FOTO: Marele Palat din Bangkok – un simbol al capitalei Thailandei

Este fascinant să descoperi, într-un oraș al vitezei cum este Bangkok, locuri care ascund istorii vechi de sute de ani; locuri aparent tăcute, care spun, pe lângă poveștile lor, și pe cele ale orașului, pentru că se contopesc cu ele. Un astfel de exemplu este Marele Palat, care a luat naștere odată cu mutarea capitalei Regatului Siam de la Ayutthaya la Bangkok, la finalul anilor 1700, și care a adunat de-a lungul zidurilor sale istoria a două secole de existență.

Deși ar părea un loc liniștit ce sugerează mai puternic decât oricare altul frumusețea arhitecturii thailandeze, el atrage în jurul său mii de turiști, devenind cel mai aglomerat obiectiv turistic din oraș și unul dintre cele mai aglomerate dintre toate pe care le-am vizitat în întreaga lume. Însă nu puteam rata simbolul Bangkokului, așa că m-am înarmat cu destul de multă răbdare și am pornit să admir frumusețea, strălucirea și bogăția detaliilor.

După un drum parcurs cu sky train și, ulterior, cu o barcă de tipul hop on, hop off (majoritatea atracțiilor orașului sunt amplasate pe malul râului Chao Praya, așa că un astfel de mijloc de transport este cea mai simplă modalitate de a le descoperi), am ajuns într-un mic oraș din marele oraș, judecând atât după întinderea pe care o ocupă complexul (aproximativ 218 mii de metri pătrați), dar și după numărul și varietatea clădirilor întâlnite aici).

De la primele ore ale dimineții și până la momentul închiderii (programul este destul de scurt, până la ora 15:30), grupuri de turiști sosesc îndeosebi pentru principala atracție, Buddha din smarald, adăpostit în cel mai important templu al țării, Wat Phra Kaew, însă fiecare detaliu și fiecare statuie îți atrage privirea; am întâlnit inclusiv statui reprezentând dragoni care păzesc accesul în clădiri.

Complexul aparține familiei regale, și chiar dacă nu mai este și reședință regală, trebuie respectate niște reguli de conduită pentru a ne fi permis accesul în interior. Astfel că, umerii și genunchii trebuie să fie acoperiți, și nu cu eșarfe, ci cu haine suficient de lungi astfel încât să le acopere – în caz contrar, veți fi îndrumați către magazinul de la intrare, pentru a vă achiziționa ținute corespunzătoare, sau o puteți face de la magazinele de vizavi de palat, unde oferta este ceva mai diversificată și prețurile puțin mai mici).

De când a început construirea sa și până în anii 1920 s-a extins încontinuu, până ce a devenit ceea ce astăzi putem observa, și anume un loc strălucitor, bogat în detalii și în decorațiuni, cu principale atracții templul ce adăpostește statuia lui Buddha din smarald și marea pagodă aurită. Fie că alegeți să îl vizitați pe cont propriu, fie că optați pentru a fi însoțit de un localnic (la intrare mulți ghizi vă vor oferi astfel de servicii), încercați să îl priviți precum un simbol al capitalei Thailandei, și nu ca pe un loc foarte aglomerat, asaltat de mii de turiști. Marele Palat din Bangkok sugerează frumusețea arhitecturală tradițională, într-un oraș dominat de zgârie-nori și de trenuri suspendate; el a rămas suspendat în timp și o va face și în continuare, indiferent de viteza cu care se dezvoltă orașul.