Valletta – micul oraș mare

Nu ar trebui să vă intrige titlul acestui articol, căci el semnifică exact ceea ce Valletta reprezintă, un oraș mic ca suprafață și mare prin încărcătura istorică pe care o poartă. Valletta este, dragii mei, capitala cea mai mică pe care un stat european o are, atât de mică încât ai senzația că de pe orice stradă te-ai afla îi poți vedea marginile. Însă, pe această suprafață se află atât de multe catedrale, palate și clădiri cu semnificații, încât este orașul cu cea mai mare densitate de monumente istorice din lume, la fel ca întreaga țară, de altfel.

Este o încântare să te plimbi pe străzile ei, însă trebuie să fii în permanență atent în jurul tău, căci este foarte posibil să ratezi vreo clădire importantă. Ba chiar am avut senzația că aici se află mai multe obiective decât locuințe. Dacă vreo clădire pare că iese puțin mai mult în evidență, cu siguranță că ea ascunde un trecut bogat, ori este vreun palat, ori a fost locuită de nobili maltezi, care și-au lăsat amprenta asupra ei.

În Malta nu am reușit să vizitez prea mult din ce îmi propusesem, așa că am decis ca ceea ce voi descoperi să fie trăit din plin. Așa este și cazul Vallettei, care poate fi vizitată și în două ore, și într-o zi întreagă. Eu am petrecut câteva ore bune aici, am savurat-o, am privit îndelung marea ce se observă de pe trei laturi, căci este construită pe o peninsulă. M-am relaxat în Grădinile Barrakka, la umbra vegetației (printre puținele întâlnite aici). Am îndrăgit fiecare stradă, mai cu seamă că unele dintre ele păreau că se termină direct în mare. Am iubit efervescența, agitația, vibrația oamenilor. Am privit cu încântare pitorescul tarabelor cu fructe de pe străduțele lăturalnice. Am admirat stilul arhitectural și clădirile care formează o unitate, fiind toate îmbrăcate în aceeași culoare și evidențiate prin balcoane sau obloane colorate. Am savurat un Aperol Spritz și delicioasele cannoli, după care m-am răcorit cu înghețata mea preferată, Amorino. Am admirat și fotografiat fiecare colț, fiecare statuie (orașul este plin de astfel de decorațiuni), fiecare clădire și fiecare străduță. Am vizitat Palatul Marilor Maeștri, un loc cu atât de multe semnificații și m-am transpus într-un alt timp și în alte timpuri. M-am bucurat de soare, de culoare, de vremea caldă. Am primit de la un necunoscut un mesaj pe care l-am îndrăgit și pe care mi l-am însușit complet. Am iubit Valletta și i-am asigurat un loc definitiv în sufletul meu. Dar să le luăm pe rând…

Câteva lucruri despre Valletta

Orașul fondat acum 5 secole, de către Cavalerii Maltezi, renumiți nu doar pe întreg teritoriul țării, ci în întreaga lume, a devenit capitala culturală europeană în anul 2018. Micul oraș de doar un kilometru pătrat pare un labirint de străduțe perpendiculare ce ascund clădiri din secolul 16, construite majoritatea în tiparele stilului baroc. Înainte să îl descopăr mă întrebam unde și-au făcut loc peste 20 de catedrale și numeroase palate, dar am înțeles imediat, căci spațiile dintre clădiri aproape că nu există, fără curți exterioare, ci doar interioare.

Valletta a succedat Mdina, vechea capitală fondată încă din Antichitate a Maltei și a preluat numele fondatorului său, Marele Maestru Jean Parisot de la Valette. Fiind construit pentru a face față atacurilor Imperiului Otoman, orașul este unul fortificat, acesta fiind primul lucru pe care l-am observat atunci când am ajuns în dreptul intrării. Și, ca în oricare altă fortificație, accesul se face trecând printr-o poartă, City Gate, iar împrejur se pot observa ziduri, bastioane și șanțuri (destul de bine conservate în timp). Deși a suferit de pe urma atacurilor din perioadele mai dificile ale istoriei, orașul a reușit să își conserve unitatea și, de mai bine de 4 decenii, se află pe lista patrimoniului universal UNESCO.

Prima mea impresie a fost că Valletta este un mix între peisajul și pitorescul Lisabonei și istoria pe care o poartă străzile din Dubrovnik. Mi-a amintit de aceste două orașe, însă, în scurt timp, am descoperit farmecul și autenticitatea lui, am recunoscut specificul maltez, vizibil îndeosebi în arhitecturile clădirilor care nu ies din tiparele arhitecturilor de odinioară, de pe vremea cavalerilor care au pus bazele acestui oraș, și care cu greu se diferențiază una de cealaltă în exterior. Însă interiorul și poveștile din spatele zidurilor fac mari diferențe.

Obiective turistice

Orice mijloc de transport terestru ați alege, acesta vă va lăsa la intrarea în oraș, iar, de acolo, începe călătoria în Valletta, care va fi parcursă la pas. Spun terestru, deoarece se poate ajunge și pe mare, spre exemplu cu feribotul din Sliema, dacă vă aflați pe teritoriul Maltei. Odată ajunși la intrare, vă va întâmpina Fântâna Tritonului, după care City Gate, poarta de acces, vă așteaptă să vă dezvăluie atmosfera vibrantă din Valletta. Veți ajunge direct pe Strada Republicii, principala stradă a orașului, cea care reunește catedrale, palate, terase, magazine de tot felul, fiind și cea mai aglomerată, cea mai agitată, cea în care în permanență turiștii se plimbă dintr-o direcție în cealaltă și înapoi. Căci așa am făcut și eu, am revenit de mai multe ori pe această stradă și se pare că toate drumurile au dus către ea. 🙂

Călătoria mea a început cu minute bune de „recunoaștere”. Am lăsat pentru câteva momente planurile de-o parte și m-am plimbat fără o țintă anume, ci doar pentru a mă familiariza cu locurile și pentru a mă lasă vrăjită pe de-a întregul. Și nu a fost dificil deloc, am fost o „pradă” ușoară farmecului irezistibil al Vallettei. Pentru mine acesta este cel mai frumos loc al Maltei, deși întreaga insulă este o încântare, dar Valletta parcă îți vorbește la orice pas și reunește toate lucrurile pe care eu le iubesc într-o călătorie: peisaje, istorie, atmosferă, pitoresc și autentic.

Palatul Marilor Maeștri

Acesta este poate cea mai reprezentativă clădire pentru Valletta și pentru Malta, fiind, încă din momentul în care a fost construit, locul în care au trăit conducătorii țării. Chiar și în prezent reunește, pe lângă camerele ce se pot vizita, și Biroul Președintelui și Casa Reprezentanților, adică Parlamentul Maltei. Palatul a fost construit în perioada medievală, de către Cavalerii Ioaniți, sau Cavalerii de Malta, așa cum sunt cunoscuți, și ascunde o mare parte din istoria Maltei și a celor care au pus bazele orașului.

În prezent se vizitează o mică parte din palat, iar ghidul audio vă va spune nu doar povestea lui, ci și povestea acelor vremuri, începând cu Marele Maestru Jean de la Valette, al cărui tablou este frecvent întâlnit pe pereții încărcați de vremuri. În interior se află și o capelă mică, inspirată fiind după modelul Palatului de la Versailles. O latură a palatului adăpostește o expoziție de arme și de armuri de tot felul, inclusiv trăsura Marelui Maestru și armura lui, fiind una dintre cele mai complexe expoziții de acest gen din întreaga lume.

Palatul Marilor Maeștri mi s-a părut o oază de liniște, în special curtea interioară bogată în vegetație, în totală contracție cu trecutul zbuciumat al cărui martor este. Astăzi domnește liniștea asupra lui, o liniște binevenită după anii întregi în care cavalerii au luptat pentru a opri atacurile, îndeosebi pe cele ale Imperiului Otoman.

Dacă vă veți opri pentru câteva clipe în Piața Palatului, locul care adăpostește acest palat (și cu siguranță o veți face), veți observa, vizavi de el, o clădire în care, în trecut, locuiau gărzile Marelui Maestru. Astăzi piața este animată de jocul unor fântâni arteziene, spre bucuria celor mai mici dintre turiști.

Grădinile Barrakka

„Cocoțate” deasupra celui mai înalt punct al Vallettei, se află Upper Barrakka, niște grădini nu foarte mari, dar care vin precum o gură de oxigen într-un oraș în care peisajul este predominant stâncos, îmbrăcat în clădiri calcaroase. Dacă în zare nu s-ar vedea forturi și clădiri care să ne amintească de faptul că suntem în Valletta, cu greu ne-am da seama că nu ne aflăm într-unul dintre parcurile Europei, care în Malta nu prea sunt prezente.

Priveliștea este una care ne va răpi ceva timp, sau cel puțin mie așa mi s-a întâmplat, căci culorile Mediteranei, aerul sărat pe care briza îl aduce, culoarea cerului care se reflectă în mare, pe alocuri păsări care completează cadrul, toate acestea nu ne determină decât să visăm cât mai departe. Sau să ne pierdem pentru câteva minute bune în umbra copacilor, binevenită în zilele călduroase, fiind una dintre puținele oaze de vegetație din Valletta. Din primul moment acesta a devenit locul meu preferat din capitala Maltei.

La ora 12:00 a fiecărei zile putem asista la demonstrația salvelor de tun (artizanale). Saluting Batterry este o veche baterie de artilerie ce datează încă din secolul 16, îndreptată spre Grand Harbour, principalul port al Vallettei și, deși știam de acest eveniment și îmi doream să asist, la ora 12:00 nu am putut decât să aud tunurile în timp ce mă îndreptam spre ele. Așa că, dacă sunteți prin zonă la această oră, nu vă lăsați furați de aspectul clădirilor, așa cum am făcut eu, considerând că aveți timp să ajungeți.

La un nivel mai jos se află Grădinile Barracca sau Lower Barrakka, surorile mai mici ale acestor grădini, care, de asemenea, oferă priveliști frumoase asupra portului, dar, din punctul meu de vedere, cele mai spectaculoase sunt Upper Barrakka sau poate pentru că au fost primele vizitate m-au atras mai tare.

Catedrale

Străzile Vallettei ascund numeroase catedrale și biserici, însă, fără discuție, cea mai renumită și spectaculoasă este Co-Catedrala Sf. Ioan, care în trecut era Biserica Cavalerilor. Exteriorul nu este unul impresionant, interiorul este punctul de atracție al acestei catedrale, dar poate fi destul de aglomerat, iar eu am preferat să mai colind străzile orașului decât să aștept la coadă (decizie pe care o regret puțin acum).

Am avut senzația că fiecare stradă are propria biserică, atât de numeroase sunt pe o suprafață atât de mică. Întreg poporul este devotat Fecioarei Maria, dar și Sfântului Paul, cel care a dat numele nu doar unor lăcașuri de cult, ci și unui golf și unei mici insule (nelocuite) din acest golf.

Biblioteca Națională Malteză este o altă clădire semnificativă pentru Valletta, înconjurată de copaci și de terase, aflată lângă Palatul Marilor Maeștri, pe Strada Republicii. Casa Rocca Piccola este, de asemenea, un obiectiv care merită vizitat, dar, și de această dată am fost puțin în urma timpului, căci ultima oră de acces este 16:00, iar eu am ajuns la câteva minute distanță. Aceasta este locuită și chiar proprietarul vă va purta către atmosfera de acum câteva secole, boemă și aristocrată, ce se păstrează și astăzi și se confirmă prin prisma mobilierului cu arhitectură din secolul 16.

Gastronomie

Malta este o mică insulă aflată la sud de Sicilia, așa că vecinii săi cei mai apropiați sunt italienii, popor de la care a preluat câteva influențe, cele mai ușor sesizabile fiind cele gastronomice. În Valletta am făcut pauze pentru că îmi place foarte tare să observ oamenii din jurul meu, să mă plasez, parcă, deasupra acțiunii și să îi fiu doar martor. Așa că am ales o terasă din fața Bibliotecii Naționale și, în timp ce savuram un Aperol Spritz și un cannoli, desert specific sicilian, am admirat fiecare dovadă de simplitate pe care o puteam observa, inclusiv în jocul păsărilor (sau în momentele lor de liniște, așa cum se poate observa în fotografia de mai jos). Și, pentru că nu ratez niciodată înghețata Amorino în destinațiile vizitate (acolo unde se află magazinele acestui lanț de gelaterii), Valletta nu putea face excepție, așa că m-am bucurat de savorile mele preferate în timp ce îi colindam străzile.

Atmosferă

Valletta, deși mi s-a părut o combinație a multor destinații deja descoperite (și Malta, de asemenea), are, fără discuție, un farmec cu totul aparte, oferit de energia care se simte de la primii pași făcuți aici. Mi se pare un oraș unitar, compact, un mix de istorie, spiritualitate, artă, arhitectură, toate acestea păstrate de-a lungul anilor și transpuse foarte frumos în pitorescul prezentului.

La începutul articolului vă povesteam despre un mesaj pe care l-am primit de la un necunoscut și care mi-a făcut ziua și mai frumoasă. Am fost abordată de un tânăr care mi-a împărtășit visul său, acela de a călători în întreaga lume fără niciun buget, ci doar împărțind aceste mesaje pentru care oamenii donează atât cât doresc. Mesajul extras de mine este următorul: „Amateurs sit and wait for inspiration, the rest of us just get up and go to work” (Stephen King). Am simțit nevoia să împărtășesc cu voi această întâmplare și să vă transmit mesajul, pentru a nu uita ca în fiecare zi să faceți câte un pas către visurile voastre. 🙂

---

Citește și: Malta – impresii și sfaturi utile

---