Sau cel care era considerat, înainte de perioada Marilor Descoperiri, capătul lumii, respectiv Cabo da Roca. Destinații frumoase sunt toate și fiecare în parte. Amintiri? De neegalat, din fiecare călătorie. Sentimente? De asemenea, când mă gândesc la fiecare simt cum îmi tresare inima și o imensă dorință de a revedea acele locuri frumoase mă cuprinde. Oameni dragi alături? De fiecare dată. Și totuși, de ce am ales să povestesc despre Cabo da Roca? De ce simt că aici s-a oprit timpul și că tot ceea ce a am simțit în acea zi a fost un moment extrem de important al vieții mele?
Nu am încercat vreo nouă activitate. Nu am călătorit cu alte persoane. Nu s-a schimbat nimic față de alte excursii, care și acelea mi-au plăcut enorm. Și totuși, de ce Cabo da Roca?
Cabo da Roca, Portugalia
Cabo da Roca este cel mai vestic punct al Europei continentale, în Portugalia, la mică distanță de Lisabona. Se poate ajunge ori cu autobuzul, pe care eu l-am luat din Sintra, și care circulă cam la 30 de minute, sau puteți închiria o mașină, iar atunci veți avea toată coasta Atlanticului doar pentru voi. După multe dezbateri, am hotărât să renunț la ideea mașinii închiriate.
Să vă povestesc puțin despre Portugalia, așa cum am văzut-o eu. Am vizitat-o în plină vară, când soarele își făcea de cap de dimineață și până târziu în noapte. Mult mai cald ca în România, deși nu m-au deranjat temperaturile ridicate. Poate este mai plăcut aerul primăvara sau toamna, poate nu se resimte acea senzație de sufocare, dar nu vă imaginați că acest lucru poate fi un motiv care să mă împiedice să văd tot ce se poate vedea. Sau cel puțin să încerc, pentru că am senzația că niciodată nu este suficientă o singură excursie pentru a cunoaște o destinație. Pentru a o descoperi, da, pentru a te familiariza cu ea, de asemenea, însă pentru a o cunoaște, cu siguranță nu.
Lisabona, Portugalia
Prima senzație când am ajuns în Portugalia, Lisabona mai exact, a fost de lipsă de timp. Mă simțeam ca într-o bulă și nu știam încotro să mă duc mai repede, deși mă documentasem mult mai mult decât este cazul înainte de excursie. Așa că am preferat să renunț la agenda mea frumos organizată și să fac exact ceea ce simt. Știam că am 3 zile la dispoziție pentru Lisabona, una pentru Porto și una pentru Sintra, Cabo da Roca și Cascais. În momentul în care am făcut planul pentru vacanță, era în discuție doar Lisabona, ulterior, spiritul aventurier și curiozitatea m-au determinat să vreau să profit la maxim de această excursie.
A doua senzație despre Portugalia a fost că acolo sunt mai mulți turiști decât localnici. Am aflat, ulterior, că fiind august și perioada concediilor, localnicii s-au retras în Algarve (destinație pe care intenționez să o vizitez și eu cât de curând). Așa că, în afară de cei care ofereau diverse servicii (șoferi de mijloace de transport, angajați în restaurante, hoteluri, pază, obiective turistice), rar întâlneai alți localnici. În schimb, turiștii umpleau străzile de dimineață și până seara și însuflețeau din plin zonele de atracție ale Lisabonei.
Lisabona, Portugalia
Și cea de-a treia senzație, poate și cea mai puternică, a fost un teribil sentiment de familiaritate. Mă simțeam ca acasă. Simțeam că ceva mă leagă de acest popor, de aceste locuri. Și acum sunt puțin confuză și nedumerită, probabil că o serie de factori au contribuit la acest sentiment. Poate pentru că am alocat mult timp documentării, dar asta fac înainte de orice excursie. Poate pentru că plănuisem excursia din februarie, iar ea a fost abia în august (știu, muuult timp, este prima dată când procedez așa). Ideea este că, simțindu-mă ca acasă, eram, parcă, de-a locului. Drept urmare, am organizat cele 5 zile petrecute în Portugalia să pot vedea tot ce mi-am propus, să pot să am timp de relaxare, să pot să trăiesc atât de intens, încât puținele zile să mi se pară o lună întreagă.
Iată că a venit ziua în care urma să vizitez Sintra, Cabo da Roca și Cascais. Destul de neinspirată, deoarece am avut parte de o ceață de toată frumusețea, dar, cum am mai zis, condițiile meteorologice nu sunt niciodată un impediment. Am ajuns la Sintra în aproximativ 40-50 minute cu trenul, din Lisabona și, după o bună parte din zi alocată acestui orășel de munte (o să povestesc în alt articol), am luat autobuzul spre Cabo da Roca. Nu pot spune că drumul a fost cel mai plăcut din viața mea, asta pentru că mi s-a părut sport extrem să conduci un întreg autocar, pe niște străduțe foarte înguste, curbe la tot pasul și mașini venind de pe contrasens. Vă puteți da seama, la fiecare curbă trebuia să oprească atât șoferul autobuzului, cât și cel al mașinii de pe contrasens și să treacă…cine are mai mult loc, sau cine reușește să se urce pe trotuar :). Departe de imaginea pe care o aveam despre acest traseu, pentru că mă așteptam să mergem pe coastă, să privim oceanul și încercam să îl descopăr după fiecare stâncă și după fiecare curbă, dar nu am reușit absolut deloc, până în momentul când am coborât. Nu luasem în calcul că, fiind mijloc de transport în comun, autobuzul respectiv are un anumit traseu, trebuie să treacă prin localități, unde mai are, totuși, stații și oamenii mai vor să urce sau să coboare. Destul de lung mi s-a părut drumul, nu știu exact cât am făcut, cred că o oră sau mai puțin.
Sintra, Portugalia
Coborâtă din autocar, încercam să îmi revin puțin și, în primă fază, am ignorat complet tot ce se întâmpla în jurul meu. Am remarcat un platou unde se adunaseră toți turiștii, dar nu m-am grăbit să ajung. M-am uitat puțin împrejur, am închis ochii pentru câteva secunde, am inspirat adânc și mai apoi am pornit pe urmele marilor exploratori. Acolo, toată imaginea pe care mi-o creasem, toate percepțiile și așteptările mi-au fost efectiv schimbate. Mă gândeam că o să fac două, trei poze, o să îmi iau o diplomă de explorator de la punctul de informare turistică, o să admir puțin priveliștea și gata. Vedeți voi, nu a fost deloc așa. Nu îmi dau seama când a trecut timpul, cred că am stat cel puțin două ore și m-am simțit, efectiv, în vârful lumii. Parcă vedeam navele care, cu secole în urmă, cu același entuziasm pe care noi îl avem când descoperim locuri noi, au pornit pe mare. Parcă intrasem în mintea lui Vasco da Gama, parcă simțeam valurile sub picioare și marea întreagă în față. De sus, de la înălțimea de aproape 140 metri, valurile care loveau stâncile păreau că se unesc cu ele. Simțeam că vântul care îmi flutura părul mă îndemna către noi orizonturi. Motiv pentru care am decis să aplic pentru viză la întoarcerea în țară, deoarece, până în Statele Unite, era doar oceanul. Oceanul, care înseamnă mister, nemărginire, speranță, încredere. Am decis că este momentul să trec mai departe de el.
Cabo da Roca, Portugalia
Nu m-am limitat la a admira priveliștea doar de pe platoul respectiv, ci m-am încăpățânat să mă urc pe stânci, pe cea mai înaltă, de fapt. Simțeam că pot sta acolo ore în șir, ascultând valurile, simțind vântul și gândindu-mă la toate planurile pe care le am și la modalitățile de îndeplinire. Ce a făcut acest loc atât de special? Faptul că am conștientizat că niciun vis, dar niciunul, nu este prea mare. Că suntem datori să visăm și să ne atingem visurile. Cui suntem datori? Nouă, în primul rând. Apoi naturii, care ne oferă momente și locuri incredibile, pentru care tot ce putem simți sunt recunoștință și admirație. Vieții, pentru că reușește să așeze lucrurile în așa fel încât, dacă ne dorim din tot sufletul ceva, la un moment dat, să obținem acel ceva. Am realizat că mintea ne este cel mai bun prieten și că ea ne determină acțiunile astfel încât să ajungem în punctul în care ne vedem. Așa că mi-am îmbogățit lista dorințelor cu multe altele, iar acum nu le mai consider dorințe, ci planuri. Am uitat de mine, pentru câteva momente și am trăit din plin această experiență.
Cabo da Roca, Portugalia
Ce înseamnă Cabo da Roca?
Înseamnă, așa cum prea frumos spunea Camoes, locul unde pământul se termină și unde marea începe („onde a terra se acaba e o mar comeca”). Este locul în care simți că te pierzi și te regăsești. Este punctul care a însemnat schimbarea totală a lumii. Era considerat capătul ei, iar apoi s-a conștientizat că se poate trece și dincolo. Epoca Marilor Descoperiri a culminat cu descoperirea Americii și știți că apoi au urmat colonizări, explorări a ceea ce noul continent descoperit avea să ofere și a început, practic, o reîmpărțire a lumii. Din punctul acesta, niște oameni au decis să treacă dincolo de ceea ce puteau cuprinde cu ochii și cu mintea.
*Nu de aici au pornit marile expediții, însă este un punct simbolic, care ne arată că întotdeauna se poate merge mai departe decât putem crede.
În principiu, tot ce puteți observa este priveliștea spectaculoasă. Eu iubesc marea, mă fascinează de fiecare dată, mă face să simt un cumul de sentimente contradictorii: mă sperie și îmi dă încredere, mă provoacă iar apoi se lasă descoperită, mă face să mă simt mică, iar mai apoi, cea mai puternică. Este minunat! Știam că voi fi încântată, ceea ce nu mă așteptam era că voi lăsa pe plan secund frumusețea peisajului și că mă voi concentra pe trăirile mele din acel moment. Trăiri pe care acel loc mi le-a provocat.
Nu vă sfătuiesc să procedați ca mine, sau, dacă o faceți, să aveți mare grijă. Zona destinată turiștilor este împrejmuită de un gard, eu l-am ignorat complet și am vrut să simt din plin sentimentul de libertate. Însă este foarte abrupt, îngust și se poate aluneca foarte ușor, mai ales dacă nu sunteți echipați corespunzător (cum nici eu nu am fost).
Cabo da Roca, Portugalia
Dacă doriți să marcați momentul, pentru 11 euro, de la punctul de informare turistică vă puteți achiziționa diplome de exploratori. Cu ștanța primăriei, cu numele vostru scris frumos, caligrafic. Probabil că va ajunge printr-un sertar, însă existența ei mă bucură nespus. Știu că există și asta contează.
De ce consider acest episod de neuitat?
Pentru că simt că mi-a deschis noi orizonturi. A fost, pentru mine, revelația de care aveam nevoie. Și nu neapărat locul respectiv, cât eu, acolo. Eu am fost cea care a conștientizat. Eu sunt cea care, după fiecare călătorie, mă simt mai puternică, mai încrezătoare, mai dornică, mai nerăbdătoare. Iar aici am realizat că absolut oricine poate ajunge mai departe decât ochii și mintea pot. Cabo da Roca a fost un punct. Și va fi un punct important pentru mine, atunci când mă voi raporta la el. Și atunci când voi ajunge unde îmi doresc :).
Aceasta este una dintre cele mai puternice amintiri din excursiile mele. Pe toate mi le amintesc cu drag și le retrăiesc de fiecare dată. Toate mi-au arătat o mică parte a lumii și o mare parte a mea. Diferența este că aici am conștientizat. Toate celelalte m-au schimbat pe parcurs. Cabo da Roca a fost o revelație.
Bonus: Din vârful stâncii (care, după cum am spus, avea aproximativ 140 metri înălțime), am văzut la bază, în locul în care uscatul se unea cu apa, un mesaj. Cu un simplu zoom, am putut și citi ceea ce scria. Vă las pe voi să apreciați cât de frumos este acest gest și cât de mult își dorea respectivul, încât a găsit o modalitate de a ajunge acolo.
Cabo da Roca, Portugalia
*Pentru greșeala de scriere am făcut un întreg scenariu și m-am gândit că ea era româncă și el nu, de aceea nu a scris corect.
P.S.: Urmează să aplic zilele acestea pentru viză, o să vă povestesc în detaliu întreaga experiență. Deja am planul făcut, biletele le-am găsit pe momondo.ro. New York, destinația mea de vis! O să te vizitez în curând!
Vă prezint aici o simulare de zboruri București – New York, pentru luna martie 2017.
Articolul este redactat pentru concursul #călătoriideneuitat, organizat de momondo.ro cu ocazia aniversării a 10 ani de activitate. În paralel, se organizează un concurs și pentru cititori, care sunt invitați să lase un comentariu la acest articol, până pe 24 octombrie 2016, ora 23:00, ora României, în care să povestească cea mai frumoasă amintire dintr-o călătorie, împreună cu destinația visată și link către aceasta, pe momondo.ro. Premiul constă într-o excursie în valoare de 1000 de euro, în destinația dorită. Mult succes tuturor!
UPDATE: Vă mulțumesc tuturor pentru participare, a fost o adevărată plăcere să citesc despre toate locurile frumoase pe care le-ați vizitat! Momondo a anunțat câștigătorii, aceștia sunt „Andreea în Asia” (concursul pentru bloggeri) și Diana Pavlenco (concursul pentru cititori). Vă doresc tuturor mult succes la următoarele concursuri, care sunt convinsă că nu vor întârzia să apară!
Cea mai frumoasa amintire: prima data nu se uita niciodata,primii pasi spre un oras de poveste: Viena! Dragoste la prima vedere. Studenta fiind, cu bani limitati dar un vis, am cautat o buna bucata de vreme cele mai bune zboruri spre capitala Austriei. Gazda mi-am gasit pe Couchsurfing:). Si intr-o senina zi de decembrie,am aterizat singura pe un taram necunoscut. Colinde,miros de scortisoara,lumini cu sutele, cafenele unde sa-ti incalzesti sufletul,oameni frumosi gata sa te ajute oricand,sa te asculte,oameni cu povesti de spus,toate astea au contribuit la ceva minunat. Si m-as reintoarce oricand in Viena!
http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=OTP&SD0=VIE&SDP0=07-04-2017&SO1=VIE&SD1=OTP&SDP1=10-04-2017&AD=1&TK=ECO&DO=false&NA=false
Parcă și simt mirosul de scorțișoară! 🙂 Succes îți doresc și cât mai multe amintiri frumoase!
Cea mai frumoasa amintire de calatorie a aprut astfel: dupa ce am programat un city break la Roma impreuna cu sotul..si ne am plimbat, am degustat specialitatile specifice, ne am minunat de absolut tot, a venit din pacate si finalul excursiei..cu tristete ne am indreptat spre aeroport..
O data ajunsi acolo, si intorcandu ma la “grijile” de acasa, am realizat ca, corpul meu suferise niste schimbari, asadar, am oprit la o farmacie, si in aeroportul Ciampino din Roma, am aflat de existenta fiicei mele Aylin.. Toata acea tristete a devenit cea mai mare bucurie a vietii..
Multumesc Roma! Promit sa ma intorc cu fiica mea! http://m.momondo.ro/?page=result-details
(Ar trebui sa iasa Barcelona din cautari)
O poveste care abia acum începe, nu? 🙂 Mult succes, Diana!
Cea mai “frumoasa amintire de calatorie” pentru mine cu momondo a fost cand am gasit o ofertă pe momondo cu zbor la 249€ din Spania in Brazilia. Mergând pe linkul lor, am ajuns pe site-ul unei agentii de turism din Italia. Verificand, am constatat ca acea agentie apartine unei firme din Suedia si era înregistrată pe numele unui … Refugiat. Mai mult, am aflat ca daca nu se aduna 200 de persoane pentru respectiva oferta, agentia îmi va restitui pretul plătit, retinand un comision de 60€. Verificand mai departe am gasit pe forumuri comentarii ca acel comision se retine pt fiecare segment. Si uite m-am gândit ca acel refugiat in Suedia primeste oricum suficienti bani de la statul suedez, eu muncesc de trei ori mai mult ca dansul pt aceeasi suma. Asa ca am rămas cu o amintire placuta despre favellas ????
Cea mai frumoasa vacanta petrecuta de mine a fost in insula Tenerife.Auzisem de ea…mai ales ca o destinatie perfecta pentru tinerii casatoriti..o destinatie romantica..de vis, insa ceea ce am simtit , ce am vazut pe acele meleaguri a depasit orice asteptare de a mea.M -au fascinat norii…prezenti in fiecare zi de dimineata pana seara…niste nori prietenosi care nu aduceau niciodata ploaia.In plimbarile in jurul insulei…de multe ori am avut parte de soare stralucitor iar dupa cativa kilometri ti se intampla sa treci prin nori…atat de aproape erau.Este o senzatie uluitoare…ca si stelele noaptea pe cer..carul mare si carul mic se vad mult…mult mai aproape.Clima este minunata , apa oceanului…foarte calda si primitoare ,florile colorate iti incanta privirea. In 3 ore de mers cu masina poti ajunge de la ocean la munte…la 2700 m…va imaginati? De acolo..cu telecabina am urcat la peste 3500m si am fost norocosi ca am putut vedea varful vulcanului Teide…printre nori.Locuitorii insulei sunt foarte calzi si primitori, exista un adevarat cult pentru turist, locuri minunate de petrecere a timpului pentru familiile cu copii…parcuri zoo si tropicale , spectacole cu delfini, foci , lei de mare si orci…adevarate opere de arta. Este destinatia perfecta de vacanta…este locul in care mi ar fi placut sa traiesc si insula mea de suflet..la care sper sa revin intr o zi
http://www.momondo.ro/?desktop=1&page=result-details
Ce frumos! Mi-am imaginat tot ceea ce am citit! 🙂 Mult succes!
Mi-am implinit anul trecut un vis de-o viata. Am ajuns pe insula dragostei. Dupa un voiaj pe mare foarte scurt, din Sorrento, Gennarino ne saluta de bun venit in Capri. Statuia reprezinta un tanar foarte fericit. Gurile rele spun ca este fericit pentru ca nu este casatorit.Numita de greci “insula sirenelor”, Capri are doar 10 kmp (un sfert din suprafata insulei Ischia) si, spre deosebire de aceasta, nu este de origine vulcanica, ci calcaroasa, ceea ce explica fenomenele carstice de exceptie.Initial, insula era un promontoriu al Peninsulei Sorrentine, dar, prin prabusirea in mare a unei portiuni de uscat, este acum despartita de aceasta de 3km de apa. Capri este poate, locul cel mai romantic de pe Pamant. Exista o legenda frumoasa care povesteste iubire imposibila dintre nobilul cavaler Vesuvio si tanara Capri, despartiti de rivalitatea propriilor familii. Un altfel de Romeo si Julieta. Vesuvio apartinea uneia din primele familii nobile din Napoli, era un cavaler aspru, impulsiv, coleric, imblanzit brusc de iubirea pentru frumoasa Capri. Familia acesteia a refuzat categoric casatoria dintre cei doi si a decis sa o imbarce pe fata si sa o trimita departe de barbatul de care era atat de indragostita. In timp ce se afla pe corabie, tanara privea cu disperare cum se indeparta de port. A ingenuncheat, a rostit o rugaciune si s-a aruncat in valuri. In locul in care si-a gasit sfarsitul, s-a nascut o insula verde albastruie, de o frumusete coplesitoare, intocmai ca iubirea dintre Vesuvio si Capri. Atunci cand a aflat ca aleasa lui a murit, Vesuvio a inceput sa planga cu lacrimi de foc. Durerea l-a transformat intr-un munte de piatra, inlauntrul caruia arde eternul foc al iubirii. Legenda spune ca sagetile de foc, fumul negru si lava incandescenta care ies uneori din munte, sunt incercarea disperata a nobilului Vesuvio de a-si imbratisa iubita pierduta in mare. Este un loc incarcat de magia dragostei. Imparatul roman Octavian Augustus s-a indragostit pe loc de insula in anul 29 I.C., luand-o la schimb cu Ischia, a construit un palat si a botezat insula Ampragopolis, adica “orasul lui dolce far niente”. Succesorul sau, imparatul Tiberius a petrecut in Capri 10 ani si a construit 12 vile, in semn de recunostinta pentru cele 12 zeitati romane. Mai tarziu, Capri a devenit destinatia aristocratiei italiene, britanice si franceze. Pablo Neruda si-a trait la Capri iubirea pasionala cu Matilde Urrutia, care l-a inspirat in cele mai frumoase poezii de dragoste. Am inceput excursia cu vaporasul, inconjurand insula. Grota Alba sau Grota de Coral este o pestera in care se afla o stalagmita care a luat forma Fecioarei Maria. Peisajul este de o frumusete salbatica tulburatoare. Exista numeroase formatiuni geologice calcaroase deosebite, dintre care Elefantul mi s-a parut cea mai spectaculoasa.Coasta scaldata in soare deruleaza privirii plaje ascunse intre stanci. Villa Krupp, o bijuterie construita pe stanca acum mai bine de un secol domina una din coaste.Cel mai cunoscut simbol al insulei sunt Faraglioni. Sunt 3 stanci spectaculoase, cu inaltimea de peste 100m care par ratacite in mare. Poarta si nume: Stella, Mezzo si Scopollo. Mezzo este cunscut si sub numele Arco degli innamorati. Se spune ca indragostitii care se saruta cand trec pe sub el, nu se mai despart. Am trecut cu emotie printre stancile maiestuoase.Ici si colo, pe stanci, in locuri de belvedere se vad constructii. Marina Picola, este cea mai mare plaja privata din Capri si totodata locul cu cea mai mare densitate de vile apartinand unor vedete. Arco Naturale, o minune a naturii, rezultat prin prabusirea unei grote in mare impresioneaza prin imaginea sa mareata.Apa isi schimba treptat culoarea. E semn ca ne apropiem de Grota de Smarald. Apa creaza reflexe incredibile, fascinante. Admiram apoi, in turul facut pe apa in jurul insulei, locul cunoscut sub numele de Saltul lui Tiberius. Se spune ca aici isi aducea imparatul amantele de care vroia sa scape si le facea vant in mare. Cinicii au numit mai tarziu gestul “divort in stil italian”. Statuia Fecioarei cu pruncul ocrotesc insula de la inaltime. Farul din Capri, al doilea ca marime din Italia, dupa cel din Genova. Lumina lui “bate” la 50km distanta. Cel mai ravnit loc al insulei este Grota Albastra. Se asteapta la coada pentru intrare. Deschiderea grotei este foarte mica si nu poate intra decat cate o barcuta cu doua cupluri intinse pe burta si barcagiul care se tine de lantul de la intrare. Cand este maree inalta, nu se poate intra. Lumina din grota este cu totul impresionanta, ca si in sora ei pe care am vazut-o la Adriatica, in golful Kotor. Trecem si prin dreptul muntelui Solaro. Se vede Marina Grande, portul principal al insulei. Minunat ! Abia asteptam sa pasim pe insula ! Portul este ticsit de nave de toate dimensiunile care ancoreaza sau pleaca cu mii de turisti. Rar mi-a fost dat sa vad un loc mai aglomerat ca Marina Grande. Impresionant este faptul ca toata lumea isi gaseste repede drumul spre autobuz sau funicularul care urca in Capri. Insula are doua orase: Capri si Anacapri, adica “deasupra”. Totul pare liliputan: stradute, locuri de parcare, cai de acces. Am vazut bus-uri de comanda de cca.20 locuri, croite special pentru stradutele inguste din Capri. In cateva minute am ajuns in piata centrala din Capri, numita, fireste, Piazzetta Umberto I Gasim harta insulei, realizata in ceramica, specialitatea casei.Piata este dominata de turnul cu ceas al bisericii San Stefano. Am vizitat Gradina lui Augustus, construita de magnatul german Alfred Krupp, in vecinatatea vilei sale. Atmosfera relaxanta si multe, foarte multe flori. Ni se deschid in fata ochilor privelisti splendide. Locurile de belvedere abunda. Suntem practic la jumatatea inaltimii insulei. Am gasit un loc de unde se vad Faraglioni. Pe insula se fabrica parfumuri din esente florale naturale. Totul este ca in povesti. Am gasit o piscina practic intr-o livada de lamai. E timpul sa urcam la Anacapri. Si o vom face pe drumul construit de Friedrich Alfred Krupp la 1902 si care-i poarta numele. Se spune ca este cel mai frumos drum din lume. Urcam pe Via Krupp intr-o srabanda de ace de par care nu par a-l impresiona pe sofer. Perspectiva asupra portului se largeste din ce in ce mai mult. Ajunsi in Anacapri, luam telescaunul pana pe muntele Solaro si avem senzatia ca suntem pe acoperisul lumii. Vizitam la coborare Villa San Michele, construita aici de Axel Munthe, indragostit de Capri. Constructia a fost realizata fara planuri arhitecturale, de un mester analfabet. Singura cerinta a proprietarului a fost :”Casa mea trebuie sa fie deschisa soarelui, vantului si vocii marii, la fel ca un templu grecesc ! Si lumina, lumina, lumina peste tot ! ” Si asa s-a facut ! Astazi casa este muzeu continand piese arheologice intre care si egiptene, printre care un sfinx de granit, amplasat pe terasa. De la Casa San Michele se deschide o panorama extraordinara. Este unul din acele momente care-ti taie respiratia. Din acest loc se poate cobora pe jos la Marina Grande pe Scara Feniciana, cu 777 trepte.Pana a fi construita Via Krupp, era singura cale de legatura intre cele doua orase ale insulei. Tot in Capri se afla Villa Jovis construita de Octavian Augustus. Deasemeni Villa Mallaparte, o ciudatenie futurista in forma de piramida intoarsa si cu o scara de o ingeniozitate rara. Am vizitat si Casa Rosa din centrul istoric Anacapri. A fost construita de un locotenent american in Piazza Toro si gazduieste expozitii de arta. M-au impresionat foarte mult stradutele insulei, care sunt adevarate bijuterii. Casele au denumiri si numere pe placute din ceramica vesela locala. La fel numele strazilor. Capri, c’est fini ! A fost ceva de vis, o zi in paradis !
Cea mai frumoasa vacanță în care am fost este cea din Ko Samui, Thailanda. A fost o experiență unica, pe care aș repeta-o. Thailanda reprezintă pentru mine o țară care nu trebuie ratată.
Insula Ko Samui este un paradis tropical ! Peisaje exotice, Rezervaţia marină Ang Thong, temple, dar și drumeții montane.
Am rămas suprinsă chiar și de aeroportul din Samui, care poate fi încadrat și el în lista atracțiilor turistice din Thailanda pentru că are o grădină botanică superbă.
Thailanda este foarte cunoscută pentru spa-uri și mai ales bine-cunoscutul masaj thailandez.
Am să vă povestesc totuși o întâmplare amuzantă din vacanța mea din Ko Samui.
Mai încercasem în trecut masajele thailandeze, dar am vrut să încerc și unul făcut de un localnic adevărat. Am nimerit o femeie cu ochii negrii, care mă examinau îndeaproape. După prima rundă de masaj de relaxare, care s-a transformat într-un meci de Karate, femeia mi-a spus ”Tu fată mare, cred că ai nevoie de două ore”. Eu i-am răspuns imediat că sunt bine cu unul.
Chiar dacă pe moment masajul nu mi s-a părut relaxant, efectele s-au simțit după. Știți cum este, baba suferă la frumusețe! :))
Recomand din toată inima Thailanda !
Însă de data asta vreau să vizitez Palma de Mallorca:
http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=BUH&SD0=PMI&SDP0=17-06-2017&SO1=PMI&SD1=BUH&SDP1=22-06-2017&AD=2&TK=ECO&DO=false&NA=false
Cea mai frumoasa tara pe care am vizitat-o pana acum a fost Egiptul, este o tara remarcabila si fascinanta, dar cea mai frumoasa amintire pe care o am este vacanta de revelion pe care am petrecut-o impreuna cu sotul meu in capitala Turciei, Istanbul, acolo unde a nins ca in povesti, asa cum foarte rar se intampla. Intr-adevar de neuitat! http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=BUH&SD0=IST&SDP0=25-11-2016&SO1=IST&SD1=BUH&SDP1=27-11-2016&AD=1&TK=ECO&DO=false&NA=false
Una dintre cele mai frumoase excursii: Era intr-o dimineata calda de august, 2016, castigasem ceva bani din diferite munci si ce ma gandesc, ar fi frumos sa vizitez Grecia si ale sale plaje aurii… Am cautat un bilet ieftin de avion, Bucuresti-Atena, aveam plecare la cateva zile distanta, ajung in Atena la ora 11, frumos, un basm, m-am indragostit iremediabil, oameni calzi, buni, ospitalieri, un loc care te duce cu gandul la “Legendele Olimpului” ale lui Al. Mitru, am gasit gazda in oras la un localnic, doar 5 euro pe noapte cu conditia sa ii tin companie, am depanat povesti, am vizitat, ruinele, Olimpul, Acropole, dimineata te trezeste un iz de vant sarat de pe mare, apoi oregano, ulei de masline, branza feta, lapte de capra, oameni veseli dar gravi, brazdati de riduri asezate pe un ton masliniu, iti patrund in suflet si raman acolo. As reveni cu drag oricand, dar sper sa vizitez si alte locuri impresionante de pe Glob. 🙂
https://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=IAS&SD0=LHR&SDP0=09-11-2016&SO1=LHR&SD1=IAS&SDP1=14-11-2016&AD=1&TK=ECO&DO=false&NA=false&source=google-brand&gclid=CjwKEAjw1qHABRDU9qaXs4rtiS0SJADNzJis6Q6z-oXWkSKzdTMQVHB-NooMPQDqfeZr6PbaYOnG0RoC_OTw_wcB&gclsrc=aw.ds&dclid=CM6Nx_Gg688CFQMsFgod1QYNRg
Nu am numarat cate motive am să iubesc Singapore, dar stiu că l-as iubi oricum. Necondiţionat.
Stiam ca e undeva departe, in Asia,. Eu am, de ani buni, o pagina pe un site de fotografii. Intr-o zi, cineva mi-a comentat o fotografie si uitandu-ma, la randul meu pe pagina sa, am gasit un album cu fotografii din Singapore. Sa mai spun ca a fost dragoste la prima vedere? Ca am iubit din prima clipă acest oras magic? Si mi-am dorit nespus atunci, de mult, ca intr-o zi sa ajung acolo.
“Ai grija ce-ti doresti, caci s-ar putea sa se intample!” Si da, s-a intamplat. Anul acesta.
Cata agitatie, cata emotie, cata nerabdare. Plec la Singapore. Sa-mi implinesc visul. Iar o vacanta de o saptamana aici este tot ce-mi doresc. M-am informat despre tot, am făcut calcule, rezervari, bagaje si am plecat catre o destinatie fascinanta – sa vad Asia toata intr-un oras. Imbarcarea in elegantul avion al Qatarului şi…bon voyage!. Singapore e la 12 ore distanţă si la doar un pas de Ecuator.
Singapore de care m-am îndragostit într-o dimineaţă, văzându-l cum se trezeşte după noaptea care-şi ridica deja vălul, m-a intampinat la coborare in terminalul 1 al aeroportului Changi cu spectaculosul “kinetic rain” – cele peste 1200 de lacrimi din bronz care alcatuiesc fabuloasa sculptura in miscare ce danseaza in valuri sau spirale. Au urmat gradina de floarea soarelui de pe acoperiş, apoi cea cu fluturi, palmierii si orhideele, magazinele, salile de asteptare, de rugaciune, locurile de relaxare. Asa arata un aeroport? Da, e splendid, organizat, perfect, e cel mai bun aeroport din lume. E singurul in care am vazut ca se sta la coada ca sa apesi pe un panou cu smiley faces de la 1 la 5 pentru a-ti arata gradul de satisfactie referitor la curatenia din toaleta.
Si pentru tot ce a urmat!
Singapore uimeste si fascineaza. Este modern, curat si sigur.
De ce il iubesc?
Stiu de ce:
Pentru orhideele lui superbe, pentru amprenta lasata de diversitatea culturala a populatiilor care traiesc laolalta: Kampong Glam, China Town, Little India, Arab Street, pentru maiestuoasa Marina Bay cu piscina sa infinita, pentru impozantul Merlion, pentru zgarie-norii spectaculosi cu forme care iti taie respiratia, ce se transforma la lasarea intunericului intr-un mare spectacol de lumina si culoare, pentru Gardens by the Bay cu superbele sere Flower Dome si Cloud Forest, si magnificii Super Trees – copacii care m-au impresionat atât de mult si m-au facut sa ma simt in alta dimensiune,
Pentru zona coloniala, emblematicul hotel Raffles, cladirea operei construita in forma durianului, incantatoarea insula Sentosa, cu imensul acvariu, gradina botanica, gradina zoologica si night safari, pentru inghetata de durian, pentru orele relaxante din Clarke Quai si nebunia frumoasa din Orchad Road. Pentru ca acum 51 de ani un prim ministru hotarat a reusit sa faca din mlastina cel mai civilizat loc din lume.
Pentru că merita să călătoreşti până la capătul lumii ca să te simţi atât de bine ca in Singapore. Originalul Oraş al Leului, cu aer SF, care mi-a cucerit inima pentru totdeauna, trebuie văzut, vizitat la pas sau in masina, trebuie atins, trebuie respirat, trebuie gustat, trebuie savurat.
Pentru că Singapore este unic şi fascinant. Şi pentru că vreau să revin.
http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=BUH&SD0=BKK-&SDP0=31-07-2017&SO1=BKK-&SD1=BUH&SDP1=06-08-2017&AD=1&TK=ECO&DO=false&NA=false
Cea mai frumoasa si totodata cea mai amuzanta amintire dintr-o calatorie in afara tarii se refera la un episod petrecut in Budapesta, in vara anului 2010, atunci cand timp de o jumatate de ora am incercat sa aflu indicatii de orientare de la o doamna care locuia in capitala Ungariei, indicatii pe care i le solicitam in limba engleza, iar dumneaei nu reusea sa intelega ce voiam sa spun. La un moment dat, fara sa vreau, am inserat un cuvant in limba romana si, mare surpriza, doamna era romanca! :)). Prin urmare, dupa “lupte seculare”, am reusit sa aflu intr-un mod foarte simplu directia pe care trebuia sa o urmez.
http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=OTP&SD0=BCN&SDP0=25-03-2017&SO1=BCN&SD1=OTP&SDP1=30-03-2017&AD=1&TK=ECO&DO=true&NA=false
Viena in martie…my 30th birthday!!!!!Un draft de Budweiser la Luftburg,o tura pe la Opera,”salutarile” de rigoare date domnilor Mozart si Goethe(si ce daca sunt statui!!!),un carnat “infulecat” la cot de strada(Wurselstands) intr-o pauza din hoinareala de trei zile!!!!Urmeaza My35 th birthday!!!!http://www.momondo.ro/flightsearch/?Search=true&TripType=2&SegNo=2&SO0=BUH&SD0=ATH&SDP0=08-03-2017&SO1=ATH&SD1=BUH&SDP1=10-03-2017&AD=1&TK=ECO&DO=false&NA=true
Mereu m-a atras apa. De cand eram mica ma visam sirena ca in Odissea lui Homer. Asteptam cu entuziasm luna plina sperand ca peste noapte ma voi transforma intr-o fiinta fabuloasa din mitologia greaca. Cum sperantele nu pier niciodata, am ascultat chemarea si anul trecut mi-am programat o vacanta pe insula de smarald a Greciei. In Thassos m-am capatat cu cea mai frumoasa amintire de calatorie. Prin intermediul scuba-divingului visul meu de a fi sirena s-a indeplinit, chiar daca a fost doar pentru o zi. Este o senzatie mirobolanta sa aduni scoici de pe fundul marii si sa aluneci printre stelele de mare.
Pentru inceput am exersat scufundarile in grup la malul marii. Primele momente sunt coplesitoare, iar cel mai mare dusman este panica. Odata ce scapi de stres si de grijile privind echipamentul purtat, poti explora linistit peisajul marin. Dupa zece minute de incercaci, am reusit sa ma relaxez total si sa ma bucur de frumusetea lumii subacvatice. A doua experienta de scuba-diving din acea zi a avut loc intr-un golf, la 16 metri adancime. De data acceasta n-am stat pe ganduri si incurajata de instructor am sarit direct din barca spre adancuri. Scufundarea s-a desfasurat lin, sub indrumuarea instructorului care mi-a dat incredere sa rezist jumatate de ceas in apa. N-am simtit cat de repede s-a scurs timpul atunci cand am primit semnalul sa ne indrepteam spre suprafata. Tot ce-i frumos trece repede, insa poate fi repetat! Urmatoarea experienta de scuba-diving mi-as dori sa fie intr-o zona cu corali. Daca maine mi s-ar oferi sansa sa fiu din nou sirena, mi-as pregati imediat bagajul si as lua primul zbor spre Egipt – http://www.momondo.ro/?desktop=1&page=result-details
Vă mulțumesc tuturor pentru participare, a fost o adevărată plăcere să citesc despre toate locurile frumoase pe care le-ați vizitat! Momondo a anunțat câștigătorii, aceștia sunt „Andreea în Asia” (concursul pentru bloggeri) și Diana Pavlenco (concursul pentru cititori). Vă doresc tuturor mult succes la următoarele concursuri, care sunt convinsă că nu vor întârzia să apară!