Satul Tradițional Pescăresc din Tulcea – o incursiune în viața din Delta Dunării

Dacă alegeți Delta Dunării pentru frumusețea peisajelor, trebuie să știți că ea este completată și de autenticitatea vieții trăite în această regiune. Este aproape imposibil să nu remarcați casele pescarilor sau plasele pentru pescuit, ori poate chiar și pescarii, dacă ajungeți în această zonă într-o perioadă în care nu este prohibiție și, deci, pescuitul este permis. Cum aceste case pot fi observate în timpul plimbărilor cu barca și cum nu cred că sunt prea mulți turiști care să oprească și chiar să discute cu localnicii, să le afle poveștile, există varianta vizitării unui muzeu în aer liber, construit la ieșirea din orașul Tulcea. Este vorba despre Satul Tradițional Pescăresc, amplasat pe malul lacului Zaghen, care ilustrează specificul și simplitatea vieții localnicilor.

După ce am părăsit Tulcea, unde nu am zăbovit prea mult, pe drumul spre Mahmudia și Murighiol am observat pe un deal acoperișurile din paie ale căsuțelor care au fost construite aici, pe o suprafață de aproximativ 3 hectare. Întreg satul reproduce Delta Dunării, respectiv aleile reprezintă cele trei brațe, Chilia, Sf. Gheorghe și Sulina, iar pe ele vom întâlni case specifice localităților pe care Dunărea le străbate.

Căsuțele sunt destul de asemănătoare, toate fiind pictate în culori de alb, albastru sau verde, iar peisajul este completat de mori de vânt și chiar de o mică biserică. Dar și în interior sunt construite după același format (ele sunt deschise, pot fi observate de orice turist), respectiv cu trei camere, iar unele dintre ele dețin una sau două anexe. Nelipsite sunt sobele, lângă care se află un pat, destul de inspirat, aș spune, pentru zilele friguroase de iarnă. De asemenea, vom întâlni și o bucătărie mică, în general cu un ceaun (unde probabil că este pregătit peștele), dar și o cameră de zi, decorate cu obiecte personale.

Nu am întâlnit niciuna care să nu ofere, indirect, informații despre viața sau credința locuitorilor, prin pereții decorați cu icoane sau cu tablouri cu întreaga familie. Unele dintre elementele decorative au fost donate (cum ar fi, spre exemplu, o mașină de scris întâlnită în casa specifică orașului Sulina, căci în această localitate se întâlneau foarte mulți marinari, iar căpitanii foloseau mașinile de scris), altele au fost realizate manual de către un meșter local, cum ar fi plasele pentru pescuit sau chiar peștii uscați prezenți la unele dintre verande (meșterul urmează să își comercializeze produsele artizanale la biroul de informații de la intrare), iar altele au fost achiziționate special pentru a fi adăpostite în interiorul caselor.

Chiar dacă nu sunt case originale, ci sunt construite special pentru acest muzeu, mi-au oferit sentimentul că am pătruns în rutina și în obiceiurile celor care și-au ales Delta Dunării ca adăpost. Imaginea de ansamblu ilustrează specificul vieții simple trăite în Deltă și arată faptul că activitatea principală a localnicilor este pescuitul. Desigur că în ultimul timp și turismul a devenit o nouă sursă de venit, însă doar în sezonul cald, când se poate circula pe canalele Deltei.

Muzeul și-a deschis porțile în anul 2016, în urma unei idei care mie mi-a plăcut, dar care, desigur, poate fi îmbunătățită. Nu am observat prea mulți turiști, din păcate, însă aceștia sunt atrași și prin evenimente organizate aici, cum ar fi, spre exemplu, la începutul lunii august, un festival de „muzică bună”, așa cum mi-a fost descris. Probabil că ar putea fi mai mult promovat acest loc, pe care mie mi-a făcut plăcere să îl descopăr, acest mic muzeu al satului Deltei Dunării. Mi se pare o bună oportunitate de a descoperi mai mult decât elementele naturale pentru care aceasta este renumită și, de ce nu, de a face o incursiune într-un trecut nu prea îndepărtat care poate că este, pentru mulți dintre localnici, chiar și un prezent.