Soarele stătea să apună și, odată cu sosirea nopții, urma să am timp să asimilez tot ceea ce ziua însemnase pentru mine; avusesem parte de unele dintre cele mai frumoase momente petrecute în Egipt, pe urmele faraonilor, în Luxor, însă nu știam că și următoarele zile vor fi pline de emoții și de trăiri. De fapt, emoțiile au început să pună stăpânire pe mine (mă refer la bucurie și la entuziasm) de îndată ce am pășit la bordul navei MS Emilio 5*, cea care avea să fie gazda mea într-o croazieră pe Nil, urmând să mă plimbe, timp de 3 nopți, pe apele faimosului, iubitului și veneratului fluviu.
Încă din acea seară am realizat că această experiență, o premieră pentru mine, avea să fie una de care îmi voi aminti mult timp de acum înainte, iar această revelație am avut-o în momentul în care am ieșit pe punte și am ridicat privirea; acolo am întâlnit-o pe ea, luna plină care ieșea dintre ramurile palmierilor, singurele coordonate pe care le aveam în acel moment și cei datorită cărora îmi dădeam seama că plutesc și că mă îndrept către sud — altfel, mișcarile ar fi fost aproape insesizabile.
Sentimentele de liniște și de libertate, aflându-mă într-o semi-sălbăticie, așa cum am perceput-o eu, au fost unele dintre cele mai puternice de până acum (le-am mai trăit în Iordania, când am privit apusul din vârful unei dune, ascultând poveștile unui beduin). Oricât de încărcate aveau să fie zilele (și au fost, dar o să vă povestesc despre ele în cele ce urmează), pentru mine, cele mai frumoase au fost nopțile. Simțeam că fac parte dintr-o poveste, una desprinsă din cărțile care îmi sunt atât de dragi și care îmi alimentează mereu spiritul aventurier și visător. Liniștea, vântul, malurile vegheate de palmieri, luciul apei, chiar și răcoarea, pe alocuri, și luna care ne deschidea calea au fost cele în jurul cărora s-a scris întreaga poveste. Iar ele au fost completate de temple străvechi, de sate ale nubienilor și de întreaga experiență din Luxor, despre care am povestit aici, care a precedat călătoria pe Nil. Dar, să le luăm pe rând…
Excursia în Egipt a început în Hurghada, a continuat cu Luxor și, mai apoi, a urmat croaziera pe Nil, având să se încheie tot în Hurghada — despre această localitate de la malul Mării Roșii urmează să vă povestesc într-un articol viitor. Ne-am îmbarcat din fosta capitală a Egiptului Antic, Luxor, și am navigat până în Aswan, cu opriri pentru a vizita atracțiile de pe malul Nilului, pentru relaxare sau pentru alte excursii opționale (în afară de cea către satul nubienilor, se organiează și către templul Abu Simbel). Pachetul standard include cazarea în cabină, 3 mese pe zi (fără băuturi, pentru care recomand plata în lire egiptene, pentru că la bord nu vom găsi cel mai bun curs de schimb), vizitarea orașului Luxor, a templelor de la Edfu și de la Kom Ombo, a obeliscului neterminat și a barajului de la Aswan.
Vasul la bordul căruia am călătorit este unul de dimensiuni medii, însă dotat cu toate facilitățile unei ambarcațiuni de 5*: piscină, magazine, servicii de masaj, spectacole. Cabinele erau bine îngrijite, de fiecare dată primeam câte un „prieten” format din prosoape, iar grija bagajelor nu avut-o nici la sosire, nici la plecare, pentru că le-am primit, respectiv lăsat la ușă.
Nilul este cel mai lung fluviu din lume și cel care a facilitat nu numai dezvoltarea civilizației egiptene antice, dar și viața pe aceste meleaguri aride — în jurul lui există vegetație, există culturi, există posibilități de procuare a hranei. El a fost utilizat dintotdeauna ca un mijloc de transport — i se spune „autostrada faraonilor” —, așa că apele lui sunt folosite nu doar pentru irigații, ci și, având în vedere lățimea chiar și de 2 kilometri în anumite zone, ca mijloc de transport sau de divertisment. Navele de croazieră nu sunt singurele care circulă aici și, alături de ele, vom întâlni și ambarcațiuni mai mici sau chiar feluci, acele vase cu pânze și vele.
Luxor
Despre dovezile civilizației antice și felul în care ele continuă să fascineze, chiar și la mii de ani distanță, am povestit pe larg aici, acum vreau doar să vă (re)amintesc care sunt atracțiile pe care le-am vizitat în aproximativ jumătate de zi petrecută în vechea Teba. Am început cu templul Karnak, al doilea cel mai vizitat obiectiv din țară și preferatul meu din întreaga excursie, a urmat o vizită la un atelier de papirusuri, după care descoperirea mormintelor din Valea Regilor, vizitarea unui atelier de alabastru, templul mortuar al reginei-faraon Hatshepsut și Coloșii lui Memnon. A fost o zi plină, am pășit, am atins și am simțit istoria în cele mai pure forme ale ei, am admirat măreția construcțiilor și măiestria detaliilor, am respirat un aer cald, arid, deșertic și m-am bucurat de fiecare clipă petrecută pe aceste meleaguri. Dar, despre fiecare atracție în parte, vă invit să citiți în articolul dedicat.
Templul lui Horus de la Edfu
Până să ajungem la Templul lui Horus, al doilea ca mărime din Egipt, după templul Karnak, și cel mai bine păstrat din țară, datorită faptului că, timp de 2000 de ani, a fost îngropat în nisip, aproape în totalitate, vom traversa, la bordul unei trăsuri, orașul Edfu; aici, ne vom întâlni cu viața simplă a localnicilor și, cumva, ne vom simți ca niște intruși în ea. Eu așa am gândit în primă fază, după care am înțeles rolul important pe care turismul în joacă în economia țării și m-am bucurat că pot contribui și eu, într-o (foarte) mică măsură la supraviețuirea lor — pentru că, pentru oamenii de aici, care își întindeau tarabele pe asfalt sau chiar produsele direct în praf (și mă refer la produse alimentare, respectiv la pâine), nu pot vorbi despre bunăstare, ci doar despre asigurarea traiului zilnic.
Templul este construit în perioada greco-romană, între anii 237 și 57 î.Hr. și deține cea mai mare colecție de hieroglife din acea perioadă — pereți întregi păstrează mărturiile Antichității, cu tradițiile și convingerile specifice. Pe locul în care se ridică astăzi faimoasa și impresionanta construcție se crede că a avut loc lupta dintre zeul Horus și unchiul său, zeul Seth, la finalul căreia învingător a fost Horus. Imaginile lui, reprezentat sub formă de șoim, veghează și astăzi intrarea în edificiu, alături de coloanele impresionante și de pilonii identici în toate detaliile.
Templul Kom Ombo
În localitatea Kom Ombo, pe malul Nilului, se află un templu neobișnuit, prin faptul că este construit în onoarea a două zeități, Horus și Sobek; fiecare zeu are propria jumătate de templu, iar acestea sunt identice. Tot în perioada greco-romană a fost ridicat și, așa cum deja ne-am obișnuit, deține coloane impresionante, însă și două intrări, două curți, două săli principale și două sanctuare. L-am vizitat la apus și l-am admirat pe parcursul nopții, luminat, măreț, semeț, imaginea lui fiind completată de fluviul din vecinătate.
Satul nubienilor
Excursia în satul nubienilor este opțională, nu face parte din pachetul de atracții de pe malul Nilului, însă eu o recomand, căci este o experiență autentică, plină de culoare, care ne va oferi posibilitatea de a fi mai aproape de Africa și de oamenii săi. Nu o să insist acum cu acest subiect, pentru că am povestit într-un articol separat despre plimbarea pe Nil, întâlnirea cu deșertul și descoperirea nubienilor, articol pe care vă invit să îl descoperiți aici. Și, pentru a vă forma o impresie despre ceea ce urmează să descoperiți (nu doar în articol, ci și în realitate), vă las o serie de fotografii care să ilustreze acest colț de lume — devenit o lume în sine.
Obeliscul neterminat
În orașul Aswan, cel mai sudic oraș din Egipt, se află cariere de granit care furnizau materia primă pentru construirea monumentelor Egiptului Antic. Unul dintre acestea se află aici, încă prins în roca în care a fost sculptat, pentru că nu a fost niciodată finalizat. Este vorba despre obeliscul neterminat al reginei-faraon Hatshepsut, care avea să fie cel mai mare obelisc pe care egiptenii antici l-au sculptat, dacă nu s-ar fi fisurat. Lungimea sa trebuia să fie de 42 de metri și urma să cântărească aproximativ 1000-1200 de tone. De aici se ridică alte întrebări, și anume ce tehică utilizau egiptenii pentru a-l ridica și, mai apoi, pentru a-l transporta pe Nil?
Obeliscurile sunt monolitice, adică formate dintr-o singură bucată de piatră, înalte și înguste, cu patru fețe și se termină cu o piramidă în vârf. Ele îl simbolizau pe zeul Soarelui, Ra, care făcea legătura dintre lumea oamenilor și cea a zeilor. În prezent, mai puțin de jumătate dintre aceste faimoase construcții au rămas în Egipt, restul fiind răspândite prin întreaga lume. Pentru a-l vizita pe singurul rămas neterminat, din Aswan, care poate fi găsit exact în locul în care se afla acum 3500 de ani, trebuie să urcăm (cu atenție) o mică porțiune din cariera de granit din care a fost sculptat.
Barajul de la Aswan și lacul Nasser
În această zonă a Nilului, în apropierea orașului Aswan, la nord de granița dintre Egipt și Sudan, inundațiile erau frecvente, așa că s-a luat decizia construirii unui baraj și a unui lac de acumulare, pentru a ajuta irigațiile. Inițial, el a fost ridicat de către Marea Britanie, la începutul secolului 20, însă a devenit insuficient pentru a reține cantitatea enormă de apă și a fost înălțat de două ori; când, din nou, apa din lacul de acumulare a ajuns la limita de sus a barajului, s-a luat decizia construirii unuia nou, mult mai înalt. Acest proiect a fost finanțat de URSS, cu mai bine de 50 de ani în urmă, iar lacul Nasser, cu o suprafață de nu mai puțin de 6000 de kilometri pătrați, a primit numele fostului președinte al Egiptului, Egiptului, Gamal Abdel Nasser.
Aceasta a fost una dintre cele mai importante construcții inginerești ale secolului 20 și, totodată, al treilea rezervor de apă din lume. Dar, pentru construirea lui, a fost necesar ca multe monumente importante să fie mutate în locuri sigure (unele au fost donate altor state) și peste 90 de mii de nubieni au fost mutați în alte zone ale Egiptului sau în Sudan. În prezent, barajul servește nevoilor de irigații ale celor două țări, generează energie și ajută la îmbunătățirea navigației pe Nil.
Tururile includ și o oprire la un magazin de parfumuri, unde sunt prezentate diferite arome și beneficiile unora dintre ele, însă, pentru că nu am achiziționat nimic, nu pot oferi informații legate de autenticitatea lor.
Din punctul meu de vedere, croaziera pe Nil este o experiență pe care trebuie musai să o trăim dacă ajungem în Egipt. Nu doar locurile vizitate îi conferă unicitate, ci și faptul că te conectezi cu fluviul, cu energia lui, cu puterea sa incredibilă. Este un alt mod de a descoperi lumea și istoria, de a vedea viața din Antichitate și din prezent, dar și de a fi prezenți, de a simți, de a descoperi.
Călătoria în Egipt a fost efectuată cu sprijinul Christian Tour și Animawings, care oferă pachete charter către această destinație (un zbor pe săptămână, duminica). Pentru mai multe informații, nu ezitați să accesați acest site.
Pe parcursul acestui sejur, am fost cazată la hotelurile Pyramisa Beach Resort Sahl Hasheesh și Baron Sahl Hasheesh, precum și pe vasul de croazieră MS Emilio 5*.
Citește și:
- Egiptul mai departe de obiectivele turistice
- Satul nubienilor din Egipt | Un loc ce pare suspendat în timp
- 5 obiective turistice din Luxor, Egipt