Sau cel care era considerat, înainte de perioada Marilor Descoperiri, capătul lumii, respectiv Cabo da Roca. Destinații frumoase sunt toate și fiecare în parte. Amintiri? De neegalat, din fiecare călătorie. Sentimente? De asemenea, când mă gândesc la fiecare simt cum îmi tresare inima și o imensă dorință de a revedea acele locuri frumoase mă cuprinde. Oameni dragi alături? De fiecare dată. Și totuși, de ce am ales să povestesc despre Cabo da Roca? De ce simt că aici s-a oprit timpul și că tot ceea ce a am simțit în acea zi a fost un moment extrem de important al vieții mele?

Nu am încercat vreo nouă activitate. Nu am călătorit cu alte persoane. Nu s-a schimbat nimic față de alte excursii, care și acelea mi-au plăcut enorm. Și totuși, de ce Cabo da Roca?

Cabo da Roca, Portugalia

Cabo da Roca, Portugalia

Cabo da Roca este cel mai vestic punct al Europei continentale, în Portugalia, la mică distanță de Lisabona. Se poate ajunge ori cu autobuzul, pe care eu l-am luat din Sintra, și care circulă cam la 30 de minute, sau puteți închiria o mașină, iar atunci veți avea toată coasta Atlanticului doar pentru voi. După multe dezbateri, am hotărât să renunț la ideea mașinii închiriate.

Să vă povestesc puțin despre Portugalia, așa cum am văzut-o eu. Am vizitat-o în plină vară, când soarele își făcea de cap de dimineață și până târziu în noapte. Mult mai cald ca în România, deși nu m-au deranjat temperaturile ridicate. Poate este mai plăcut aerul primăvara sau toamna, poate nu se resimte acea senzație de sufocare, dar nu vă imaginați că acest lucru poate fi un motiv care să mă împiedice să văd tot ce se poate vedea. Sau cel puțin să încerc, pentru că am senzația că niciodată nu este suficientă o singură excursie pentru a cunoaște o destinație. Pentru a o descoperi, da, pentru a te familiariza cu ea, de asemenea, însă pentru a o cunoaște, cu siguranță nu.

Lisabona, Portugalia

Lisabona, Portugalia

Prima senzație când am ajuns în Portugalia, Lisabona mai exact, a fost de lipsă de timp. Mă simțeam ca într-o bulă și nu știam încotro să mă duc mai repede, deși mă documentasem mult mai mult decât este cazul înainte de excursie. Așa că am preferat să renunț la agenda mea frumos organizată și să fac exact ceea ce simt. Știam că am 3 zile la dispoziție pentru Lisabona, una pentru Porto și una pentru Sintra, Cabo da Roca și Cascais. În momentul în care am făcut planul pentru vacanță, era în discuție doar Lisabona, ulterior, spiritul aventurier și curiozitatea m-au determinat să vreau să profit la maxim de această excursie.

A doua senzație despre Portugalia a fost că acolo sunt mai mulți turiști decât localnici. Am aflat, ulterior, că fiind august și perioada concediilor, localnicii s-au retras în Algarve (destinație pe care intenționez să o vizitez și eu cât de curând). Așa că, în afară de cei care ofereau diverse servicii (șoferi de mijloace de transport, angajați în restaurante, hoteluri, pază, obiective turistice), rar întâlneai alți localnici. În schimb, turiștii umpleau străzile de dimineață și până seara și însuflețeau din plin zonele de atracție ale Lisabonei.

Lisabona, Portugalia

Lisabona, Portugalia

Și cea de-a treia senzație, poate și cea mai puternică, a fost un teribil sentiment de familiaritate. Mă simțeam ca acasă. Simțeam că ceva mă leagă de acest popor, de aceste locuri. Și acum sunt puțin confuză și nedumerită, probabil că o serie de factori au contribuit la acest sentiment. Poate pentru că am alocat mult timp documentării, dar asta fac înainte de orice excursie. Poate pentru că plănuisem excursia din februarie, iar ea a fost abia în august (știu, muuult timp, este prima dată când procedez așa). Ideea este că, simțindu-mă ca acasă, eram, parcă, de-a locului. Drept urmare, am organizat cele 5 zile petrecute în Portugalia să pot vedea tot ce mi-am propus, să pot să am timp de relaxare, să pot să trăiesc atât de intens, încât puținele zile să mi se pară o lună întreagă.

Iată că a venit ziua în care urma să vizitez Sintra, Cabo da Roca și Cascais. Destul de neinspirată, deoarece am avut parte de o ceață de toată frumusețea, dar, cum am mai zis, condițiile meteorologice nu sunt niciodată un impediment. Am ajuns la Sintra în aproximativ 40-50 minute cu trenul, din Lisabona și, după o bună parte din zi alocată acestui orășel de munte (o să povestesc în alt articol), am luat autobuzul spre Cabo da Roca. Nu pot spune că drumul a fost cel mai plăcut din viața mea, asta pentru că mi s-a părut sport extrem să conduci un întreg autocar, pe niște străduțe foarte înguste, curbe la tot pasul și mașini venind de pe contrasens. Vă puteți da seama, la fiecare curbă trebuia să oprească atât șoferul autobuzului, cât și cel al mașinii de pe contrasens și să treacă…cine are mai mult loc, sau cine reușește să se urce pe trotuar :). Departe de imaginea pe care o aveam despre acest traseu, pentru că mă așteptam să mergem pe coastă, să privim oceanul și încercam să îl descopăr după fiecare stâncă și după fiecare curbă, dar nu am reușit absolut deloc, până în momentul când am coborât. Nu luasem în calcul că, fiind mijloc de transport în comun, autobuzul respectiv are un anumit traseu, trebuie să treacă prin localități, unde mai are, totuși, stații și oamenii mai vor să urce sau să coboare. Destul de lung mi s-a părut drumul, nu știu exact cât am făcut, cred că o oră sau mai puțin.

Sintra, Portugalia

Sintra, Portugalia

Coborâtă din autocar, încercam să îmi revin puțin și, în primă fază, am ignorat complet tot ce se întâmpla în jurul meu. Am remarcat un platou unde se adunaseră toți turiștii, dar nu m-am grăbit să ajung. M-am uitat puțin împrejur, am închis ochii pentru câteva secunde, am inspirat adânc și mai apoi am pornit pe urmele marilor exploratori. Acolo, toată imaginea pe care mi-o creasem, toate percepțiile și așteptările mi-au fost efectiv schimbate. Mă gândeam că o să fac două, trei poze, o să îmi iau o diplomă de explorator de la punctul de informare turistică, o să admir puțin priveliștea și gata. Vedeți voi, nu a fost deloc așa. Nu îmi dau seama când a trecut timpul, cred că am stat cel puțin două ore și m-am simțit, efectiv, în vârful lumii. Parcă vedeam navele care, cu secole în urmă, cu același entuziasm pe care noi îl avem când descoperim locuri noi, au pornit pe mare. Parcă intrasem în mintea lui Vasco da Gama, parcă simțeam valurile sub picioare și marea întreagă în față. De sus, de la înălțimea de aproape 140 metri, valurile care loveau stâncile păreau că se unesc cu ele. Simțeam că vântul care îmi flutura părul mă îndemna către noi orizonturi. Motiv pentru care am decis să aplic pentru viză la întoarcerea în țară, deoarece, până în Statele Unite, era doar oceanul. Oceanul, care înseamnă mister, nemărginire, speranță, încredere. Am decis că este momentul să trec mai departe de el.

Cabo da Roca, Portugalia

Cabo da Roca, Portugalia

Nu m-am limitat la a admira priveliștea doar de pe platoul respectiv, ci m-am încăpățânat să mă urc pe stânci, pe cea mai înaltă, de fapt. Simțeam că pot sta acolo ore în șir, ascultând valurile, simțind vântul și gândindu-mă la toate planurile pe care le am și la modalitățile de îndeplinire. Ce a făcut acest loc atât de special? Faptul că am conștientizat că niciun vis, dar niciunul, nu este prea mare. Că suntem datori să visăm și să ne atingem visurile. Cui suntem datori? Nouă, în primul rând. Apoi naturii, care ne oferă momente și locuri incredibile, pentru care tot ce putem simți sunt recunoștință și admirație. Vieții, pentru că reușește să așeze lucrurile în așa fel încât, dacă ne dorim din tot sufletul ceva, la un moment dat, să obținem acel ceva. Am realizat că mintea ne este cel mai bun prieten și că ea ne determină acțiunile astfel încât să ajungem în punctul în care ne vedem. Așa că mi-am îmbogățit lista dorințelor cu multe altele, iar acum nu le mai consider dorințe, ci planuri. Am uitat de mine, pentru câteva momente și am trăit din plin această experiență.

Cabo da Roca, Portugalia

Cabo da Roca, Portugalia

Ce înseamnă Cabo da Roca?

Înseamnă, așa cum prea frumos spunea Camoes, locul unde pământul se termină și unde marea începe („onde a terra se acaba e o mar comeca”). Este locul în care simți că te pierzi și te regăsești. Este punctul care a însemnat schimbarea totală a lumii. Era considerat capătul ei, iar apoi s-a conștientizat că se poate trece și dincolo. Epoca Marilor Descoperiri a culminat cu descoperirea Americii și știți că apoi au urmat colonizări, explorări a ceea ce noul continent descoperit avea să ofere și a început, practic, o reîmpărțire a lumii. Din punctul acesta, niște oameni au decis să treacă dincolo de ceea ce puteau cuprinde cu ochii și cu mintea.

*Nu de aici au pornit marile expediții, însă este un punct simbolic, care ne arată că întotdeauna se poate merge mai departe decât putem crede.

În principiu, tot ce puteți observa este priveliștea spectaculoasă. Eu iubesc marea, mă fascinează de fiecare dată, mă face să simt un cumul de sentimente contradictorii: mă sperie și îmi dă încredere, mă provoacă iar apoi se lasă descoperită, mă face să mă simt mică, iar mai apoi, cea mai puternică. Este minunat! Știam că voi fi încântată, ceea ce nu mă așteptam era că voi lăsa pe plan secund frumusețea peisajului și că mă voi concentra pe trăirile mele din acel moment. Trăiri pe care acel loc mi le-a provocat.

Nu vă sfătuiesc să procedați ca mine, sau, dacă o faceți, să aveți mare grijă. Zona destinată turiștilor este împrejmuită de un gard, eu l-am ignorat complet și am vrut să simt din plin sentimentul de libertate. Însă este foarte abrupt, îngust și se poate aluneca foarte ușor, mai ales dacă nu sunteți echipați corespunzător (cum nici eu nu am fost).

Cabo da Roca, Portugalia

Cabo da Roca, Portugalia

Dacă doriți să marcați momentul, pentru 11 euro, de la punctul de informare turistică vă puteți achiziționa diplome de exploratori. Cu ștanța primăriei, cu numele vostru scris frumos, caligrafic. Probabil că va ajunge printr-un sertar, însă existența ei mă bucură nespus. Știu că există și asta contează.

De ce consider acest episod de neuitat?

Pentru că simt că mi-a deschis noi orizonturi. A fost, pentru mine, revelația de care aveam nevoie. Și nu neapărat locul respectiv, cât eu, acolo. Eu am fost cea care a conștientizat. Eu sunt cea care, după fiecare călătorie, mă simt mai puternică, mai încrezătoare, mai dornică, mai nerăbdătoare. Iar aici am realizat că absolut oricine poate ajunge mai departe decât ochii și mintea pot. Cabo da Roca a fost un punct. Și va fi un punct important pentru mine, atunci când mă voi raporta la el. Și atunci când voi ajunge unde îmi doresc :).

Aceasta este una dintre cele mai puternice amintiri din excursiile mele. Pe toate mi le amintesc cu drag și le retrăiesc de fiecare dată. Toate mi-au arătat o mică parte a lumii și o mare parte a mea. Diferența este că aici am conștientizat. Toate celelalte m-au schimbat pe parcurs. Cabo da Roca a fost o revelație.

Bonus: Din vârful stâncii (care, după cum am spus, avea aproximativ 140 metri înălțime), am văzut la bază, în locul în care uscatul se unea cu apa, un mesaj. Cu un simplu zoom, am putut și citi ceea ce scria. Vă las pe voi să apreciați cât de frumos este acest gest și cât de mult își dorea respectivul, încât a găsit o modalitate de a ajunge acolo.

Cabo da Roca, Portugalia

Cabo da Roca, Portugalia

*Pentru greșeala de scriere am făcut un întreg scenariu și m-am gândit că ea era româncă și el nu, de aceea nu a scris corect.

P.S.: Urmează să aplic zilele acestea pentru viză, o să vă povestesc în detaliu întreaga experiență. Deja am planul făcut, biletele le-am găsit pe momondo.ro. New York, destinația mea de vis! O să te vizitez în curând!


Vă prezint aici o simulare de zboruri București – New York, pentru luna martie 2017.


Articolul este redactat pentru concursul #călătoriideneuitat, organizat de momondo.ro cu ocazia aniversării a 10 ani de activitate. În paralel, se organizează un concurs și pentru cititori, care sunt invitați să lase un comentariu la acest articol, până pe 24 octombrie 2016, ora 23:00, ora României, în care să povestească cea mai frumoasă amintire dintr-o călătorie, împreună cu destinația visată și link către aceasta, pe momondo.ro. Premiul constă într-o excursie în valoare de 1000 de euro, în destinația dorită. Mult succes tuturor!


UPDATE: Vă mulțumesc tuturor pentru participare, a fost o adevărată plăcere să citesc despre toate locurile frumoase pe care le-ați vizitat! Momondo a anunțat câștigătorii, aceștia sunt „Andreea în Asia” (concursul pentru bloggeri) și Diana Pavlenco (concursul pentru cititori). Vă doresc tuturor mult succes la următoarele concursuri, care sunt convinsă că nu vor întârzia să apară!