Pastel Chalet – povești cu și despre oameni, locuri și natură

Poveștile clasice încep cu „A fost odată ca niciodată…”. Poveștile moderne încep cu o pasiune, devenită dorință și, mai apoi, realitate. Așa este cazul tuturor oamenilor care au reușit să-și transforme visurile în realitate și asemenea oameni am întâlnit nu foarte departe de mine, la Pastel Chalet. Este vorba despre o pensiune construită în inima pădurii, de către doi tineri îndrăgostiți de natură, care și-au propus să ofere turiștilor experiențe care includ tot felul de activități ce au în prim plan natura și tot ceea ce ea oferă.

Povestea de astăzi este formată, de fapt, din mai multe povești, ale oamenilor, ale locului, ale naturii, cu tot ce implică ea. Este povestea unor zile în care am simțit, poate mai mult decât oricând, liniștea pe care doar natura ți-o poate oferi, am observat și admirat fiecare dintre creațiile ei, lucruri aparent simple, dar care au o forță și un rol incredibile.

Prin proiectul meu „Călătorește și iubește România” îmi doresc să descopăr și să prezint locurile și lucrurile care contribuie la imaginea generală a unei țări foarte frumoase în care trăim. Acele locuri care sunt „acasă” pentru mulți dintre noi și adevărate locuri de vacanță pentru și mai mulți dintre noi. Pensiunea Pastel Chalet mi-a transmis, chiar dinainte să o descopăr, sentimentul că este unul dintre acele locuri care se integrează atât de bine cu spațiul în care se află, încât ajunge să se identifice cu el.

Parcurgând un drum* în care am fost înconjurată de miros de salcâmi, căsuțe cochete, copii care se joacă pe ulițe, verdele crud al naturii și oameni pentru care viața pare că se scurge lin, am ajuns, după ce noaptea își intrase deja în drepturi, în Vama Buzăului. Localitatea se află la câțiva kilometri de orașul Brașov, însă am optat pentru o altă rută, diferită de Valea Prahovei, și anume prin Nehoiu și Întorsura Buzăului. Drumul a fost foarte liber și liniștit, a străbătut numeroase localități și mi-a oferit, astfel, posibilitatea de a observa toate cele prezentate mai sus.

*Ultima parte a drumului este ceva mai dificil de parcurs, dar nu trebuie să vă sperie acest lucru, căci se poate circula cu orice fel de mașină, nu trebuie musai una de teren. Doar că este puțin mai incomod, căci o porțiune de aproximativ 5 kilometri nu este asfaltată, însă, cu adaptarea vitezei și cu puțină atenție din partea șoferului, nu există niciun motiv de îngrijorare. Și, în plus, putem profita de această călătorie mai lentă pentru a admira pe deplin peisajul, căci acesta va fi doar un preambul al zilelor ce vor urma.

În perioada în care Transilvania aparținea Imperiului Austro-Ungar, comuna Vama Buzăului se afla la granița dintre imperiu și Țara Românească, după cum se poate deduce și din numele pe care îl poartă. Tot din nume reiese faptul că râul Buzău traversează această zonă, și nu doar atât, ci și izvorăște din apropiere. Așadar, în mica mea excursie aici am avut parte de o priveliște dominată de munții Ciucaș, cu ale lor creste încă acoperite de zăpadă, urmând ca, mai la vale, să descopăr o vegetație bogată, traversată de râuri și de drumuri forestiere. Iar atunci când începe sezonul de pășunat, vom întâlni oi și vaci care se hrănesc nestingherite întreaga zi, dar și stâne pe care oierii le aleg cu atenție pentru animalele de care au grijă.

Am făcut această lungă introducere pentru a vă prezenta puțin decorul de poveste în care se află pensiunea și menționez faptul că întreaga zonă este o rezervație naturală, deci este lesne de înțeles faptul că natura își poate urma nestingherită cursul aici.

Despre Pastel Chalet

Ajungând la pensiune, am fost întâmpinată de energia Enisei, cea care, alături de soțul ei, a creat acest spațiu pentru toți iubitorii de natură. Este energia aceea a oamenilor pasionați de ceea ce fac și care au descoperit în decursul vieții dragostea față de natură, iar acum au transformat-o într-un mod de viață.

Așa am aflat povestea pensiunii, creată din această dragoste despre care vă vorbeam, am descoperit că oferă 15 camere duble, dispuse în două clădiri separate, alături de o a treia, unde se află recepția, restaurantul și terasa acestuia. Mi-a atras atenția din prima clipă decorul cu elemente predominant romantice, alături de cele rustice, căci, nu-i așa, ne aflăm înconjurați de munți, iar acest lucru se observă și dacă privim spre exterior, dar și spre interior.

Camerele sunt decorate diferit, însă cu același specific rustic și romantic, cu mobilier din lemn pictat. Ba chiar au și nume diferite, grupate în trei categorii, Romantic, Charm și Cosy. Camera care m-a găzduit pe mine poartă numele de „Borangic”, din categoria Romantic, și are balcon cu vedere la pădure, unde este o adevărată plăcere să petreci o bună parte din timp. Cea mai mare încântare a fost în prima dimineață, pentru că, fiind deja noapte când am sosit eu, văzul mi-a fost ușor îngreunat, așa că am putut admira pe deplin peisajul abia când soarele mi-a dat de veste că a început o nouă zi. Cam așa m-am trezit, cu aer proaspăt și miros de iarbă și cu ciripit de păsări care străbăteau liniștea dimineții. Un alt aspect pe care l-am remarcat și care mi-a plăcut tare mult a fost acel miros de lemn din cameră care mă poartă cu gândul la poveștile copilăriei citite sau auzite la gura sobei.

Pachetele oferite includ cazarea (2 nopți în weekend sau oricâte în timpul săptămânii), 3 mese în fiecare zi și activitățile de relaxare pe care o să vi le prezint mai jos. Micul dejun este sub formă de bufet suedez, iar pentru celelalte putem alege din meniu dintre mai multe variante de antreu, fel principal, salată și desert. Acestea sunt diferite în fiecare zi și există variante pentru toate preferințele, inclusiv pentru persoanele care optează pentru produse vegetariene. Întotdeauna plimbările prin aer liber ne creează poftă de mâncare, așa că e numai bine faptul că ne putem bucura de preparate cu specific local, multe dintre ele (brânzeturi, ouă, carne) achiziționate de la fermierii din zonă.

Întreg complexul asigură, pe lângă activitățile din aer liber, și diverse modalități de petrecere a timpului liber pentru cei mici și cei mari, respectiv mese de biliard și de ping-pong, spații special amenajate pentru copii, jocuri de societate, dar și accesul la cărți și la reviste, spre bucuria mea. Însă am avut propria carte pregătită și nici nu am petrecut prea mult timp în interior, pentru că aerul, atmosfera și peisajul te îmbiau să stai cât mai mult timp în natură.

Deși orașul în care eu locuiesc nu este unul foarte aglomerat, liniștea de aici tot mi s-a părut în totală opoziție cu viața zilnică. Excursiile doar în mediul natural, fără agitația marilor orașe și fără goana după obiective turistice au început să îmi atragă atenția nu cu foarte mult timp în urmă, deși mereu am simțit că mă pot conecta foarte ușor cu natura. Însă acum am început să fiu mai atentă la felul simplu în care ea își urmează cursul, cu fiecare anotimp și cu fiecare an. Atunci când oamenii intervin doar pentru a o valorifica (și nu pentru a-i distruge farmecul), natura creează adevărate spectacole. Iar noi tot ce putem face este să fim spectatori liniștiți, să apreciem faptul că avem ocazia de a le descoperi și să le căutăm de fiecare dată când avem ocazia.

Activități

1. Plimbare cu căruța

După micul dejun, am fost așteptați de 3 căruțe care urmau să ne conducă în Rezervația Munților Ciucaș. Eu nu am copilărit la țară, nu am avut bunici în mediul rural, așa că astfel de activități constituie ceva inedit pentru mine și le savurez de fiecare dată când am ocazia. Pentru unii poate fi ceva normal, pentru alții ceva special, însă pentru toți este, cu siguranță, o oportunitate de a îndrepta puțin atenția către autenticitate. Am descoperit bucuria unei vieți simple (sau trăită simplu), bucurie care constă în faptul că familia este sănătoasă (și cu putere de muncă), că întreaga gospodărie este îngrijită, că animalele au cu ce se hrăni și pot oferi hrana zilnică, ori că unele dintre ele tocmai ce au fătat și se pot bucura, încă o dată, de miracolul vieții. O naturalețe și o simplitate pe care le admir de fiecare dată când le întâlnesc, alături de o decență și o discreție pe care oamenii simpli le au din plin.

Timpul petrecut în căruță s-a scurs cu totul altfel față de cum eram obișnuită. N-am putut să nu observ în jurul meu miracolul naturii, care este acolo, oricând și pentru oricine își deschide puțin sufletul pentru a-l observa. Am realizat că niște activități simple, considerate poate chiar banale de unii, pot deveni adevărate atracții. În timpul micului popas efectuat m-am simțit precum un copil plecat la scăldat, care acum aruncă pietre în râu și privește impactul acestora asupra apei. Și am realizat că am uitat să ne bucurăm de simplitate. Cred că am ajuns să alergăm tot timpul după…timp. Ne plângem că nu este suficient, ne dorim să facem cât mai multe, ne dorim să deținem controlul asupra a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru și nu realizăm că, de fapt, timpul își va urma cursul de fiecare dată, indiferent de acțiunile noastre. Asemenea naturii. Râul își urmează cursul indiferent pe unde l-ar purta acesta, pădurea înverzește în fiecare primăvară, animalele ies la păscut odată cu apariția ierbii. Natura face ce știe cel mai bine să facă, și…ce spectacole reușește să ofere! Așa că, de ce să nu ne bucurăm mai mult și mai des de clipe, de oameni, de locuri și de viață, cu tot ceea ce înseamnă ea?

În timpul iernii, căruța este înlocuită cu o sanie, iar peisajul se schimbă complet, căci ramurile brazilor se îmbracă în zăpadă. Cred că și aceea este o perioadă foarte frumoasă a anului și chiar durează destul de mult iernile în această zonă, ba chiar m-aș putea considera norocoasă că am întâlnit, la început de mai, o vegetație atât de bogată. Tot în luna mai ciobanii își poziționează stânele, care devin atracții pentru turiști, fiind incluse în plimbări și opriri la acestea, unde se pot degusta preparate tradiționale, unele dintre ele pregătite pe loc.

În acea după-amiază, pentru că erau programate ateliere pentru copii, am profitat de timp pentru a citi în balconul pe care l-am îndrăgit încă din prima clipă. De fapt, acestea au fost principalele activități desfășurate aici, plimbările, cititul și relaxarea. Și nici nu cred că mi-ar fi trebuit mai mult. Iar, pentru încheierea unei noi zile, seara ne-am reunit cu toții în jurul unui foc de tabără. Este curios cum aceste lucruri simple au reușit să ne apropie, căci pensiunea adăpostea turiști din zone diferite ale țării, care nu se cunoșteau dinainte, dar care au interacționat și s-au apropiat în urma weekendului petrecut împreună.

2. Vizită la rezervația de zimbri din Vama Buzăului

În anul 2008, în Vama Buzăului, pe malul râului Buzău, a fost înființată o rezervație de zimbri, fiind unul dintre cele patru locuri din România în care oamenii se preocupă de creșterea acestor animale care au dispărut, în urmă cu aproximativ 4 secole, din țara noastră. De fapt, se dorește repopularea pădurilor cu zimbri, dar care trebuie înainte supravegheați și pregătiți pentru viața din sălbăticie pe care urmează să o trăiască.

Rezervația adăpostea 36 de exemplare și 9 cerbi, în momentul vizitei aflând că două perechi de zimbri au fost deja eliberate în pădure. Aceștia au fost „botezați” de către copiii care îi vizitează, astfel că îl vom întâlni, spre exemplu, pe cerbul Petrică sau pe zimbrii Mitică și Mișu. Dacă zimbrii nu sunt prea impresionați de vizitele primite, ei fiind animale pe cât de lente, pe atât de mândre, cerbii sunt ceva mai prietenoși, ba chiar așteaptă cu bucurie fiecare vizită, știind, pesemne, că urmează să primească bunătăți. Ceea ce mi-a atras atenția a fost faptul că toate animalele prezente aici, la fel ca oamenii, au propriile povești de viață. Fie că vorbim despre faptul că au fost aduse din diverse țări europene, sau că vorbim despre luptele pentru supremație care au loc cam o dată la patru ani, în urma cărora zimbrii își aleg conducătorul, ori chiar despre firea neastâmpărată a lui Petrică, devenit, în prezent, un cerb foarte blând și sociabil, fiecare transmite mai multe lucruri decât am putea observa la o primă vedere. M-am bucurat să descopăr pentru prima dată aceste animale, chiar dacă, spre rușinea mea, am chiar foarte aproape de mine un asemenea loc, în județul în care eu locuiesc.

3. Descoperirea Cascadelor Urlătoarea

O altă vizită inclusă în program a fost la Cascadele Urlătoarea, adică Urlătoarea Mică și Urlătoarea Mare, un loc foarte populat, unde oamenii sosesc în număr mare pentru a se bucura de un prânz în mijlocul naturii. Mulți dintre ei aleg să petreacă mai mult timp, în corturi, spre exemplu, sau aleg să descopere zona cu bicicletele, fiind o activitate foarte îndrăgită în zonă, judecând după numărul de bicicliști de toate vârstele pe care i-am întâlnit în zilele petrecute aici.

Cele două cascade se află la distanță foarte mică una de cealaltă, se poate ajunge foarte aproape de ele cu mașina, iar, de acolo, începe explorarea zonei pe jos, căci suntem în mijlocul naturii, așa că nu o putem descoperi și simți mai bine decât dacă ne conectăm pe deplin cu ea și în niciun caz nu vom putea face asta de pe bancheta unei mașini. Peisajul este unul tipic montan, cu vegetație, cu râuri, cu drumuri înguste și pe alocuri abrupte.

Uneori nu este nevoie să mergem nici departe și nici să căutăm lucruri ieșite din comun. Este nevoie să ne întoarcem către lucrurile simple, care se dovedesc a fi fermecătoare și adevărate lecții de perseverență și de supraviețuire. De fiecare dată când petrec mai mult timp în natură, simt că mă încarc cu toată energia pe care ea o emană. Cu toată forța ei, infinită și disponibilă oricui, cu toate exemplele pe care le oferă. Iar faptul că în ultima perioadă am observat o înclinație din ce în ce mai mare către toate locurile și toate lucrurile care implică natura, către tradiții, autenticitate și simplitate, nu face decât să mă bucure și să îmi reaprindă speranța că oamenii pot ieși din vârtejul în care ajungem să ne vedem cu toții prinși. Și, din fericire, România dispune din plin de astfel de locuri, de astfel de oameni, care știu să trăiască frumos, care reușesc să inspire, care aleg să se implice în promovarea locurilor în care trăiesc. Pentru mine a fost un weekend exact așa cum mi-l doream și cum mi-l imaginam, prin tot ceea ce am descoperit la Pastel Chalet și în jurul pensiunii. A fost precum gura aceea de aer pe care, dacă am putea, l-am „îndesa” într-o sticlă pentru a-l respira de fiecare dată când simțim nevoia de prospețime. Sau atunci când ne dorim să ne amintim…