Cum poți vizita Doha în timpul unei escale și ce mi-a plăcut cel mai tare în acest oraș

Condimente, mirodenii, abundență de culori și de miresme, o cultură fascinantă și o religie care este respectată întocmai. Cam acestea sunt principalele elemente pe care le regăsim în toate țările arabe, însuflețind niște cadre naturale dominate de nisip și formând un mix ciudat, dar fascinant, cu toate construcțiile secolului vitezei. Doha nu face excepție și, deși orașul se dezvoltă mai rapid decât oricare altul din lume, păstrează esența și sufletul vieții musulmane, care se observă nu doar în deșert, ci și în centrul orașului, mai cu seamă în Souq Waqif, piața care adăpostește principalul său bazar.

Capitala Qatarului este cel mai des vizitată în timpul escalelor, pentru că aici se află baza uneia dintre cele mai importante companii aeriene din lume, Qatar Airways, dar și datorită amplasării aeroportului Hamad la doar câțiva kilometri de oraș, încurajându-se, astfel, descoperirea lui în timpul tranzitului.

Pentru a atrage cât mai mulți turiști și pentru ca experiențele lor să fie unele cât mai frumoase, Autoritatea Turistică din Qatar oferă, alături de compania națională aeriană, posibilitatea achiziționării diferitelor tururi sau activități, în funcție de durata escalei, direct de pe site-ul Qatar Airways. Eu am optat pentru două dintre acestea, și anume turul de tranzit al orașului Doha și cazare timp de o noapte la unul dintre hotelurile partenere.

Dacă alegeți turul de aproximativ 3 ore, trebuie ca escala să fie mai lungă de 6 ore și să vă încadrați în programul afișat pe site – ultimul tur, cel pe care l-am ales și eu, începe la ora 21:00. Mai trebuie avut în vedere faptul că, între porțile A3 și A4, se află un oficiu al Autorității Turistice din Qatar unde trebuie să confirmați participarea cu cel puțin 60 de minute înainte de începerea turului – chiar dacă l-ați achiziționat online. Mai departe, totul este foarte bine organizat, veți fi conduși către serviciul de imigrări – viza, pentru cetățenii români, este gratuită și se oferă pe loc, pentru 90 de zile – și, mai apoi, către ieșirea din aeroport, în vederea îmbarcării, alături de ghid, în autobuzul dedicat.

Pe parcursul celor 3 ore se vizitează 4 dintre principalele atracții ale orașului, și anume: Souq Waqif, piața tradițională care adăpostește atât bazarul, cât și localuri de tot felul, Dhow Harbour, de unde se admiră orizontul dominat de zgârie-nori al orașului, Katara Cultural Village, o zonă care poartă vechea denumire a orașului și unde se organizează tot felul de evenimente, iar ultima oprire este la Pearl of Qatar, insula-mândrie a localnicilor.

Souq Waqif, Doha

Pearl of Qatar, Doha

Moscheea din Katara, Doha

Pearl of Qatar, Doha

Aspectele organizatorice fiind prezentate, vreau să vă povestesc puțin despre ceea ce am descoperit, despre cum am văzut și perceput locurile și încep printr-o concluzie, și anume că îmi doresc să revin – nici noaptea petrecută aici nu a fost suficientă, așa că am în vedere mai multe zile la următorul zbor. Când ești însoțit de către un ghid, obții mult mai ușor și rapid informații despre locurile pe care le descoperi – deși, de cele mai multe ori, pornesc în vacanțe cu temele bine făcute și știu exact de acasă ce urmează să vizitez, cumva, de data aceasta, am pierdut din vedere Doha, concentrată fiind pe Asia de Sud-Est. De aceea m-am simțit ceva mai confortabil atunci când ghidul ne-a oferit, pe toată durata călătoriei, informații nu doar despre obiectivele pe care urma să le descoperim, dar și despre cultura și obiceiurile localnicilor. Așa am aflat, spre exemplu, că mare parte dintre locuitori sunt străini – băștinași sunt aproximativ 40%, predominanți fiind bărbații – și că, deși ne aflăm într-un stat arab, despre care știm cu toții că respectă întocmai tradițiile și obiceiurile, femeile au dreptul să lucreze, să conducă mașini și chiar să voteze.

Este fascinant să observăm cum un stat care nu are un trecut prea bogat – cu o istorie aproape inexistentă, aș putea spune, cu doar câteva episoade semnificative, cum ar fi un conflict cu otomanii și, mai apoi, intrarea Qatarului sub protectorat britanic – se dezvoltă într-un ritm amețitor și nu doar atât, ci a și îmbrățișat o serie de reforme liberale, care asigură dreptul la vot pentru femei, libertatea presei sau alegeri democratice pentru ocuparea a două treimi dintre locurile din Parlament. Dacă ținem cont și de faptul că nu au trecut nici două decenii de la adoptarea primei constituții, motivele de surprindere sunt cu atât mai mari. Și de admirație, pentru că mie a reușit să îmi capteze atenția acest stat și, deși tot timpul am declarat că istoria este una dintre pasiunile mele, nu pot să nu fiu fascinată de felul în care locuitorii din Qatar încearcă să se adapteze unei lumi a cărei principală constantă este schimbarea – ba chiar sunt uneori cu un pas înaintea ei, și mă refer aici la metroul care urmează să fie inaugurat, care va avea 100 de stații și care va opri inclusiv în deșert. Iată cum viitorul ajunge în mijlocul pustietății și cum, în acest fel, se facilitează descoperirea acestei minuni a naturii, plină de mistere și de farmec, cum este deșertul.

Dacă acum aproximativ 50 de ani aici era în mare parte deșert, acum pășim într-un oraș civilizat, aerisit, cu străzi deloc aglomerate și cu un orizont dominat de zgârie-nori – țițeiul a fost descoperit destul de recent și, în prezent, este principala sursă de venit, alături de gazele naturale; aceste resurse au transformat Qatarul într-unul dintre statele cu cel mai mare venit pe cap de locuitor din lume. Cei mai mulți dintre zgârie-nori se află pe o insulă formată artificial, Pearl of Qatar, și atrag privirile în fiecare noapte; atunci este cu adevărat momentul lor de glorie.

Doha, în timpul nopții, este nu doar luminoasă, ci și strălucitoare, iar strălucirea nu este dată de clădirile sale cele mai înalte, ci de oamenii care animă locurile. Primul contact a fost cu Souq Waqif, un loc plin de farmec, care, din punctul meu de vedere, concentrează esența orașului. Aici am întâlnit numeroși localnici și turiști care se relaxau la un ceai, alături de o narghilea, am descoperit produse tradiționale, aveam să descopăr în timpul petrecut la retur – despre care o să vă povestesc în alt articol – un bazar plin cu eșarfe, dulciuri, mirodenii, animale, păsări, covoare și multe altele, am asistat la „spectacolele” comercianților care încercau prin diferite metode să atragă turiștii. Mai exact, am petrecut cele 30 de minute cât am avut la dispoziție plimbându-mă, deși tare mult mi-ar fi plăcut să mă opresc pentru o cafea și pentru o bucată de plăcintă. 🙂 Am iubit din prima clipă această piață, motiv pentru care am venit aici de încă două ori – cum să descoperi orașul în câteva ore: te îndrăgostești de un loc și nu te înduri să îl părăsești.

Souq Waqif, Doha

Mai departe, timpul a fost mult mai scurt, cât pentru a realiza cât de tare se apropie locurile vizitate de imaginea pe care mi-o formasem despre oraș, pentru că majoritatea fotografiilor ilustrează zgârie-norii, pe care i-am admirat, desigur, dar care nu pot detrona locul pe care Souq Waqif îl are în sufletul meu. Mi-a plăcut să-i observ cum se înalță din apele Golfului Persic, să trec printre ei, să îi admir de la baza lor, însă, mai mult decât aceste construcții ale viitorului, cel mai tare am iubit tradiționalul. De aceea m-am bucurat când, spre finalul turului, am descoperit și o moschee, în Katara. De fapt, cred că fiecare element, atât cele tradiționale, cât și cele moderne, are rolul de a le evidenția pe celelalte și că tocmai acesta este farmecul orașului, că reușește să le combine armonios.

M-am bucurat că am renunțat la timpul petrecut în aeroport în favoarea acestui tur, deși aeroportul însuși oferă numeroase posibilități de petrecere a timpului, fiind o adevărată mândrie pentru localnici și o atracție pentru turiști. Celebrul urs care pare din pluș, dar care este, de fapt, din bronz, îi așteaptă pe toți călătorii să-l imortalizeze, ca o mică amintire a trecerii lor prin Qatar – acest simbol al aeroportului este „jucăria” preferată a copilului emirului. 🙂