Despre Israel știm cu toții că este țara sfântă pentru principalele religii monoteiste (creștinism, islam și iudaism). Însă, ceva mai la nord de Ierusalim, orașul considerat centrul mondial al spiritualității, vom descoperi un loc sacru al unei alte religii, care a luat naștere destul de recent, și anume religia bahaistă. În Haifa, oraș poziționat între pantele muntelui Carmel și malul Mării Mediterane, se înalță Grădinile Baha’i, locul sfânt pentru adepții acestei religii.

Filosofia bahaistă, apărută în Persia secolului 19, susține o unitate între oameni, culturi și religii și este de părere că Moise, Mahomed, Iisus au fost profeți care au avut misiuni similare și care au venit pe lume să transmită mesajul de care era nevoie în momentele respective, în funcție de nivelul de evoluție al omenirii. Este important să conștientizăm că, pentru adepții acestei filosofii, grădinile sunt un loc sfânt care trebuie tratat cu respectul cuvenit, un loc de pelerinaj în centrul căruia se află Altarul Baha’i, domul ce reprezintă sanctuarul întemeietorului religiei.

De fapt, ele însele sunt un memorial al fondatorilor bahaismului, simbolizându-i pe primii discipoli ai lui Bab; sunt construite sub forma a 9 cercuri concentrice, din care rezultă 18 terase suspendate, plus terasa domului, adică un total de 19 grădini.

Despre frumusețea locului ne vorbește însuși numele orașului, care, în traducere, înseamnă „coasta minunată”, oraș care se bucură atât de o istorie îndelungată (îndeosebi portul), cât și de o mărime ce îl plasează pe a treia poziție din țară, după Ierusalim și Tel Aviv. Dacă timpul vă permite, poate că ar trebui să alocați câteva ore și orașului Haifa (nu doar să vizitați grădinile) sau să vă opriți și la Cezareea, un oraș antic de pe malul Mediteranei, aflat la jumătatea distanței dintre Tel Aviv și Haifa.

Doar pentru grădini poate că este destul de lung drumul (aproximativ 3 ore dus-întors din Tel Aviv), mai cu seamă că în luna decembrie ziua este scurtă și majoritatea lucrurilor se pot face doar pe lumină – nu discutăm acum despre condițiile șoselelor, care sunt impecabile, la fel ca pe întreg teritoriul țării. Mi-ar fi plăcut să mă pot plimba în voie în interiorul grădinilor (sau cel puțin așa îmi imaginam), însă, la ultimul nivel, doar două trepte erau deschise (iar suprafața de vizitare destul de mică), și la cel inferior, unde se află și altarul, doar pe o alee era permis accesul – domul era închis când am ajuns eu, căci orele de vizitare sunt 9-12, iar grădinile se închid la ora 17.

Haifa, Israel

Haifa, Israel

Haifa, Israel

Haifa, Israel

Haifa, Israel

Haifa, Israel

Haifa, Israel

Grădinile Baha’i, Haifa, Israel

Haifa, Israel

Grădinile Baha’i, Haifa, Israel

Haifa, Israel

Grădinile Baha’i, Haifa, Israel

Haifa, Israel

Grădinile Baha’i, Haifa, Israel

Haifa, Israel

Grădinile Baha’i, Haifa, Israel

 

Odată întoarsă în Tel Aviv, am făcut ceea ce învățasem deja cu o seară înainte, și anume am gustat din plin viața de noapte a orașului. 🙂 În primă fază am parcurs pe jos, pe faleza aerisită și bine luminată, drumul de la hotel la Old Jaffa, vechiul oraș în jurul căruia s-a dezvoltat Tel Avivul modern. M-am plimbat puțin și cu trotineta electrică, am mers și pe jos, așa că drumul de aproximativ 3 km a părut chiar mai scurt decât am crezut că va fi. Atmosfera era una tare plăcută, iar marea avea grijă, din când în când, să îmi amintească faptul că merg pe malul ei, așa că valurile se auzeau spărgându-se ușor de stânci. Iar alături de mine erau localnici și turiști de toate vârstele, mergând, alergând, pedalând sau plimbându-se.

Old Jaffa este cunoscut îndeosebi datorită portului său antic menționat inclusiv în Biblie – aici, Apostolul Petru a avut o viziune prin care un înger i-a transmis ideea egalității tuturor popoarelor în fața lui Dumnezeu, în urma căreia a plecat să propovăduiască noua credință în rândul păgânilor. A ajuns, așa cum bine știm, în Roma lui Nero, unde și-a găsit sfârșitul din cauza convingerilor sale.

Jaffa a fost râvnit de multe popoare de-a lungul istoriei, inclusiv Cleopatra l-a primit în dar de la Marcus Antonius, revenind, ulterior, în posesia iudeilor conduși de Irod cel Mare. Tel Avivul modern, Tel Aviv-Yafo, mai exact, s-a înălțat începând cu sfârșitul anilor 1800, unindu-se, după cel de-al Doilea Război Mondial, cu orașul vechi de peste 3000 de ani.

Astăzi este asemănat cu Miami Beach și se spune despre el că nu doarme niciodată; este considerat unul dintre cele mai sigure orașe din Orientul Mijlociu și acesta a fost și sentimentul meu, plimbându-mă exclusiv pe jos, chiar și la ore mai târzii (au contribuit la sporirea lui și camerele de filmat pe care le-am observat în fiecare intersecție).

Ținta pe care am avut-o în Old Jaffa a fost restaurantul The Old Man and the Sea, însă m-am bucurat de plimbarea până aici și am căscat gura în dreptul fiecărei clădiri și al fiecărui grafitti. Localul cred că este cel mai fain în care am fost pe teritoriul Israelului, datorită tuturor elementelor care îi sporesc farmecul: amplasamentul pe plajă, preparatele delicioase și spectacolul pe care ospătarii îl fac atunci când îți aduc comanda. De cum te așezi la masă, observi cum aceasta se umple cu nu mai puțin de 22 de salate diferite, limonadă și, la final, cafea și desert. Dacă alegi să comanzi și fel principal, toate acestea vor fi din partea casei; dacă nu, vei plăti 55 de shekeli de persoană (aproximativ 14 euro). Meniul nu este foarte diversificat, în schimb, toate preparatele sunt delicioase, iar accentul se pune, la fel ca și în alte locuri ale țării, pe pește (peștele Sfântului Petru este un soi local, pescuit din Marea Galileei).

Chiar dacă afară se lăsase deja întunericul, ziua mea era departe de a se fi încheiat, așa că am continuat plimbarea (adică mai bine de 3 kilometri) până la Bulevardul Rothschild, despre care citisem că este animat atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte. Când am ajuns eu, oamenii se plimbau, stăteau la terase ori se relaxau în hamacuri, așa că am știut că acesta va fi locul în care voi încheia ziua. 🙂

Am renunțat la multe lucruri și locuri pe care le aveam în plan pentru Tel Aviv, căci, în ciuda faptului că am petrecut aici două nopți, am ajuns de fiecare dată după lăsarea serii. Însă nu m-a deranjat acest lucru, pentru că orașul vibrează indiferent de oră sau de locul pe care alegem să îl vizităm. În articolele viitoare o să părăsim acest oraș pentru un altul cu mare încărcătură istorică și biblică, Ierusalim, urmat de Betleemul și Palestina secolului 21. Poveștile următoarelor zile vă vor aștepta pe blog cât de curând! 🙂

Tel Aviv, Israel

Tel Aviv, Israel

Tel Aviv, Israel

Tel Aviv, Israel

Tel Aviv, Israel

Tel Aviv, Israel

Tel Aviv, Israel

Old Jaffa, Tel Aviv, Israel

Tel Aviv, Israel

Old Jaffa, Tel Aviv, Israel

Tel Aviv, Israel

Old Jaffa, Tel Aviv, Israel

 


Citește și: Nazareth, Marea Galileei și Tel Aviv Nocturn