Acum un an, fix în această zi, postam primul articol pe blogul meu, Visător prin lume. Cu emoții, cu bucurie, cu dorința de a crea un proiect frumos, care să îmi permită să îmi împărtășesc experiențele, iar acestea să fie utile pentru toți cei care plănuiesc excursii în locurile pe care eu le-am vizitat sau, de ce nu, poate că retrăiesc momente petrecute acolo. Luasem decizia de a face parte din această lume, de a-mi urma pasiunea cea mai mare, aceea de a descoperi cele mai frumoase și inedite locuri. Lumea întreagă, de fapt. Eram încurajată de Mirela pentru a face acest pas și eram condusă de o dorință foarte mare de a-mi dedica tot timpul îndeplinirii visurilor mele.

Iată că a trecut un an de atunci, dorința și emoțiile au rămas și sunt cele care mă ghidează de fiecare dată, sunt acele emoții de fericire, acele emoții care mă determină să visez și mai mult. Anul acesta a adus cu el peste 120 de articole pe blog și comunități frumoase pe Facebook și pe Instagram. A adus cu el premii (de două ori locul 3 la SuperBlog, ceea ce a dovedit că prima dată, la doar 3 luni de blogging, nu a fost nici întâmplare, nici noroc), a adus cu el mulți oameni care au fost bucuroși să îmi împărtășească experiența lor, a adus cu el dorințe și mai mari și proiecte și mai frumoase, v-a adus cu el pe voi. Voi, cei care îmi sunteți alături, cei care îmi aduceți cele mai mari bucurii, prin încurajări, prin aprecieri, prin faptul că trăiți odată cu mine experiențele mele din diverse locuri ale lumii. Am pornit, așadar, temătoare, dar cu o mare încredere în visul meu, fără, însă, a conștientiza de la început câte lucruri aveam să descopăr pe parcurs și cum îmi va schimba modul de viață acest nou drum pe care am ales să merg.

Pentru că orice alegere aduce cu sine noi provocări, noi descoperiri, cum și orice lucru în care credem și pentru care ne implicăm cu pasiune ne aduce mai aproape de noi, de ceea ce suntem de fapt, de drumul nostru. Știu că acesta este drumul meu, știu că Visător prin lume este mai mult decât „copilul meu”, așa cum îmi plăcea să spun la început, ci sunt, de fapt, eu, cu toate gândurile, emoțiile, trăirile, alegerile și visurile mele. Pentru că, așa cum îmi place să spun, sunt „visător” prin construcție și „prin lume” prin alegere.

O să vă prezint principalele lucruri pe care le-am descoperit și/ sau învățat, nicidecum singurele, dar cele pe care acum le-am conștientizat mai mult decât oricând și care au făcut parte din traseul meu de un an de zile, de la luarea deciziei de a-mi deschide propriul blog și până acum, când scriu aceste rânduri.

  • Am învățat că oamenii așteaptă să fie descoperiți și că se bucură atunci când interacționează cu turiștii

Nu mă refer aici la oficiile de turism din diverse locuri sau la cei care lucrează în domeniul turismului, mă refer la oamenii simpli, la cei pe care îi descoperi în călătorii, sau poate că te descoperă ei pe tine și se oferă să te însoțească, pentru a-ți prezenta (cu mândrie, de fiecare dată) frumusețea locurilor în care trăiesc și istoria care stă în spatele lor. Am întâlnit oameni care își doreau să ajung în țara lor, își doreau ca lumea întreagă să le descopere cultura și tradițiile, să privească acele locuri cu bucuria cu care ei le privesc.

  • Am învățat că fiecare destinație are lucruri frumoase de arătat/ descoperit

Nu este un lucru nou acesta, pentru că întotdeauna mi-a plăcut să călătoresc oriunde, oricând. Fără să am preferințe, cu toate că probabil că există unele destinații în care îmi doresc să ajung mai devreme, însă niciodată nu am refuzat și nu aș refuza vreun loc doar pentru că poate că nu este foarte popular, sau poate că nu îmi este cunoscut. Frumusețea, în primul rând, o oferă călătoria în sine. Iar ceea ce descoperim sunt doar elementele care întregesc tabloul unei excursii.

  • Am învățat că România este o destinație minunată

De fapt, nu trebuia să învăț acest lucru, pentru că îl știam deja, însă acum am învățat să o privesc altfel și să o apreciez atât prin prisma unui „copil” de-al ei, cât și prin prisma unui turist în propria țară. Am învățat să îmi îndrept atenția și către locurile din jurul meu, către cele mai apropiate locuri, unele pe care poate că le vizitam des, însă niciodată nu le consideram destinații de călătorie, le consideram „acasă”. Locuri pe care le simțeam firești, simțeam că este normal să fie acolo, iar eu să trec mereu pe lângă ele. De fapt, am descoperit că este un privilegiu să mă plimb pe lângă ele, că ele nu sunt simple, sunt încărcate cu povești adunate de-a lungul a sute sau chiar mii de ani. Și aceasta este România, o poveste de la nord la sud și de la est la vest, pe care abia aștept să o descopăr și să o redescopăr, acum fiind mult mai atentă la lucrurile și la oamenii pe care îi întâlnesc pe parcursul meu.

  • Am învățat să am răbdare

Cred că acesta este principalul lucru pe care l-am învățat, sau, mai bine spus, l-am educat, iar, împreună cu toate celelalte, m-au făcut mai puternică și mai încrezătoare. Răbdarea este, din punctul meu de vedere, motivul pentru care uneori lucrurile nu ies așa cum ne-am aștepta. Pentru că nu avem răbdare să ne ducem proiectele la final, pentru că nu avem răbdare să ne urmăm visul, dar să depășim fiecare etapă, să facem pas după pas, pentru a învăța din fiecare. De multe ori, alegem calea ușoară, dacă există una, dorim să sărim peste etape, dorim să ajungem cât mai repede în punctul final. Doar că, de cele mai multe ori, punctul final poate că nu este decât o altă etapă, poate că altceva mult mai important trebuie să realizăm. Iar atunci când avem sentimentul că lucrurile nu se așază așa cum ne-am dori, atunci când poate că simțim că stagnăm, înseamnă că trebuie să învățăm să fim răbdători. Și să continuăm. Înseamnă că, într-un fel, trebuie să fim mai atenți la pașii pe care îi facem, pentru a nu greși sau pentru a învăța din fiecare experiență în parte.

  • Am învățat să îmi stabilesc prioritățile

Orice activitate suplimentară, din orice domeniu, aduce cu sine timp mai puțin. Orice activitate în care crezi, aduce cu sine dorința de a o realiza continuu, de a te implica permanent. Însă, viața este compusă din multe alte elemente, cu toate foarte importante, așa că, ajungem în punctul în care trebuie să alegem. Trebuie să renunțăm la multe lucruri care înainte făceau parte frecvent din viața noastră și să ne concentrăm pe ceea ce avem de realizat.

  • Am învățat să renunț și/ sau să fac pași înapoi

Nu întotdeauna ideile pe care le avem ajung să se concretizeze, chiar dacă noi credem suficient de mult în ele și facem tot ceea ce este necesar pentru realizarea lor, iar acest lucru pentru că ajungem să ne dăm seama că, de fapt, ceea ce ne-am dorit nu este suficient de bun pentru noi. Uneori trebuie să renunțăm la ideile mai mici, pentru a ne putea concentra pe cele mai mari. Alteori, cele mici compun drumul către cele mai mari. Însă, ideal ar fi să putem să acționăm imediat cum ne dăm seama că ceea ce facem în acel moment sau că locul în care ne aflăm nu sunt cele care ne aduc rezultatul pe care ni-l dorim.

  • Am învățat să fiu perseverentă

Am remarcat un lucru în această perioadă, și anume că nu este suficient să încerci să scrii frumos, nu este suficient să transpui emoții în textele tale, nu este suficient să încerci, de fiecare dată, să realizezi fotografii din ce în ce mai frumoase, ci trebuie să fii constant. Trebuie să te implici, trebuie să fii prezent mereu, atât pe blog, cât și pe rețelele de socializare. Bineînțeles că cele mai importante aspecte sunt acelea legate de calitatea mesajului, de forma în care îl transpui, însă nu sunt singurele pe care trebuie să le avem în vedere. Există momente în care simți că inspirația te-a părăsit, deși nu trebuie să ne bazăm pe inspirație, ci pe exercițiu constant, există momente în care simți nevoia de o pauză sau în care ai alte activități. Am avut și eu perioade în care au trecut chiar și zile întregi în care nu am reușit să postez niciun articol, însă activitatea mea generală (atât blog, cât și rețele de socializare) nu a fost niciodată neglijată. Iar atunci când poate că nu am timp sau poate că nu reușesc, din diverse motive (spațiu, timp) să scriu, mă dedic imaginilor, mă dedic conceperii de proiecte sau pur și simplu studiez sau fac planuri pentru a-mi îmbunătăți activitatea.

  • Am învățat să îmi urmez pasiunile

Nu știu dacă ele sunt cele care mă conduc sau dacă eu le conduc pe ele, cred că ambele variante. Ele sunt cele care mi-au permis, de fiecare dată, să continui, iar eu sunt cea care le alimentează, care le sporește intensitatea și importanța pe care o au în viața mea. Am descoperit mulți oameni care nu doar că își neglijează pasiunile, ci unii dintre ei ajung chiar să le anihileze complet, trăind într-o rutină zilnică în care timpul este alocat altor activități. Am fost și eu, de multe ori, în această situație, însă, de acum un an, deciziile pe care le-am luat m-au pus în situația în care pasiunile mele sunt prioritare. Pasiuni din care mi-am compus un mod de viață, pasiuni pe care nu doar că am început să le urmez, ci care au devenit vizibile, pe care le-am povestit tuturor și continui să o fac, pasiuni care îmi aduc cele mai mari bucurii și cele mai mari satisfacții.

  • Am învățat că nu tot timpul oamenii mă vor susține

Oamenii te vor critica, aprecia, invidia, însă cel mai mare critic rămâi tot tu și tu ești responsabil de îndeplinirea propriilor visuri. Tu ești cel care le dă naștere și tot tu ești cel care le va urma. Tu ești cel care își cunoaște potențialul și modalitățile de îndeplinire, care se pot schimba, pe parcurs. Am învățat de mult să nu mă las afectată nici de critici, nici de mici răutăți gratuite, ci doar să îmi cunosc drumul pe care vreau să îl urmez și să nu mă abat de la el.

  • Am învățat să nu mă opresc

De fapt, mă consider norocoasă, deoarece nu am avut nici măcar o dată intenția de a renunța, nu mi-a trecut prin minte acest gând, singurele mele planuri sunt acelea de a călători mai mult, de a scrie articole mai multe, de a învăța să realizez fotografii mai frumoase, care să redea lucrurile pe care eu le văd și pe care le trăiesc, de a împărtăși toate experiențele prin care trec. Ba chiar îmi doresc de fiecare dată mai mult și cred și mai tare în realizarea planurilor și proiectelor mele.

  • Am învățat să apreciez mai mult

Chiar dacă sunt responsabilă pentru alegerile mele și muncesc pentru îndeplinirea visurilor, de fiecare dată când mă aflu într-un nou loc simt, pe lângă fericire, și recunoștință pentru posibilitatea de a fi acolo. Nu iau lucrurile ca atare, nu consider că este normal sau firesc să vizitez diverse locuri, ci este un mare cadou pe care îl primesc de la viață. Și este vorba de alegeri, pentru că aleg să fac acest lucru și să renunț la multe altele, aleg să călătoresc din ce în ce mai mult și să profit de oportunități, aleg să îmbrățișez șansele care apar și, pur și simplu, să trăiesc frumos.

  • Am învățat să scriu organizat

Fără un plan, fără o agendă pe care să îmi notez subiectele pe care vreau să le dezbat, fără organizare, cred că ar fi mai greu și mai haotic. Am observat că atunci când ai o structură a ceea ce vrei să faci, lucrurile devin mai simple și este mult mai ușor de îndeplinit planul tău. Au existat perioade în care am reușit să fiu constantă, altele în care au intervenit multe alte lucruri, independente sau nu de mine, însă, cu siguranță, cele mai productive perioade (din punctul de vedere al scrisului) au fost acelea în care am fost foarte organizată.

  • Am descoperit oameni pasionați

Sau poate că acum am învățat să îi observ cu mai multă atenție, deoarece există, au existat și vor exista întotdeauna oameni care vor face cu plăcere ceea ce fac, care vor vorbi cu pasiune despre dorințele lor și despre felul în care au ales să le îndeplinească. Am întâlnit oameni care emană bucurie atunci când povestesc despre călătorii, de exemplu, oameni care prezintă locurile în care trăiesc cu o foarte mare mândrie, astfel încât să se înțeleagă unicitatea lor, oameni care inspiră și care te determină să vrei, la rândul tău, să îți urmezi visurile și pasiunile.

  • Am descoperit că nu de fiecare dată lucrurile sunt atât de complicate precum par

De cele mai multe ori, noi suntem cei care le complică. Nu spun că este ușor, nu spun că nu mi se întâmplă să scriu, să șterg, să scriu din nou, sau să ajung la un produs finit și să îmi dau seama că nu îmi doresc, din diverse motive, să îl public. Și nu mă refer doar la articole, nici la călătorii, mă refer la toate lucrurile din jurul meu, lucruri la care acum sunt mult mai atentă, lucruri pe care le privesc și le înțeleg altfel, lucruri legate de mine, de oameni, de natura fiecăruia. Însă, cu siguranță că atunci când crezi foarte tare în ceva și când și acționezi pentru îndeplinirea acestui lucru, vei descoperi cel puțin o cale prin care o poți face.

  • Am învățat să fiu mai atentă în călătorii

Acum, experiențele mele nu mai sunt doar ale mele, ci trăiesc, alături de mine, toți cei cărora le împărtășesc ceea ce eu descopăr. Așa că, pe lângă frumusețea și relaxarea dintr-o excursie, intervin și lucrurile cărora trebuie să le acord o importanță sporită, cum ar fi informațiile pe care le acumulez, față de care trebuie să fiu foarte atentă. Deja călătoriile nu mai sunt doar pentru relaxare, sunt și pentru a descoperi lucruri noi, pe care, la rândul meu, să le transmit mai departe tuturor celor interesați să descopere locurile respective.

  • Am învățat să fac ceea ce iubesc și să iubesc ceea ce fac

Poate suna clișeic, însă acesta este mixul perfect, este ceea ce auzim de fiecare dată, este, dacă o pot numi așa, cheia pentru o viață fericită. Atunci când avem curajul de a ne urma visul, atunci când facem ceea ce iubim, devenim mai motivați și mai încrezători. Poate că primul pas este cel mai greu, poate că pe parcurs apar mulți alții care ne vor pune în dificultate, poate că uneori descoperim mai multe căi și trebuie să alegem, însă finalul este, de fiecare dată același. Îndeplinirea unui vis, pentru a face loc altuia sau altora. Pentru că, de cele mai multe ori, nu visul în sine este cel care ne aduce bucurie, ci însăși calea prin care îl îndeplinim.

Acestea sunt principalele lucruri pe care acest an le-a adus cu ele, nu și singurele, desigur, sunt acelea care m-au schimbat, în multe feluri. Pentru că a fost un an al schimbărilor pentru mine, un an în care m-am descoperit mai puternică, mai încrezătoare, mai motivată. Am descoperit că sunt mai aproape decât credeam ce ceea ce sunt și de ceea ce îmi doresc să fiu, lucru care mă determină să urmez în continuare acest drum. Visător prin lume a împlinit un an și vor urma mulți alții.

Visator prin lume

Sărbătoresc primul an de Visător prin lume în Vorarlberg, Austria. Sunt împreună cu Mirela, alături de localnici, bucurându-ne de un pahar de vin și de un ștrudel cu mere, desertul tradițional.


Citește și: