Istanbul – Măreața Catedrală Hagia Sophia

„Solomon, te-am depășit!” ar fi zis împăratul Iustinian I atunci când a văzut finalizată Catedrala Hagia Sophia – se referă la Templul lui Solomon din Ierusalim, din care, în prezent, a rămas doar zidul vestic cunoscut drept „Zidul Plângerii”.

Împăratul Constantin cel Mare a luat decizia construirii unui nou oraș, după chipul și asemănarea sa, care i-a preluat și numele – Constantinopol, orașul lui Constantin. Aici a fost mutată capitala celui mai măreț imperiu al lumii, Imperiul Roman, și, după scindarea sa din anul 395, a continuat să fie capitala Imperiului Roman de Răsărit. În perioada lui Constantin a fost acceptată religia creștină și au încetat și persecuțiile asupra creștinilor, ba chiar împăratul este recunoscut pentru numeroasele lăcașuri de cult pe care le-a ridicat în tot imperiul (cu precădere în noua capitală și în Ierusalim).

Însă unul singur avea să devină centrul și simbolul ortodoxiei pentru mai multe veacuri decât și-ar fi putut imagina Constantin, chiar dacă forma finală a căpătat-o în anul 537, în timpul Împăratului Iustinian. Este vorba despre Catedrala Hagia Sophia, o clădire măreață și grandioasă, o capodoperă arhitecturală fără egal în timpurile sale.

Dacă acum, după aproape un mileniu și jumătate de la construire, într-un secol în care nici zgârie-norii nu mai șochează prin dimensiune, este o construcție impunătoare și chiar copleșitoare, îmi pot doar imagina impactul pe care îl avea asupra locuitorilor imperiului, care puteau participa cu miile la slujbe. Și îmi pot imagina de ce a fost atât de râvnită de către otomani și de ce, de îndată ce au cucerit Constantinopolul, în 1453, au transformat-o în Moscheea Imperială a Imperiului Otoman. Clădirii i-au fost adăugate 4 minarete, însemnele creștine au fost înlăturare și înlocuite cu cele islamice și, până în anul 1934, când Mustafa Kemal Ataturk a transformat-o în muzeu, a avut întrebuințarea de lăcaș de cult islamic.

Am trecut în fiecare zi a vacanței mele în Istanbul pe lângă Hagia Sophia (denumită și Catedrala Sfânta Sofia, Ayasofya, Biserica Sfintei Înțelepciuni sau Biserica Înțelepciunii Sfinte a lui Dumnezeu) și o priveam în fiecare zi în timp ce savuram micul dejun. Dintre toate obiectivele turistice din Istanbul, aceasta m-a fascinat cel mai tare încă dinainte să o descopăr. Eram atrasă de istoria ei, de semnificațiile pe care le-a avut de-a lungul timpului, de felul în care a reușit să dăinuie peste două lumi diferite, dar care s-au raportat mereu la ea.

Aflată în cartierul Sultanahmet, aproape de malul european al Bosforului, Hagia Sophia este, parcă, atemporală. Nu ezitați să îi descoperiți poveștile din spatele zidurilor (chiar dacă o parte a interiorului este în renovare) și să vedeți semnele și însemnele celor două lumi – pe sub picturile orientale au ieșit la suprafață icoane și imagini creștine. Au rămas acolo pentru a ne aduce aminte scopul pentru care ea a luat naștere: pentru a fi centrul vieții religioase a Imperiului Roman de Răsărit, sediul Patriarhiei Constantinopolului și locul de încoronare a împăraților bizantini.

Nicio cucerire, nicio transformare și nicio convertire nu vor schimba vreodată menirea sa de a transmite istoriei măreția Imperiului Roman de Răsărit. Ultima ceremonie creștină s-a ținut aici în ziua cuceririi Constantinopolului de către Mahomed al II-lea Cuceritorul, pe 29 mai 1453, însă ecourile sale continuă să se audă chiar și la veacuri distanță de atunci.