imaginați că vorbim despre un tren de mici dimensiuni, din contră. Câteva minute și gata spectacolul, turiștii se întorc de unde au venit.

Cred că motivul pentru care piața de pe calea ferată Mae Klong a reușit să supraviețuiască este, în primul rând, popularitatea pe care turiștii i-au creat-o. Nu știu câte produse aceștia achiziționează, pentru că majoritatea ajung aici pentru spectacolul trecerii trenului, și nu pentru ceea ce ei comercializează – produsele nu diferă de cele de la alte piețe și cuprind tot felul de obiecte, de la suvenire, la articole vestimentare, până la fructe și alte alimente. Dar, pentru că este un moment drăguț și (aproape) unic – ceva similar există și în Vietnam –, mă bucur că am luat parte la continuarea lui.

Piața de pe calea ferată Mae Klong

Piața de pe calea ferată Mae Klong

Piața de pe calea ferată Mae Klong

Piața de pe calea ferată Mae Klong

Piața de pe calea ferată Mae Klong

Piața de pe calea ferată Mae Klong

Piața de pe calea ferată Mae Klong

Piața de pe calea ferată Mae Klong

Piața de pe calea ferată Mae Klong

Piața de pe calea ferată Mae Klong

Piața de pe calea ferată Mae Klong

Piața de pe calea ferată Mae Klong

Piața de pe calea ferată Mae Klong

Piața de pe calea ferată Mae Klong

 

Piața plutitoare Amphawa

 

La mică distanță de piața de pe calea ferată se află un alt loc celebru pentru amplasament, și anume piața plutitoare Amphawa. De fapt, ceva mai celebră este sora-i de la Damnoen, unde se adună cei mai mulți dintre turiști, motiv pentru care am și evitat-o (am încercat să fugim puțin de aglomerația din Bangkok și ultimul lucru pe care ni-l doream era un alt loc aglomerat). Nu vă imaginați că locul acesta este pustiu, căci am întâlnit destul de multă lume și aici (atât turiști, cât și localnici).

Piața este, de fapt, împărțită în două zone, cea de pe uscat și cea de pe apă. Deși planul inițial era să ne plimbăm pe râu cu barca și să și achiziționăm produse de la localnici, soarele extrem de puternic și culoarea nu tocmai plăcută a râului ne-au făcut să admirăm tarabele de la suprafață, fără a ne apropia de ele. Tarabele de pe râu sunt amplasate pe bărci, unde cumpărătorii ajung, cum altfel, tot cu barca, iar, mai apoi, consumă preparatele ceva mai sus, pe treptele care coboară în apă. Aici, thailandezii comercializează fructe de tot felul, dulciuri, preparate thailandeze, pește proaspăt (atât cât poate fi dacă nu este ținut la gheață), dar și obiecte sub formă de pește, care se pare că este vedeta pieței.

Sub umbrele colorate, locanicii fac ceea ce știu mai bine: te ajută să ai parte de experiențe de neuitat. Rolul lor, în acest loc, este acela de a comercializa tot ceea ce realizează cu grijă, pe loc – m-am întrebat pe tot parcursul șederii mele în Asia câtă energie pot avea oamenii aceștia de nu le stau mâinile nicio clipă și de prepară cât este ziua de lungă tot felul de preparate, dulci sau sărate.

Dacă vrei să le pătrunzi în lume, trebuie să te comporți la fel ca ei – în piața plutitoare, trebuie să te urci într-o barcă și să te oprești pe la fiecare comerciant, pentru a vedea cu ce te îmbie. Să privești de sus nu este suficient, cel puțin pentru mine nu a fost o experiență completă, ci doar una care să mă ajute să înțeleg modul în care oamenii aceștia trăiesc.

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Piața plutitoare Amphawa

Timpul efectiv petrecut în aceste locuri a fost destul de scurt, din cauza căldurii sufocante. Din punctul meu de vedere, cele două reprezintă un bun prilej de a descoperi o parte din autenticitatea Thailandei, care nu este dată, desigur, de două piețe, ci de mai mult decât atât. Este dată de localnicii mereu zâmbitori, este dată de preparatele ei delicioase, este dată de modul de trai și de respectarea întocmai a dogmelor confesiunii budiste (deși „dogmă” este mult spus, având în vedere că nu există o carte spirituală cum ar fi Biblia sau Coranul).

Ne-am întors în oraș la apusul soarelui, la timp pentru a-l observa cum se rostogolește după zgârie-nori. Nu știu dacă v-am mai spus, dar în Thailanda soarele apune imediat, nu apuci să îl observi bine, că deja te întrebi pe unde e. Ziua am încheiat-o pe Khao San Road, dar aici este altă poveste, pe care v-o voi relata în zilele care urmează. Între timp, nu uitați să mă urmăriți pe Facebook și pe Instagram, unde postez aproape zilnic imagini și mărturii ale locurilor pe care le descopăr. Vacanțe frumoase vă doresc!

 


Ținuta a fost oferită de către atelierul de design vestimentar Lille Couture.


Citește și: Am încheiat o seară în Bagkok cu un cocktail la un sky bar aflat la etajul 46