Veneția este un oraș ce pare desprins din alte timpuri. Un oraș ce nu se asemănă cu nimic, ce are propria identitate, poate mai pronunțată decât alte zone pe care le-am vizitat. Desigur că fiecare este unică, însă aici, de cum am ajuns, am avut senzația că totul este o poveste. Nu știi încotro să privești pentru prima dată și nu părăsești Veneția cu sentimentul că o zonă a orașului îți place mai mult decât alta. Te lași, pur și simplu, fascinat de fiecare clădire, de fiecare gondolă ori barcă, de fiecare pod pe care îl traversezi, de fiecare melodie ce răsună de-a lungul canalelor, de fiecare străduță pe care o străbați, de magazinele pline de măști ori de artizanii care le realizează, cu atâta măiestrie.
Povestea de astăzi va fi ilustrată în imagini, poate cele mai multe imagini pe care le-a inclus până acum vreun articol postat de mine, pentru că, veți vedea, va fi extrem de greu să nu fotografiați tot ceea ce întâlniți în drumul vostru. Ai senzația că tot ceea ce descoperi este un element dintr-un puzzle și că întreg orașul nu este o destinație în care locuiesc oameni și în care zeci de mii de turiști ajung zilnic, ci că este un imens, fascinant și boem muzeu. Unul pierdut în timp, care și-a păstrat farmecul pe care domnițele și cavalerii îl ofereau și l-a transpus în prezent, într-o încercare reușită de a păstra, de-a lungul anilor, cele mai frumoase obiective, tradiții ori obiceiuri.
Dacă ajungeți în Veneția cu mașina, imediat cum intrați în oraș veți descoperi partea de uscat, așa cum o denumesc localnicii. Este, de fapt, o zonă ceva mai întinsă de pământ, unde veți găsi, cu precădere, parcări amenajate. Tot de aici veți lua și un mijloc de transport care merge de-a lungul Marelui Canal și care vă va duce în centru, ori în zona în care doriți să ajungeți, cel mai popular fiind autobuzul pe apă.
Water busul are stații precum oricare alt autobuz, sunt mai multe linii, este ca și cum am merge pe uscat, doar că aici suntem pe apă. De fapt, stațiile lui sunt niște pontoane care se mișcă în ritmul mării. 🙂
O altă variantă este un taxi, care poate fi atât unul obișnuit, cât și Uber.
Taxi 332 🙂
Bărci ale localnicilor, deoarece acesta este principalul mijloc de transport
Sub diverse dimensiuni ori culori. De fapt, nu prea ai cum să te deplasezi fără barcă, pentru că, așa cum bine știți, orașul este construit în totalitate pe apă. Ba chiar vom observa cum majoritatea clădirilor au intrările direct din apă.
Orice mijloc de deplasare ați alege, drumul va fi o încântare. Clădirile, gondolele, bărcile localnicilor, toate formează un adevărat spectacol.
Descoperim și cea mai nouă statuie din oraș, cea care simbolizează încălzirea globală. Mâinile au fost amplasate în luna mai și pot fi observate până în luna noiembrie a acestui an.
Peste tot se pot observa aceste „parcări” pentru bărci, adică niște spații pe apă delimitate de bețe din lemn, la fel cum locurile de parcare sunt delimitate prin marcaje.
Călătoria de la Piazzale Roma, locul unde am parcat mașina, până la Piazza San Marco a durat aproximativ 45 de minute, deoarece water busul are destul de multe stații.
În depărtare se observă cupola Basilicii Santa Maria della Salute, semn că suntem foarte aproape de Piazza San Marco, centrul orașului și, totodată, cea mai populată și populară zonă a acestuia.
Observăm mai de aproape Basilica Santa Maria della Salute, închinată Fecioarei Maria. Aceasta se află pe Marele Canal, în fața Pieței San Marco.
Ajunși în zona Pieței San Marco, observăm una dintre principalele atracții ale orașului, Palatul Dogilor, acolo unde se reuneau dogii, aleșii orașului, care puteau fi întâlniți doar în Veneția.
În zona Pieței San Marco se află, poate, cele mai multe gondole ancorate, așa că este momentul să ne alegem și noi una și să pornim în explorarea canalelor.
Fără discuție, cel mai puternic simbol al Veneției sunt gondolele, inventate pentru deplasarea localnicilor și, mai apoi, a turiștilor. Nu este de mirare faptul că, atât Marele Canal, cât și canalele mai mici, sunt în permanență străbătute de gondolieri ce prezintă turiștilor frumusețea orașului lor. Din punctul meu de vedere, să vizitezi Veneția fără a te plimba cu gondola înseamnă să pierzi aproape tot farmecul orașului. Nu spun că nu este încântător și la pas, dar toată magia este dată de aceste bărci înguste și lungi. Chiar și pe apă regulile de circulație sunt foarte clare, în fotografie se poate observa o oglindă pentru gondole, amplasată la intersecția a două canale.
Toate gondolele sunt construite manual, având aceleași dimensiuni și aceeași culoare, neagră, încă din anii 1500.
Se pare că nu suntem singurii dornici de o plimbare. Să mergem după această gondolă! 🙂
Meseria de gondolier este una dintre cele mai nobile din Veneția, motiv pentru care licența se transmite din tată în fiu. Nu sunt decât aproximativ 400 de astfel de licențe, iar, pentru a putea conduce turiștii, gondolierii trebuie să exerseze sute de ore cu un mentor, după care să dea examene care includ limbi străine, cultura și istoria Veneției și, desigur, capacitatea de a naviga. Gondolierul este, pentru momentele petrecute în compania lui, ghidul tău, care îți prezintă toate obiectivele turistice pe lângă care treci.
Veneția este recunoscută nu doar pentru canalele ei, ci și pentru podurile care unesc malurile.
Să începem explorarea canalelor, pe care le vom străbate timp de 30 de minute.
Atenție la cap! Noi nu trebuie să ne ferim, dar gondolierul, care stă în picioare, da.
Admirăm clădirile dar, în primul rând, ne întrebăm cum sunt acestea construite, în apa adâncă de 2 metri.
Fiecare are farmecul ei aparte
Turiști fotografiind – este lesne de înțeles faptul că aparatul nu va sta nicio clipă închis și că ne vom întoarce din această vacanță cu foarte multe fotografii. 🙂
Se întrec gondolele? 🙂
Plimbarea cu gondola nu poate fi descrisă în cuvinte. Este pur și simplu o senzație pe care trebuie să o trăiți. Și, contrar tuturor părerilor auzite înainte să vizitez Veneția, cum că vara s-ar simți un miros destul de neplăcut, nu mi s-a întâmplat nicio clipă acest lucru, nici măcar atunci când mă aflam la câțiva centimetri deasupra apei.
Gondolele își urmează lin traseul… Pentru o experiență completă, la un tarif aproape dublu, puteți opta pentru muzicieni, care să vă cânte și să vă încânte în timpul plimbării.
În timpul zilei, canalele sunt destul de aglomerate, însă acest lucru este firesc și nu ne va incomoda în niciun fel plimbarea. Ba chiar vom fi fascinați chiar și de bărcile care ajută la aprovizionarea magazinelor.
Aici putem observa mai bine cum este descărcată marfa.
Dar, dacă aveți senzația că doar canalele sunt aglomerate, înseamnă că nu ați văzut cum este pe uscat! 🙂
Cam așa arată centrul Veneției într-o zi de vară! Sinceră să fiu, atât de tare am fost vrăjită de acest oraș, încât nici nu am remarcat că aproape că nu mai era niciun spațiu liber pe trotuar, dacă îl pot numi așa. Mă uitam la apă, la clădiri, trăiam, pur și simplu, momentele petrecute acolo.
Revenim pe uscat și vizităm frumoasa Piazza San Marco și cea mai cunoscută biserică din Veneția, Basilica San Marco.
Basilica San Maco este construită în stil bizantin și, deși inițial era rezervată doar pentru conducătorii orașului, acum poate fi vizitată de către orice turist. Trebuie doar să treacă de testul răbdării și de cel al căldurii, dacă alege să viziteze Veneția vara, deoarece cozile care se formează la intrare par interminabile.
Se poate urca și în cupolă, după cum puteți observa turiștii din imagine. 🙂
Lângă Basilica San Marco se află Palatul Dogilor, care, de asemenea, atrage foarte mulți turiști în fiecare zi. De fapt, cozile pentru aceste două obiective se întindeau din Piazza San Marco până aproape de Marele Canal.
Palatul Dogilor privit îndeaproape
Să pornim în descoperirea străduțelor
Care adăpostesc intrări în restaurante, hoteluri, ori magazine
Sau, pur și simplu, locuințele oamenilor
Dar și balcoane tare vesele și romantice
Clădiri pline de culoare
Dintre cele mai pitrorești
Ori mai boeme
Dar, cu siguranță, pline de flori.
Așa sunt toate clădirile din Veneția
O explozie de lumină și de culoare, cu o energie pozitivă tare puternică.
Acesta este, de fapt, unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poți face în acest oraș, acela de a-l străbate, întreaga zi, fără să ai o destinație anume, fără să te grăbești în vreo direcție. Pur și simplu, să simți.
Și să te lași cuprins de magie, pe care o descoperi la orice colț.
Nu am întâlnit nici măcar o dată două clădiri la fel, chiar dacă majoritatea sunt construite în același stil. Diferă culorile, diferă detaliile, de accea, din punctul meu de vedere, fiecare dintre ele este o bijuterie.
Pentru a ne odihni puțin, alegem o terasă pe malul Marelui Canal unde să savurăm un Prosecco ori un Aperol spritz.
Se pare că nu suntem singurii care se odihnesc. 🙂
Și nu putem ajunge în Italia fără a gusta cea mai bună pizza
Ori cele mai delicioase paste.
Continuăm plimbarea pe podurile de peste canale
Unde vom avea tentația de a ne opri la fiecare pas pentru a privi și pentru a ne bucura.
Pentru o experiență completă, nu ezitați să vă alegeți un hotel cochet din centru orașului, într-o clădire cu decor autentic venețian. Unul dintre cele mai frumoase momente a fost dimineața, când cântecele tradiționale răsunau sub balcon, de la muzicienii din gondole ce încântau turiștii.
Să nu uităm de un alt simbol venețian, măștile, cele care ne atrag atenția în orice moment al anului, nu doar în perioada carnavalului. Ele ne duc cu gândul la vremuri de demult, dar atât de spectaculoase prin grandoarea lor.
Am fost extrem de fericită să descopăr un artizan, „mascherar”, care își desfășura activitatea cu mare măiestrie, dând naștere acestor minunății.
Aceasta a fost Veneția într-o zi însorită de vară, în toată splendoarea ei, așa cum am descoperit-o eu.
Noaptea, însă, orașul pare că adoarme complet. Întâlnim mai multe gondole ancorate decât cu turiști, deși sunt disponibile și plimbările nocturne, la un tarif puțin mai mare.
Canalele și străduțele par că s-au liniștit complet, iar turiști foarte rar mai întâlnești. Chiar și bucătăriile restaurantelor se închid în jurul orei 11 noaptea. Doar water busurile par puțin mai aglomerate, însă nicidecum ca în timpul zilei.
Iar în Piazza San Marco este o încântare să te plimbi acum, când totul este învăluit de liniște și Basilica San Marco strălucește în întunericul nopții.
Aceasta este Veneția, iar imaginile selectate sunt doar o mică parte din cele pe care am putut să le realizez într-o singură zi. Însuși procesul de selecție a fost unul dificil pentru mine, tocmai prin prisma faptului că fiecare clădire are un farmec aparte și că fiecare experiență trăită aici este una pe care, odată trăită, îți vei dori să o repeți din nou și din nou. Acesta a fost sentimentul pe care l-am avut atunci când am ajuns, acela că vor urma și alte excursii, mai lungi, în care să mă plimb, pur și simplu, pe străzile înguste și să las orașul să mă cuprindă cu farmecul lui.
Citește și:
Fotografiile tale m-au lasat fara cuvinte! M-au facut sa regret ca am ocolit Venetia in timpul vacantei mele din Italia din primavara ? Voi ajunge si eu pe acolo!
Îți mulțumesc, Angela! 🙂 Este o bijuterie Veneția, chiar trebuie să o vizitezi ca să înțelegi ce spun. Are ceva magic, care se simte în aer, iar acest lucru nu poate fi redat de nicio imagine și de niciun cuvânt.
O descriere a Venetiei care m-a facut cu adevarat sa imi doresc sa merg, pentru cel putin cateva zile, sa o vizitez. Chiar mi-a captat atentia si curiozitatea! :-*
Îți mulțumesc mult! 🙂 Îți recomand să vizitezi Veneția, este minunată!
Venetia se numara printre orasele mele preferate :). La Cafe Florian am baut cea mai scumpa cafea, dar nu am regretat niciun cent :). A fost o experienta deosebita.
Acum a devenit și al meu. 🙂 Și am descoperit un nou loc unde să beau cafea la următoarea vizită. 😀 Mulțumesc!
Mereu am considerat acest loc orașul măștilor, un loc învăluit într-un mister aparte, cumva, specific!
Mi-am dorit mereu să pot ajunge la carnavalul ce are loc an de an, dar până în prezent, acest lucru este doar o dorință pe care sper să o pot îndeplini curând.