Tradițiile românești văzute de la bordul Transilvania Train by Lidl

Fac parte din categoria oamenilor care au trăit toată viața înconjurați de betoane și de pereți înalți. Am spus mereu că tânjesc după amintirea unei copilării petrecute la țară. La oraș, din păcate, este mai greu să conservi tradiții și obiceiuri așa cum se întâmplă în zona rurală. Poate acesta este motivul pentru care aș spune DA fără să clipesc unor zile petrecute în mijlocul naturii și al preparatelor tradiționale. Iubesc să descopăr lecțiile pe care natura ni le oferă, începând cu cea a simplității. Și, mai mult decât atât, iubesc să le descopăr în România. Așadar, cu un entuziasm vizibil (sper eu), în sunetul fanfarei Țara Bârsei, alături de toți pasagerii care porneau într-o aventură pur românească, am plecat de pe peronul gării din Brașov către inima Transilvaniei, la bordul Transilvania Train by Lidl –  poate că am rămas ancorată în poveștile anilor 1900, însă de fiecare dată am asociat plimbarea cu trenul cu o experiență, iar acum experiența urma să implice locuri, povești, gusturi și arome autentice.

M-am tot gândit cum să abordez acest articol și nu de puține ori am fost tentată să îl structurez în mai multe materiale și să povestesc despre fiecare experiență individual. După care am realizat că nu aș ști cu ce să încep și că toate formează povestea de ansamblu, pe care nu pot și nu îmi doresc să o fracționez. Așa că, dacă materialul următor vi se va părea unul lung, este pentru că așa au fost și cele două zile în care am călătorit la bordul Transilvania Train by Lidl: lungi și intense.

 

La Cincșor am descoperit cât de frumos răsună orga

 

Am admirat dintotdeauna felul în care orga pare că domină interiorul unei biserici și cum reușește să devină elementul central al acesteia. Ce nu am făcut niciodată, însă, a fost să asist la un concert de orgă, iar aceasta a fost prima experiență de care am avut parte imediat ce am părăsit vagonul. Biserica fortificată din Cincșor a fost locul care a găzduit acest spectacol și cel care mi-a oferit prima experiență de acest gen din viața mea. Minutele s-au scurs mai repede decât aș fi crezut, în timp ce toți ochii și toate urechile au fost ațintite către orga bisericii și către sunetele pe care aceasta le producea.

Și, pentru că un asemenea eveniment implică experiențe multiple, nu am părăsit Cincșor fără a ne îndulci cu plăcinte cu mere – nu știu dacă datorită faptului că sunt o iubitoare declarată a dulciurilor, ori pentru că plăcinta cu mere este printre preferatele mele, însă această pauză de dulce mi s-a părut mai mult decât bine venită. 🙂 Am plecat de aici cu dorința de a reveni și, totodată, mi s-a întărit ideea că, din păcate, am explorat mult prea puțin meleagurile noastre – promit să rezolv cât de curând acest aspect.

 

La Cetatea Făgărașului am simțit din plin atmosfera medievală

 

Cumva, tot acest traseu a inclus elementele cele mai dragi mie, cele de care mă bucur de fiecare dată când călătoresc, așa că vă puteți imagina cât de mare mi-a fost încântarea să le (re)descopăr chiar în țara noastră. Unul dintre ele este aerul medieval și, recunosc, am simțit dintotdeauna o atracție sporită pentru orașele care conservă atmosfera specifică Evului Mediu. La Cetatea Făgărașului am fost întâmpinați de către cavaleri înarmați de luptă și am simțit că linia de graniță dintre prezent și trecut este foarte fină și că o pot oricând depăși.

Timpul petrecut aici ne-a permis să descoperim poate cea mai frumoasă sală a întregii cetăți, și anume Sala Tronului, care adăpostește scaune din lemn sculptate cu însemnele regiunii, cei doi pești. Încăperea era locul în care, pe vremuri, erau primiți cei mai de seamă oaspeți din întreaga lume și, cumva, am avut impresia că pășesc pe urmele unei istorii pe care nu ai cum să o descoperi și să o înțelegi în alt mod decât vizitând locurile în care ea s-a scris.

 

La Avrig m-am relaxat în grădina palatului Bruckenthal

 

Prânzul a sosit rapid și nici nu am realizat când s-a scurs jumătate din zi. Ce poți face mai bun, sub un soare de început de toamnă care ar face geloasă orice zi de vară, dacă nu să te „afunzi” în mijlocul vegetației și să te bucuri de frumusețea pe care numai natura o cunoaște? Și, dacă se întâmplă ca acest loc să fie reședința de vară a guvernatorului Samuel von Bruckenthal, atunci poți fi sigur că peisajul va fi completat de un aer de regalitate care te însoțește la orice pas. O pauză tocmai bună pentru prânz și pentru preparate românești, pentru că nu trebuie să uităm că ne aflăm și într-o experiență culinară, bazată pe rețete și pe preparate românești.

Locurile acestea care par suspendate în timp îmi creează senzația că au învins de mult lupta aceasta cu viteza și cu trecerea timpului. Sau poate că nu au încercat niciodată să dea altă însemnătate clipei decât cea pe care o are – și cred că și noi avem multe de învățat dacă ne oprim să ascultăm, să vedem, să simțim. Au fost rare momentele în care mi-am dat „voie” să mă bucur pe deplin de locurile în care mă aflu. Acesta a fost unul dintre ele și, întinsă pe un balot din paie, am simțit că este cel mai bun lucru pe care l-aș putea face. Drept urmare, nici fotografii nu am prea multe de aici, însă este un exercițiu pe care am început să îl fac mai des în ultimul timp și pe care îl și recomand la fel de des.

 

La Sibiu, Chef Florin Dumitrescu a lansat cartea „Românește. Punct și de la capăt”

 

Iubesc experiențele culinare și le includ, de fiecare dată, în tabloul excursiilor mele, însă nu mă pot declara un expert în ceea ce privește realizarea preparatelor. Ba chiar deloc și, recunosc, momentele în care intru în bucătărie pentru a găti sunt destul de rare. Aceasta este și motivul pentru care admir și apreciez oamenii care realizează acele lucruri pe care eu nu le fac.

Iar, atunci când vine vorba despre bucătărie, ea se poate descrie simplu, printr-un singur cuvânt: pasiune. Totul pare ușor atunci când îl faci cu drag. Totul are mai mult gust atunci când adaugi ingredientul secret, și anume dragoste pentru ceea ce faci. Iar, în ceea ce privește gastronomia, pasiunea capătă forma unor preparate delicioase. Și aroma.

Despre pasiune a fost vorba în ultima parte a zilei, când, înconjurat de peste 200 de invitați, Chef Florin Dumitrescu a lansat cea de-a doua sa carte, „Românește. Punct și de la capăt”, în curtea interioară a Palatului Bruckenthal din Sibiu. Cred că emoțiile autorului au ajuns la toți cei prezenți și spun acest lucru având în vedere numărul mare de doritori de autografe.

Poate că pentru mine este un semn să îmi îndrept mai tare atenția către această activitate, poate că pentru cunoscători este un motiv în plus să includă în meniurile lor și rețete românești, de ce nu, adaptate vremurilor în care trăim, așa cum sunt propuse și în carte. Cert este că acest volum a apărut ca urmare a unei serii de călătorii pe meleaguri românești, iar lansarea lui face parte din programul „Sibiu – Regiune Gastronomică Europeană 2019”. Nu pot să nu apreciez eforturile care se fac pentru a plasa România pe lista gastronomică europeană și nu pot să nu vă invit și pe voi să contribuiți cât de puțin la promovarea țării noastre. În orice fel, nu doar din punct de vedere culinar.

„Românește. Punct și de la capăt”, carte lansată pe 2 septembrie, este disponibilă timp de două luni exclusiv în magazinele Lidl și cuprinde peste 60 de rețete românești adunate de pe întreg teritoriul țării, adaptate de către autor vremurilor în care trăim. Este o carte cu povești care au și gust, aromă și textură și care se bucură de aprecierea unor Chefi renumiți.

 

Seara s-a încheiat la Casa Lidl din Piața Mică din Sibiu, cu tradiții și preparate românești

 

Iată-ne ajunși la finalul unei zile încărcate, în care am simțit, văzut și experimentat din plin farmecul tradițional. Nu aș putea alege vreo activitate favorită, însă recunosc că am o slăbiciune pentru meșteșugul tradițional și o mare simpatie față de cei care nu au nevoie de alte mașinării în afara propriilor mâini pentru a realiza produse unicat. Acesta este și motivul pentru care atunci când am pășit în Casa Lidl, am întâmpinat cu bucurie tot ceea ce se ascundea aici. Sau nu se ascundea, pentru că fiecare colțișor ardea de nerăbdare să fie descoperit. Fiecare meșter era nerăbdător să îți prezinte nu doar munca lui, ci și poveștile sale de viață. Iar cu toții aveau ceva în comun: seninătatea de pe chip și dragostea față de portul popular și față de obiceiurile românești.

Mâinile le mergeau în ritmul în care poveștile curgeau și, dacă tot am început să descoperim poveștile locului, vreau să vă spun că ele nu sunt doar transmise prin viu grai, ci se află și ca decor în interiorul casei, de unde aflăm, spre exemplu, povestea Mândiței Vulpescu.

Am zăbovit ceva aici și am ignorat pentru moment verva de afară, unde bucătarii pregăteau de zor preparate după rețetele propuse de Chef Florin Dumitrescu. Ușor-ușor, ne-am retras cu toții către petrecere, unde atmosfera a fost întreținută de către doi artiști talentați ce au interpretat inclusiv Metallica la țambal.

Îmi doresc să fac o mică precizare și, ca un om atent la detalii, vreau să vă povestesc despre elementul cere mie mi-a făcut seara și mai frumoasă, și anume farfuriile din tărâțe. Am fost de curând în Asia de Sud-Est și, pe cât de frumoase sunt peisajele din acest colț de lume, pe atât de tare se sufocă din cauza plasticului. Am susținut mereu că oamenii nu trebuie să intervină asupra legilor de funcționare a naturii, atât de bine știute de ea și respectate întocmai de atâția ani. Așa că, dacă avem posibilitatea să înlocuim plasticul cu materiale eco-friendly, de ce să nu o facem?

Casa Lidl a fost deschisă în Piața Mică din Sibiu în iunie 2019 și a fost locul în care, pe tot parcursul verii, oamenii se puteau apropia și mai tare de tradițiile românești, prin intermediul expozițiilor și al evenimentelor organizate aici. Au fost promovate activitățile meșterilor populari, dar și rețetele gospodinelor care au devenit produse ce se pot achiziționa de pe rafturile magazinelor. Prin intermediul acestei inițiative, Lidl s-a alăturat proiectului „Sibiu – Regiune Gastronomică Europeană”, prin care se propune promovarea regiunii și, desigur, a întregii țări la nivel european, prin prisma produselor tradiționale și locale. Cel mai frumos mod prin care putem celebra comorile trecutului este acela de a le aduce în prezent și de a împleti, astfel, cele două lumi.

 

A doua zi a început cu un concert oferit de Filarmonica din Sibiu

 

La primele ore ale dimineții, atunci când soarele își făcea loc printre clădirile orașului, un grup nerăbdător și entuziast se îndrepta către Strada Cetății, unde, în fața Sălii Thalia, Filarmonica din Sibiu ne aștepta să ne încânte cu ritmuri ale muzicii clasice. Acordurile au răsunat în tot centrul istoric al orașului, adunând nu numai pasagerii Transilvania Train by Lidl, ci și pe toți cei care treceau pe stradă și care se opreau pentru a asista la concert. Și, cu această ocazie, mi s-a confirmat încă o dată că experiențele nu sunt niciodată individuale, ci că sunt compuse din părți diferite care se conturează frumos ca un întreg. Nu am ratat ocazia de a mă plimba puțin pe cea care este considerată cea mai frumoasă stradă din Sibiu, însă nu prea mult, căci trenul ne aștepta deja în gară, pentru a continua plimbarea către inima Transilvaniei.

La Mediaș am avut parte de un spectacol chiar în gară și, mai apoi, Ferma Trei Stejari ne-a adus și mai aproape de meșteșugurile populare

 

Nu am călătorit prea mult cu trenul și am și ajuns la Mediaș, unde, de îndată ce am părăsit vagoanele, am fost întâmpinați de un spectacol de dans chiar în gară. Și, dacă nu v-am convins cu meșterii de la Casa Lidl (deși eu sunt convinsă că am făcut-o), atunci vreau să vi-i prezint și pe aceia întâlniți la Ferma Trei Stejari, unde, într-un cadru natural de vis, am aflat cum se fac globurile din sticlă, cum se prelucrează lâna, cum se modelează fierul sau cum se pictează păpușile. Și multe alte activități pentru care tot ce îți trebuie sunt două mâini dibace și un strop de imaginație. Și, dacă le îmbraci și în niște povești inedite, nu au cum să nu îți ajungă la suflet.

Unii dintre ei sunt veniți de pe alte meleaguri și s-au îndrăgostit de România atât de tare, încât au ales să se stabilească aici. Alții îmi sunt figuri deja cunoscute, cum este opincarul pe care îl întâlnisem cu doar două săptămâni în urmă la Muzeul Astra. Domnul care face globuri din sticlă ne invită să încercăm și noi și să suflăm într-unul. Un altul își expune plăcile din teracotă cu motive tradiționale. Ceva mai departe, un cuplu realizează păpuși manual. Lângă ei, un fierar modelează de zor un trandafir. La umbră s-au adăpostit meșterul care exemplifică făuritul pălăriilor și al botoșilor din lână și sculptorul care dă noi forme lemnului.

Dar, pe lângă talentul, pasiunea și îndemânarea de care dau dovadă, se află acest frumos loc în care s-au reunit cu toții. Ferma Trei Stejari este precum un muzeu al satului care adăpostește case de oaspeți. Exact, turiștii și iubitorii de natură pot avea experiența cazării într-un spațiu autentic, pe malul unui lac, înconjurați de vegetație bogată și de natură încă neatinsă de evoluția tehnologiei.

 

Pe întreg parcursul celor două zile, la bordul Transilvania Train by Lidl momentele de voie bună au fost presărate cu degustări

 

De vinuri, de brânzeturi, de mezeluri. Și completate cu deserturi cu specific românesc, printre care clătite cu dulcețuri din gama Cămara Noastră. Șampanie mai băusem la micul dejun (în Paris, de ziua mea), însă vinul a fost o premieră pentru mine. La fel ca toate activitățile din cele două zile, și degustarea de vinuri cu specific transilvănean a fost însoțită de povești – am aflat că, pe vremuri, era testat într-un mic recipient pentru a se verifica dacă este sau nu otrăvit; dacă nu se înverzea, putea fi consumat cu încredere. Dar, mai mult decât preparatele pe care le-am degustat, ce mi-a plăcut a fost pasiunea pe care organizatorii o emanau prin toți porii. Nu pot să nu recunosc faptul că oamenii, întotdeauna, sunt aceia care fac totul posibil și care, prin energia lor, îți pot oferi experiențe cu adevărat unice.

 

Transilvania Train este o experiență ce trebuie trăită. Preparatele românești trebuie savurate

 

Transilvania Train by Lidl nu a fost o călătorie, a fost o experiență pentru toți pasagerii. Să nu credeți că generalizez, pentru că mi-au plăcut mie foarte tare întreg traseul și toate activitățile implicate. Spun acest lucru pentru că am surprins reacții și am văzut bucurie. Ceilalți călători au fost fericiții câștigători ai unui bilet dublu în Transilvania Train oferit de Lidl pe surprize.lidl.ro. Și surprizele au fost din plin, cu gust și cu acorduri, cu zâmbete, cu peisaje, cu povești, cu dedicare. Pe lângă motivele precum acelea de a ne apropia de locuri, de oameni și de obiceiuri, se află și posibilitatea unei călătorii altfel. A unui concediu organizat până la cel mai mic detaliu – excursia include transport, cazare, mese, activități; gazda noastră a fost hotelul Hilton Sibiu, aflat în Dumbrava Sibiului, vizavi de Muzeul Astra. Transilvania Train se organizează anual, așa că vă puteți programa de pe acum o experiență inedită pentru anul viitor; pentru mai multe detalii, nu ezitați să accesați acest site.

Lidl este cel care a făcut posibil evenimentul de lansare a cărții „Românește. Punct și de la capăt” și cel care se implică în promovarea produselor cu specific românesc, însă nu doar atât. Un demers continuu este acela al susținerii producătorilor locali, și, mai mult decât atât, acela al îndreptării atenției către conservarea și protejarea mediului – am fost tare încântată de farfuriile și de tacâmurile biodegradabile care ne-au fost oferite.

Sper ca poveștile adunate în aceste două zile să vă fi trezit interesul pentru tot ceea ce înseamnă România, românește și românesc. 🙂 Călătorii frumoase vă doresc și, cine știe, poate la anul ne vom întâlni la bordul Transilvania Train!

 

---

Citește și: Muzeul Astra din Sibiu este locul în care înveți să percepi altfel timpul

---