Palatul de la Versailles în imagini

Părăsim centrul Parisului pentru câteva ore bune și ajungem în Versailles, un mic sat devenit între timp suburbie a capitalei Franței. Drumul este unul rapid, cu trenul, iar direcția este una singură: Palatul de la Versailles.

Acesta începe să ni se dezvăluie în zare iar emoțiile parcă sporesc. Am vizitat anterior multe palate inspirate după modelul celui de la Versailles, însă niciodată, până acum, originalul. Cel care, din punctul meu de vedere, nu trebuie nicicum ratat, indiferent cât de lungă sau de scurtă este vacanța voastră la Paris.

Știam că este întruchiparea opulenței, așa că mă gândeam că detaliile și elementele decorative nu au cum să mă surprindă prea tare, pentru că eram pregătită pentru ce o să descopăr. Realitatea a fost cu totul alta, pentru că, afându-te în fața acestei construcții grandioase, poate nu atât la exterior, cât la interior, ai senzația că toată frumusețea și toată bogăția s-au reunit aici. Într-o viață ce poate părea desprinsă din povești, deși a avut și ea prețul ei și, din păcate, locuitorii Franței au fost cei care l-au plătit.

Ce simbol poate fi mai reprezentativ pentru regalitate dacă nu însăși coroana, care ne întâmpină încă de la intrare, veghind deasupra porților aurite?

Să pornim, așadar, pe urmele lui Ludovic al XIV-lea, al XV-lea și al XVI-lea, dar și ale reginelor, mai cu seamă ale bine-cunoscutei Maria Antoaneta, și să descoperim unde și cum și-au trăit viețile (sau mare parte din ele).

Palatul este, din punctul meu de vedere, o călătorie în sine. Cu toții am citit, am privit sau am auzit diverse povești (ori fapte reale) scrise pe seama vieții regale. Acum ele vor căpăta și o formă, și nu oricum, ci așa cum a fost gândită și dorită de către cel mai extravagant rege al Franței, Ludovic al XIV-lea, supranumit și „Regele Soare”.

Niciun detaliu nu este întâmplător și niciunul nu poate fi considerat mai puțin semnificativ decât un altul, pentru că fiecare simbolizează câte ceva, de la cultură, religie, spiritualitate antică, la modele ale artei franceze ale acelor secole.

Saloanele lungi, decorate cu tablouri, statui, marmură, mătăsuri, aur, oglinzi (care erau foarte sumpe și, deci, rare în acea perioadă), sunt un exemplu al celor susținute anterior. Și nu doar atât, ci și apartamentele regale, care conțineau, după caz, mai multe încăperi, fiecare având rolul său de relaxare ori de distracție. În imagine avem Galeria Marilor Bătălii, decorată, așa cum este lesne de înțeles, cu scene din principalele victorii ale poporul francez.

Privim în sus, privim în jos, privim în jurul nostru. Totul pare o imensă pictură, presărată cu elemente decorative atent alese.

Capela palatului a fost sursă de inspirație pentru multe alte reședințe ale conducătorilor de stat și nu iese din tiparele întregii clădiri. Acesta este locul în care Ludovic al XIV-lea își începea fiecare zi, prin momente de rugăciune și de reculegere.

Decorațiunile sunt numeroase, mai cu seamă orga de dimensiuni impresionante și picturile de pe tavanul capelei.

Dacă ați avut senzația că palatul poate fi vizitat în doar câteva ore, vă anunț că este posibil ca planurile să se schimbe odată ajunși aici. Așa a fost și cazul meu, căci am petrecut mai bine de jumătate de zi la Versailles, în castel și prin grădinile lui. Pe oriunde ați trece și oriunde ați privi vi se vor dezvălui elementele decorative care nu sunt deloc puține și care nu rămân indiferente nimănui.

Ușile înalte și masive fac trecerea dintr-o încăpere în alta. Unele vor fi închise, pentru că nu întreaga suprafață a palatului poate fi vizitată. Și cred că nici timpul nu ar permite acest lucru, mai ales dacă dorim să aflăm și istoria lui, oferită cu ajutorul unui ghid audio. 

Știați, spre exemplu, că palatul ascunde sub ușile lui sute de șemineuri? Și, bineînțeles, niciunuia nu îi lipsesc decorațiunile somptuoase.

Una dintre cele mai cunoscute încăperi este Sala Oglinzilor, cea care era folosită pentru recepții, banchete și întâlniri oficiale. Totodată, sala a rămas în istorie ca fiind locul în care s-a semnat Tratatul de la Versailles, cel care a pus capăt oficial Primului Război Mondial.

Sala este decorată cu numeroase candelabre și nu mai puțin de 17 oglinzi, poziționate în fața unor ferestre imense, fiind o altă dovadă a opulenței, într-o vreme în care, așa cum am menționat anterior, oglinzile erau foarte scumpe.

Este, poate, una dintre cele mai frumoase încăperi din întreg palatul, datorită luxului care este lesene de observat, dar și datorită luminozității sporite a acesteia.

Iar imaginile pe care ferestrele le oferă sunt cele ale grădinilor care încep din fața palatului și continuă până în zare.

Apartamentele regale sunt cele în care monarhii petreceau destul de mult timp, așadar, acestea au trebuit construite întocmai pentru a reflecta dorințele lor.

Statui, picturi, candelabre, marmură, pe toate le vom întâlni aici.

Dar și camere de zi, pe lângă dormitoarele principale.

Dormitoarele sunt suficient de încăpătoare pentru a găzdui și angajații palatului care aveau rolul de a ajuta la îmbrăcarea regilor și a reginelor. Ludovic al XIV-lea era îmbrăcat, în fiecare zi, de nu mai puțin de 100 de persoane.

Nu lipsesc nici bibliotecile sau camerele de studiu.

Și, desigur, fiecare dormitor reflectă întu totul personalitatea celui care îl ocupa.

Se pot observa frecvent și scene biblice, sub forma picturilor care decorează pereții și tavanele.

Apartamentul regelui conținea și sala de mese, unde se poate observa că poziția lui era bine stabilită, diferită de a tuturor celorlalți.

După ce vom vizita interiorul palatului, ni se va dezvălui o suprafață de peste 800 de hectare de grădini atent amenajate, după dorințele Regelui Soare. Chiar dacă vizita mea la Paris și, implicit, la Palatul de la Versailles, a fost în luna decembrie, când copacii își pierduseră podoabele, nu am putut să nu fiu impresionată de măreția acestor grădini și să mă gândesc imediat la următoarea vizită, în timpul verii, pentru a mă bucura din plin de splendoarea lor.

În perioada verii, fântânile arteziene amplasate în mai multe zone ale grădinilor oferă un adevărat spectacol.

Există mai multe modalități prin care putem vizita aceste oaze verzi, de la trenuleț, la mașinuță de golf, până la plimbări cu bicicleta sau chiar pe jos. Eu am optat pentru mașinuța de golf, care circulă pe un traseu prestabilit, astfel că, în afara lui, aceasta se va opri și va trebui să circulăm cu spatele pentru a reveni pe drumul inițial. Mașinuțele se pot închiria pe o perioadă de o oră, iar depășirile vor fi achitate separat. Pe lângă harta primită, vom avea parte și de un ghid audio, în boxele mașinii.

Marele Canal care se observă în imagine are o lungime de peste un kilometru și, tot în timpul verii, întreaga suprafață este ocupată cu bărci pe care turiștii le pot utiliza pentru a se plimba pe apele lui.

Deși statice în perioada vizitei mele, fântânile sunt impresionante și prin detaliile care le decorează, mai cu seamă statuile prezente pe întreaga suprafață a grădinilor, dar și a fântânilor.

La fel ca întreg palatul, grădinile mi s-au părut un loc foarte liniștit, poate și pentru că nu erau prea aglomerate. Dacă vreți să vă relaxați pe deplin, atunci poate că ar fi bine să le vizitați pe jos, să vă opriți ori de câte ori simțiți nevoia, să vă adăpostiți la umbra copacilor, să simțiți freamătul naturii și să fiți mai aproape de ea.

Grădinile ascund două construcții similare, Micul Trianon și Marele Trianon. În imagine este Micul Trianon, construit din dorința lui Ludovic al XV-lea, dar dăruit, după moartea acestuia, de către fiul său, Ludovic al XVI-lea, soției lui, regina Maria Antoaneta.

Marele Trianon este construit din dorința lui Ludovic al XIV-lea și este considerat la fel sau poate chiar mai frumos decât însuși palatul cel mare. Aici Regele Soare își trăia aventura Madame de Montespan.

Am părăsit Palatul de la Versailles cu sentimentul că m-am apropiat puțin de secretele vieții regale franceze. Chiar dacă luxul și opulența au, desigur, și reversul lor, tot ceea ce astăzi ne amintim și putem vedea, foarte bine conservat, este strălucirea acestei vieți. Pentru poporul francez poate că a însemnat o ofensă, având în vedere perioadele de foamete prin care a trecut, însă, pentru Ludovic al XIV-lea, Palatul de la Versailles și grădinile care îl înconjoară au fost întruchiparea înclinației sale pentru frumos. Să păstrăm, așadar, frumosul, dar să nu uităm istoria care s-a scris aici.