Muzeele din Doha: Muzeul de Artă Islamică (MIA) și Muzeul Național al Qatarului

Atunci când ne gândim la lumea arabă, tindem să ne imaginăm deșertul și misterele lui, veșmintele tradiționale, cămilele și corturile beduinilor, aromele și savorile condimentelor și ale mirodeniilor. Prea puțin ne gândim și la muzee, decât dacă se remarcă prin dimensiune ori arhitectură. În ceea ce privește muzeele din Doha, deși puține, ele există și nu fac excepție de la măreția și de la grandoarea care se reflectă în orice colț al orașului, dar care se extinde și către împrejurimi sau către alte zone ale țării. Dacă sunteți în căutarea principalelor obiective turistice din Doha sau chiar din Qatar, căci capitala le reunește pe cele mai multe dintre ele, atunci poate vă vor fi de folos informațiile pe care urmează să vi le prezint.

Dintre cele trei muzee pe care capitala Qatarului le prezintă cu mândrie (cel mai nou dintre ele, Muzeul Național din Qatar, este inaugurat de mai puțin de un an), eu am vizitat două: cel anterior menționat și Muzeul de Artă Islamică (MIA), ratând Muzeul de Artă Modernă. Aș adăuga și Centrul Cultural Islamic, care nu este un muzeu, dar despre care am ales să menționez tot în acest articol.

Există foarte mari șanse ca la următoarea mea vizită să apară o nouă construcție, ceea ce nu poate decât să mă bucure, căci arhitecturile lor sunt adevărate încântări vizuale – am mai povestit despre viteza cu care se construiește și se transformă, practic, acest oraș și vreau să vă spun că sunt în continuare fascinată de acest aspect.

Dar, poate că vă întrebați ce am descoperit în interiorul acestor muzee…

 

Muzeul de Artă Islamică (MIA)

 

De îndată ce șoferul de taxi a început să urce mica rampă către Muzeul de Artă Islamică, privirea mi-a fost ațintită spre această clădire, una dintre cele mai frumoase din oraș și care oferă unele dintre cele mai spectaculoase priveliști din capitala Qatarului. Un lucru este cert: fiecare colț este extrem de fotogenic, demn de a fi imortalizat, așa că, înainte de orice, vom fi fermecați de arhitectura construcției – nu vă gândiți la cine știe ce elemente decorative, ci, mai degrabă, la linii ample completate de nuanțele deschise ale fațadelor și de albastrul mării și al cerului (până să ajung aici, nu am realizat cât de frumoase sunt culorile apei Golfului Persic).

*Dacă timpul vă permite, vă recomand să vizitați acest muzeu atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte (sau la apus, pentru a fi siguri că ajungeți în timpul programului). Mai exact, la intrare, de o parte și de alta a clădirii sunt două terase de unde se poate admira skyline-ul orașului. Nu veți vrea să le ratați, credeți-mă. 🙂 Mai mult decât atât, un singur tichet este valabil timp de trei zile, cu intrări nelimitate. Prețul pentru oricare dintre cele trei muzee este de 50 QAR, iar dacă doriți să le vizitați pe toate trei, puteți opta pentru un bilet mixt, în valoare de 100 QAR. Bonus, în interior există wifi care funcționează foarte bine.

Odată terminată ședința foto din exterior, vom remarca interiorul aerisit și luminos, care păstrează aceleași linii ample ce se întrepătrund. Senzația mea a fost că motivele folosite pentru cele două muzee vizitate au fost acelea ale nisipului din deșert și că se sugerează această viață pe care localnicii au dus-o, până nu demult, în mijlocul naturii – Muzeul Național din Qatar nu doar că sugerează aceste origini, însă el însuși pare „cules” din deșert, având forma unui trandafir al deșertului.

Parterul oferă posibilitatea unei pauze cu o priveliște pe măsură, adică apele Golfului Persic și skyline-ul despre care v-am tot amintit – este demn de a fi prezentat, căci este una dintre imaginile simbolice ale Qatarului. Așadar, cafeneaua de lângă fereastră este binevenită după ce vizităm muzeul. 🙂

Am povestit despre exterior, despre arhitectură, despre locurile potrivite (și dedicate, parcă) fotografierii, despre zonele destinate relaxării, însă nu am adus până acum în discuție esența muzeului, și anume exponatele sale. Este vorba despre obiecte vestimentare, manuscrise, bijuterii, obiecte decorative sau vase, dispuse pe mai multe etaje; ele reprezintă o incursiune în lumea arabă, multe dintre ele având o vechime însemnată (datând chiar și din secolul 10), așa că descoperirea lor poate fi un bun prilej de a ne familiariza cu tradițiile și cu obiceiurile locale.

O să vă prezint în continuare o serie de fotografii din acest loc iconic al Dohăi, în speranța că cele spuse și prezentate vă vor convinge să îi alocați câteva ceasuri.

*Qatar Airways are o serie de programe de stopover, de la tururi ale orașului de 3 ore până la posibilitatea cazării până la 4 nopți în hoteluri de 4 și de 5 stele, la prețuri ale camerelor începând cu doar 23 USD pe noapte. Pentru mai multe informații, accesați cu încredere acest site.

 

Muzeul Național din Qatar

 

Spuneam mai devreme că am descoperit la MIA elemente care sugerează deșertul și viața trăită acolo; la Muzeul Național din Qatar acesta pare un laitmotiv, însăși clădirea având forma unui trandafir al deșertului – prezent și în suvenirele care se pot achiziționa de la magazinele din interior. De pe șosea se remarcă cel mai bine dimensiunea construcției, însă și interiorul este unul impunător, având elemente contrastante, aparținând, parcă, unor lumi diferite.

Totuși, viața în trib este foarte bine redată, decorurile simpliste ale fiecărei încăperi și ale fiecărui hol inducându-ne ideea că ne aflăm înconjurați de nisip. Cu toate acestea, elementele folosite sunt dintre cele mai moderne, apelându-se la proiecții și la sunete menite să ne transpună de îndată într-o lume în care hrana se prepară la gura cortului, deasupra focului liber. Este prezentată viața din trib, alături de întregul ei specific.

Părerea mea despre acest muzeu este că aici îți sunt activate toate simțurile. Ai senzația că vântul care pare să împrăștie nisipul proiectat pe pereți îți flutură și ție părul. Sunetul firelor de apă pare că te răcorește și pe tine, chiar dacă aici nu simți căldura dogoritoare a deșertului – de fapt, în niciun interior în care intri în Qatar nu simți căldură, ba, din contră, localnicii au obiceiul să programeze aparatele de aer condiționat la 16-18 grade Celsius. Iar sunetul, freamătul, foșnetul nu este nimic altceva decât vibrația naturii, foarte bine transpusă aici.

 

Centrul Cultural Islamic

 

Am ales să menționez și Centrul Cultural Islamic, chiar dacă nu este un muzeu, căci este un alt cadru unde putem descoperi istoria, tradițiile și obiceiurile localnicilor. Recunosc, am intrat cu speranța că voi putea urca în turn, însă nu este permis accesul, și m-am oprit, ulterior, la moscheea din interior (da, găzduiește și un lăcaș de cult). Așa că prea multe informații despre turul în sine nu am (prezentarea se face în cadrul unui tur, nu știu dacă se percepe sau nu taxă de vizitare), dar vă pot spune că această construcție este amplasată între Souq Waqif și Corniche, că este o altă clădire simbol a Dohăi și că, dacă vă tentează și mai multe povești despre țara pe care o vizitați, ușile sale sunt deschise publicului.

Moscheea (partea destinată femeilor) am vizitat-o în compania unei localnice și m-am bucurat tare de acest lucru, pentru că toți ghizii ori șoferii întâlniți anterior erau din alte țări (din totalul de 2,8 milioane de locuitori, doar 300.000 sunt cetățeni ai Qatarului; ceilalți nu vor putea primi niciodată cetățenia, pentru că trebuie să fie născuți din ambii părinți qatarezi pentru a o primi). Mica prezentare a moscheei a inclus locul propriu-zis de rugăciune și băile, căci rugăciunea se face (de 5 ori pe zi) curat, iar, pentru asta, trebuie să îți speli înainte brațele, picioarele și fruntea. Tot de la ea am aflat că vara, majoritatea localnicilor călătoresc în țări mai friguroase, pentru că sunt greu de suportat temperaturile ridicate. Cei care aleg să rămână nu ies deloc din casă în timpul zilei – poate doar pentru a se duce la vreun mall, un alt loc unde se pot adăposti de cele peste 40 de grade Celsius.

 

Cultura arabă m-a fascinat dintotdeauna, așa că m-am bucurat că am descoperit astfel de locuri, unde ea este prezentată în detalii ce acoperă o perioadă mai îndelungată. Cele mai multe obiective turistice din Doha sunt construite recent, chiar dacă unele sugerează că ar fi existat acolo dintotdeauna (mă refer aici la Souq Waqif, piața principală a orașului, construită pe locul uneia mai vechi, care, însă, nu avea forma pe care o îmbracă în prezent; revin asupra ei cu un articol dedicat, căci este locul meu preferat din Qatar), și atrag, pe lângă ceea ce prezintă, și prin dimensiune, arhitectură și poziție. Pentru mai multe imagini, dar și clipuri de la Muzeul de Artă Islamică și de la Muzeul Național din Qatar, alături de poveștile fiecărei zile petrecute în Qatar, nu ezitați să accesați secțiunea „Doha” din highlights pe Instagram.

 

---

Citește și:

• Sfaturi pentru a vă organiza o vacanță în Doha
• Întâlnire cu dunele din Qatar
• Top 20 cele mai frumoase fotografii din Doha

---