Am citit de curând un articol în care se spunea că majoritatea publicațiilor au desemnat Portugalia ca fiind destinația anului 2017. Am primit de la Moș Crăciun, printre altele, un ghid al marilor orașe și am început să îmi fac, de fapt să îmi continui, planurile pentru noul an. Răsfoindu-l, am ajuns la Lisabona, o destinație dragă mie și despre care nu v-am povestit prea multe. Cred că am primit suficiente „semne” ca să ajung la concluzia că acum este ocazia perfectă pentru a vă împărtăși întreaga mea experiență din Portugalia, nu doar în acest articol, ci într-o serie întreagă, deoarece lucrurile frumoase trebuie povestite fiecare în parte.
Eu am vizitat Portugalia în plin sezon, în luna august, motiv pentru care am întâlnit mult mai mulți turiști decât localnici. Ulterior am aflat și de ce, pentru că, fiind perioada concediilor, majoritatea locuitorilor s-au retras în această perioadă în zona de plajă a Portugaliei, cea care a obținut și în anul 2016 premiul pentru cea mai bună destinație de plajă din Europa (a obținut mai mulți ani acest premiu). La Algarve mă refer, o destinație care îmi face cu ochiul de ceva timp și pe care nu cred că o voi rata în 2017.
Călătoria a fost planificată imediat după ce compania TAP Portugal și-a anunțat retragerea din România, iar companiile low cost care operează la noi în țară nu au ratat momentul pentru a introduce ruta București – Lisabona, singurele, de altfel, care operează în momentul actual zboruri directe pe această rută. Dacă anul acesta compania portugheză își anunța retragerea din România, din iulie 2017 vom avea din nou zboruri București – Lisabona și nu numai. Vor fi incluse și zboruri către Porto, Faro și Madeira. Așa că, indiferent ce destinație din Portugalia am alege, opțiuni de călătorie avem.
Inițial, în funcție de zilele în care erau operate zboruri, am gândit că voi petrece 5 zile în Lisabona, însă, pe măsură ce citeam diverse informații și impresii despre Portugalia, mi-am dorit ca în aceste 5 zile să vizitez cât mai mult. Așa că am rezervat o zi orașului Porto, al doilea ca mărime din Portugalia, iar o zi pentru a vizita frumosul orășel de munte Sintra, urmat de Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei continentale și Cascais, o stațiune la malul Oceanului Atlantic. Așa că, pentru Lisabona mi-au rămas 3 zile și cele două seri (sau chiar nopți) când urma să revin în capitala Portugaliei din vizitele dimprejurul ei (și nu numai, deoarece pentru a vizita Porto am optat pentru un zbor intern).
M-am văzut, așadar, nevoită să îmi organizez cât mai bine timpul, pentru că nu voiam să ratez nimic din ce îmi propusesem să vizitez sau să fac, obiective atent notate în ghidul meu de călătorie. Unul prea lung, aș spune acum, pentru că vă dați seama că nu am putut vedea absolut tot ce intenționam, uneori din motive independente de mine.
O să dedic articolul de astăzi cartierului Belem, pe care eu l-am vizitat într-o singură zi, iar, mai apoi, m-am retras în Alfama, pe care l-am descoperit atât ziua, cât și noaptea. După cum probabil că ați dedus deja, Lisabona este împărțită în mai multe cartiere. Patru, mai exact, Alfama, Belem, Bairro Alto și Baixa. Fiecare se remarcă prin obiective, atmosferă, istorie și nu aș putea spune că unul are mai multe puncte de atracție sau mai puține decât altul, pot spune doar că sunt foarte diferite.
Alfama este cel mai vechi cartier al Lisabonei și se observă acest lucru la orice pas. Pași pe care va trebui să îi faceți pe străduțe foarte abrupte, unele dintre ele extrem de înguste. Tot respectul meu pentru șoferii din acest oraș, eu aveam emoții la fiecare viraj fiind doar pasager în această excursie. Și pot spune că sunt un șofer destul de stăpân pe sine, care nu se emoționează atât de ușor. V-am mai spus că iubesc orașele situate pe coline? Cele cu suișuri și coborâșuri, cu străduțe șerpuite, care nu știi niciodată ce oferă după următorul colț de casă.
În Alfama veți descoperi, totodată, cele mai vechi obiective, cele care sunt martorii nașterii și formării acestui oraș și ale acestei civilizații. Mă refer aici la Castelul Sao Jorge și la Catedrala Se, printre cele mai recunoscute și, din ce am observat, „mândria” tuturor localnicilor. Pot spune că nu am întâlnit locuitor cu care să port o conversație și care să nu mă întrebe dacă am vizitat castelul. Este reprezentativ pentru oraș, este situat pe cel mai înalt deal și, pe lângă însemnătatea pe care o poartă și paginile vii de istorie pe care le oferă, putem admira orașul din cel mai înalt punct, fiind una dintre cele mai frumoase zone de promenadă. Totodată, pentru a trăi din plin atmosfera Lisabonei, o seară la un concert de fado este de neratat. Acest gen romantic, specific Portugaliei, vă va ajuta să vă apropiați și mai mult de tradițiile și cultura portugheze.
Cartierul Bairro Alto pare, oarecum, la polul opus. Dacă în Alfama descoperim romantism și ne delectăm cu mărturii ale istoriei, în Bairro Alto gustăm din plin viața de noapte și petrecerile stradale. Descoperim viață, energie, exuberanță. Aici suntem tineri și ne simțim tineri, indiferent de vârstă. Și putem petrece până dimineața, alături de alți petrecăreți, pe niște străduțe la fel de înguste, dar care devin spațiul ideal pentru a asculta muzica ce răsună din fiecare local, pentru a te delecta cu un mojito sau cu un pahar de sangria (sau oricare alt cocktail ce îți face cu ochiul) sau pentru a-ți face noi prieteni. Pentru că oamenii sunt mai relaxați și mai sociabili atunci când se distrează, iar distracția însăși este obiectivul unei seri (sau nopți, mai bine spus) petrecute aici.
Baixa este cartierul situat pe malul râului Tejo și este considerat centrul orașului. Aici sunt reunite unele dintre cele mai cunoscute, populare și populate bulevarde, este cel mai animat cartier, este cel în care poți servi o paella sau un bacalhau (celebrul pește portughez despre care se spune că există câte o rețetă pentru fiecare zi a anului) și să privești râul, poți face cumpărături, poți face, practic, orice în acest cartier. Dacă Barcelona are renumita Las Ramblas, în Lisabona există Rua Augusta, un bulevard pietonal ce este plin de localuri și magazine. În capătul lui se află Arcul de Triumf și, odată trecut de el (sau pe sub el, mai exact), ajungem în Praca do Comercio, unul dintre principalele obiective turistice ale Lisabonei.
Cel de-al patrulea cartier este cel asupra căruia îmi voi îndrepta mai mult atenția în acest articol, urmând ca toate celelalte să fie prezentate, pe larg, deoarece, așa cum am mai spus, fiecare are un farmec aparte și fiecare este reprezentativ pentru ceva și prin ceva, așa că timp și energie ne trebuie, pentru că vom avea multe de văzut și descoperit. Despre cartierul Belem este vorba, cel care păstrează cel mai bine amintirile, dar și omagiile aduse marilor navigatori, cei care au reușit să arate o nouă față a lumii. La propriu. Cred că știți foarte bine ce s-a întâmplat în Epoca Marilor Descoperiri, când numeroasele expediții făcute de către navigatorii portughezi și spanioli au condus la descoperirea unui nou continent, iar mai apoi formarea coloniilor. Atât în Barcelona, cât și în Lisabona am descoperit o întreagă recunoaștere adusă acestora, lucru și firesc, de altfel, deoarece, de atunci, prin intermediul lor, viața din acele vremuri și-a schimbat complet parcursul.
Cartierul Belem mi s-a părut diferit de toate celelalte, pentru că, deși am remarcat prezența a numeroși turiști, nu mi-a creat senzația de aglomerație. Mi s-a părut ușor angelic, aș putea spune, iar numele cred că este un factor care a contribuit la această senzație. Majoritatea obiectivelor sunt pe malul râului Tejo sau în apropierea lui. Deja aici se simte o schimbare de stil și un alt aer. Străduțele înguste au fost înlocuite cu bulevarde late, clădirile mi s-au părut mai mari și nu atât de apropiate una de cealaltă, chiar zonele de suișuri și coborâșuri nu mai erau așa abrupte sau chiar inexistente.
În Lisabona am folosit destul de mult serviciile Uber, însă îmi place, de fiecare dată, să folosesc și mijloacele de transport în comun. Așa mă pot simți din plin un turist în acel oraș, unul care încearcă să îl descopere din toate punctele de vedere și prin toate aspectele. În cartierul Belem am ajuns astfel, cu mijloacele de transport în comun. Deși îmi notasem de acasă cum și cu ce pot ajunge în fiecare colț al orașului, am preferat să întreb, de fiecare dată. Așa aflam și alte informații și descopeream, de fiecare dată, câte un localnic dornic să mă ajute. Drumul mi s-a părut destul de lung (de la hotelul unde eu am fost cazată, hotel situat central), însă am profitat de acesta pentru a admira fiecare clădire pe lângă care treceam.
Prima oprire a fost la Mănăstirea Jeronimos, cea care datează din anii 1500 și este considerată cel mai important locaș de cult din Lisabona (alături de Catedrala Se). Aceasta a fost construită pentru a comemora întreaga activitate a lui Vasco da Gama, cel a cărui amintire am descoperit-o pe întreg teritoriul Portugaliei. De fapt, majoritatea obiectivelor din acest cartier au legătură cu activitatea Marilor Navigatori. Înainte de a intra în mănăstire, veți descoperi biserica ce veghează mormintele lui Vasco da Gama și al lui Luis de Camoes, celebrul poet portughez.
Primul lucru care mi-a atras atenția la mănăstire a fost arhitectura ei. Iar, mai apoi, seninătatea și starea de liniște pe care le-am simțit. Deși nu este un loc în care putem descoperi extraordinar de multe lucruri, ba chiar mi se părea că fiecare unghi oferă aceeași priveliște, cred că am petrecut destul de mult timp aici. Mi s-a părut genul acela de loc în care oricât de multe fotografii aș fi făcut, tot nu erau suficiente și în care aș fi petrecut mult timp doar privind. Fără să încerc să descopăr nimic, fără vreo însemnătate mai puternică decât dorința de a trăi și simți liniștea, atmosfera, căldura locurilor. Pe lângă acestea, arhitectura conferă spectaculozitate mănăstirii, prin toate elementele pe care le descoperim pe arcade și pe stâlpi.
Puteți vizita și Muzeul Maritim sau Muzeul Național de Arheologie, situate în aripa vestică a mănăstirii. Există chiar și bilete mixte care includ toate aceste obiective, împreună cu Turnul Belem. Eu am optat pentru un bilet ce includea doar mănăstirea și turnul și, după ce m-am despărțit, cu greu, de atmosfera de la Mănăstirea Jeronimos, am pornit spre Turnul Belem. Acesta era utilizat în trecut pentru apărare, martorii acestui lucru fiind chiar tunurile care există și acum în interiorul turnului. Este unul dintre simbolurile Portugaliei, dacă ajungeți în cartierul Belem nu aveți cum să îl ratați, făcând o mică plimbare de la Mănăstirea Jeronimos spre râul Tejo, deoarece turnul este construit chiar pe râu. Are mai multe niveluri și poate fi vizitat fiecare în parte, iar de la înălțime vedem nu doar modul în care a fost construit, ci și întreaga priveliște din zonă și ne putem aloca timp să simțim vântul cum ne atinge fața și ne flutură părul, acompaniat de micile valuri formate de râu. Frumoasă senzație, credeți-mă! 🙂
Monumentul Descoperirilor, un alt obiectiv ce amintește de Epoca Marilor Descoperiri, de fapt, cel care a fost construit în amintirea ei, era în renovare în momentul vizitei mele, așa că nu l-am putut vizita. Este situat tot pe malul râului Tejo și se poate ajunge ușor la el, din orice punct al cartierului Belem ne-am afla.
Pasteis de Belem, celebrele prăjituri pe care le-am descoperit pe întreg teritoriul, formate dintr-un foitaj și cremă cu gălbenuș de ou în interior sunt, practic, un obiectiv în sine, mulți turiști venind aici doar pentru a le gusta pe cele autentice. Rețeta originală datează din anul 1837 și a fost inventată chiar de către călugării de la Mănăstirea Jeronimos, deoarece foloseau albușul pentru apretarea hainelor și, pentru a nu irosi gălbenușul, i-au găsit întrebuințări în bucătărie. Și așa au luat naștere aceste minunății. Găsiți această pastelerie foarte ușor, în imediata vecinătate a Mănăstirii Jeronimos și nu puteți avea o experiență completă fără a le gusta (și a lua și pentru acasă).
Nu am fost într-o fugă după obiective, de aceea mi-am rezervat timp pentru a mă plimba, pentru a avea experiențe diverse, inclusiv cele gastronomice, care completează specificul unei destinații. Un singur regret am, acela că nu am vizitat Muzeul Trăsurilor, deși îmi doream. I se alătură și Monumentul Descoperirilor, care, deși l-am zărit, era în plină renovare, așa cum am mai spus. Dar, după cum am zis de fiecare dată, orice lucru rămas neterminat, pentru mine înseamnă o promisiune că voi reveni. Așa că niciodată nu regret nimic din călătoriile mele, pentru că scopul lor nu este să îmi aducă regrete, ci momente de fericire. Și mă bucur, de fiecare dată, de timpul petrecut, și încerc să fac tot ce se poate face, pentru a avea o experiență completă.
Portugalia este o destinație care a început să fie din ce în ce mai căutată de către turiștii români și nu numai și consider că este o alegere foarte inspirată, deoarece este o țară care oferă câte puțin din toate. Oferă cultură și tradiții, istorie și arhitectură, romantism și trăiri dintre cele mai diverse. Până la următorul articol, în care vă voi povesti despre un alt cartier, vă las articolul meu despre experiențele gastronomice din Lisabona și celelalte orașe ale Portugaliei pe care le-am vizitat.
Citește și:
- 5 motive pentru a vizita Portugalia cât mai curând
- 10 lucruri pe care să nu le faceți în Portugalia
- Lisabona și cartierul Alfama
- Lisabona – cartierul Baixa și cartierul Bairro Alto
- Visător în Portugalia – un deliciu culinar
- Mănăstirea Jeronimos în imagini
- Lisabona în imagini
- Portugalia – Sintra, Cabo da Roca și Cascais
- O zi în Porto – sfaturi de călătorie
- Momente de neuitat de la capătul lumii
Hmmm, Lisabona e dorinta mea din totdeauna! Simt ca e aproape sa mi se implineasca! Foarte frumos articolul tau!
Îți mulțumesc mult! Și eu îți doresc să ți se îndeplinească dorința, este un oraș superb, te va cuceri, sunt convinsă! 🙂