Vă spuneam aici că experiențele mele în Lisabona au fost de toate felurile și că le voi povesti pe fiecare în parte. Am început această serie cu Belem, cartierul angelic al Lisabonei, așa cum l-am denumit eu. În acest articol îmi voi îndrepta atenția către Alfama, cel mai vechi cartier al orașului, cel care păstrează cele mai îndrăgite obiective turistice, mândriile localnicilor. Mă refer aici la Castelul Sao Jorge și la Catedrala Se. Totodată, în Alfama puteți trăi din plin atmosfera portugheză, printr-un concert de muzică fado, acest gen romantic specific Portugaliei și atât de îndrăgit de turiștii și de localnicii din Lisabona.
După cum am spus, Lisabona este împărțită în 4 mari cartiere, fiecare având farmecul lui, punctele lui de atracție și obiective dintre cele mai diferite. Dacă Belem ne amintește de Epoca Marilor Descoperiri, Alfama ne amintește de o perioadă mai veche a istoriei, chiar de la începuturile orașului, de acum mai bine de 1000 de ani. Alfama a fost cel care a rezistat Marelui Cutremur din 1755, cel în urma căruia aproximativ 85% din oraș a fost distrus, motiv pentru care aici putem avea parte de o atmosferă medievală, întreg cartierul păstrându-și arhitectura originală.
Acesta este locul în care a luat naștere orașul, toate celelalte cartiere formându-se ulterior, când orașul a început să se extindă în jurul cartierului Alfama. Aici veți descoperi cele mai înguste, abrupte și șerpuite străzi, pavate cu piatră cubică, clădiri vechi, clădiri albe (mărturii ale ocupației maurilor), clădiri dintre cele mai colorate și chiar rufe întinse la uscat la balcoane sau la geamuri.
După cum am mai zis, nu pot spune că un cartier mi-a plăcut mai mult decât celălalt, deoarece fiecare are atât de multe elemente ce îți rămân în minte și în suflet, încât nu ai cum să nu iubești tot ceea ce vezi. Inclusiv peisajele pitorești, cu rufele întinse la uscat, sunt parte din poveste. Sunt parte din viața cotidiană a locuitorilor și mie asta îmi place să descopăr, lucrurile autentice și profunde prin simplitate, nu prin faptul că sunt extrem de mediatizate. Lucrurile care fac parte din viețile localnicilor pentru că ei le-au făcut parte din viețile lor, nu pentru că turiștii le transformă în obiective. Lucrurile și oamenii care își continuă activitățile firesc, făcând abstracție de aparate foto, de priviri nedumerite, de exclamații de mirare. Oamenii care povestesc cu mândrie despre orașul lor, vorbind portugheză de parcă ai înțelege fiecare cuvânt, apoi trecând la o engleză pe care doar puțini o stăpânesc. Nu contează, ideea este că ne-am înțeles, că am simțit bucuria lor, că am „gustat” glumele (în special cele cu trimitere la castel). De exemplu, dacă ceream informații în localuri, toți făceau trimitere la castel (inclusiv pentru a merge la toaletă). După cum am mai spus, castelul este printre primele lucruri pe care toți localnicii mi le spuneau și am înțeles și de ce. Este simbolul orașului, este locul în care a luat naștere, este punctul zero al dezvoltării acestuia. Simbolizează trecutul și prezentul lor, simbolizează conservarea tradițiilor odată cu trecerea timpului.
Castelul Sao Jorge
Castelul Sao Jorge este situat pe cel mai înalt deal al orașului, motiv pentru care priveliștea văzută de aici este minunată. Râul Tejo se vede în depărtare, de fapt, castelul și râul sunt cele care împrejmuiesc cartierul Alfama. Acesta deține o cetate puternic fortificată, care, datorită amplasamentului, oferă o viziune de ansamblu asupra întregului oraș, încă din perioada ocupației maure, castelul însuși fiind unul maur.
Și în apropiere de Lisabona, la Sintra, un oraș de munte pe care l-am vizitat și despre care vă voi povesti ulterior am descoperit un astfel de castel, pentru care se urcă printr-o pădure pentru a-l putea vizita.
În timpul călătoriei mele am interacționat foarte mult cu localnicii. Ca și în Spania, mi s-au părut foarte prietenoși și dispuși să te ajute oricând, astfel încât orice simplă întrebare devenea o întreagă discuție, lucru care mie mi-a plăcut și pe care l-am savurat din plin. Mă simțeam mai aproape de ei și observam tot entuziasmul pe care îl manifestau atunci când încercau să ajute, precum și mândria pe care o aveau atunci când povesteau despre orașul lor. Așa am ajuns să descopăr castelul înainte de a-l vizita, deoarece era primul lucru pe care localnicii mi-l recomandau.
La castel se poate ajunge cu tramvaiul 28, care oferă o experiență unică! Plimbarea cu tramvaiul 28 este o adevărată aventură, este un obiectiv în sine. Plus că are stații lângă toate aceste obiective (Castelul Sao Jorge – nu chiar lângă castel, ci în apropierea lui, Catedrala Se), vă puteți opri pentru a vizita iar, mai apoi, să vă continuați traseul cu un altul. Eu am fost fascinată de străduțele pe care le-a parcurs, încât am preferat să am parte de experiența completă cu acesta, așa că nu am coborât, m-am întors ulterior la Catedrala Se iar, de acolo, am ajuns plimbându-mă la castel. Drumul este destul de abrupt și solicitant, dar a meritat din plin! M-am bucurat pe deplin de drum, de localnicii întâlniți, de case și străzi, de priveliște și atmosferă.
Fostă reședință regală (după ce a fost preluat de la mauri), castelul păstrează și astăzi memoriile a ceea ce a fost cândva (mare parte a fost distrusă la cutremur), respectiv o fortificație cu rolul de apărare. Deoarece poate fi observat din aproape orice punct al orașului, ai senzația că veghează în permanență asupra acestuia și a localnicilor.
În principal, vă veți plimba pe o suprafață destul de întinsă, printre zidurile rămase în picioare a ceea ce a fost, cândva, acest castel. Puteți urca liniștiți în turnurile lui și veți fi fermecați de priveliștea asupra orașului și de liniștea care se simte aici. În principiu, totul pare foarte mic de la înălțime. Și pare că se desfășoară cu o altă viteză a timpului, sau, mai bine spus, că timpul curge altfel. V-am mai povestit și despre pasiunea mea de a ajunge, de fiecare dată, în cel mai înalt punct al orașului și a privi în liniște cum, sub tălpile mele, un oraș întreg își desfășoară activitățile zilnice. Este o senzație minunată, cred că mai frumoasă chiar și decât obiectivul în sine. Aceea de a privi totul per ansamblu. De a vedea orașul precum un puzzle pe care ai reușit să îl descifrezi, asemenea pieselor puse cap la cap, așa am simțit și eu vizita la castel, care a fost în ultima zi a excursiei mele. După ce am descoperit orașul la pas, după ce am vizitat principalele puncte de atracție și am simțit din vibrația locurilor și a localnicilor, am încheiat tabloul prin vizitarea castelului. Nu doar că a fost în ultima zi, a fost și ultimul obiectiv vizitat, undeva spre lăsarea serii, când liniștea începea să se lase asupra orașului, care tremura doar prin vibrația turiștilor.
Tramvaiul 28
Dacă am zis că șoferii din Lisabona sunt adevărați profesioniști, vatmanii tramvaielor sunt mult mai mult decât atât! Imaginați-vă drumuri cât tramvaiul de înguste, cu trotuare aproape inexistente, încât dacă scoteam mâna pe geam (prin locul în care ar fi trebuit să fie geamul, mai exact) puteam oricând ajunge la clădirile pe lângă care treceam. Imaginați-vă aceste drumuri în pantă și în curbă. Mai apoi, când drumul se lărgea puțin, mașini parcate, pe care tramvaiul le ocolea. Iar, când drumul se lărgea și mai mult, având două sensuri, imaginați-vă un alt tramvai venind din sens opus, care părea în orice clipă că se va lipi de cel în care eu eram. Simțeam turiștii din tramvaiul de pe sens opus mai aproape decât cei care călătoreau împreună cu mine, atât de mică era distanța. M-am simțit ca într-un roller coaster, de aceea nici nu am vrut să întrerup momentul și am preferat să nu cobor să vizitez obiectivele, ci să continui traseul până la capăt și să mă întorc ulterior.
Tramvaiul 28 l-am luat din piața Martim Moniz, iar experiența în sine a durat aproximativ o oră, timp în care am trecut pe lângă Catedrala Se, Castelul Sao Jorge (nu oprește chiar lângă castel, tot trebuie să parcurgeți pe jos o parte din traseu), Arcul de Triumf, Rua Augusta, am văzut clădiri pavate cu azulejos, specifice Portugaliei (acele plăci de ceramică subțire și colorată, în special în nuanțe de albastru). Și m-am bucurat de călătorie, de oamenii care se opreau și ne salutau, precum și de localnicii pentru care tramvaiul era un mijloc de transport, nu un obiectiv turistic, ca pentru mine. Deoarece am avut abonament de o zi pentru transportul în comun, m-am putut bucura liniștită de orice mijloc de transport, inclusiv de plimbarea cu tramvaiul 28.
Catedrala din Lisabona (Catedrala Se – Santa Maria Maior de Lisboa)
Catedrala Se, un alt simbol al orașului, este cea mai mare și cea mai veche biserică din Lisabona (datează de undeva de prin secolele 12-14), construită în stil gotic.
Intrarea în Catedrala Se este gratuită, se plătește pentru vizitarea muzeului unde este expus un întreg tezaur (aflat la etaj, iar fotografiatul este interzis) și pentru vizitarea sitului arheologic descoperit în cadrul catedralei. Acesta este, de fapt, un oraș în care, în Antichitate, o comunitate întreagă de oameni își desfășura activitatea. A fost descoperit recent, de câțiva ani, iar în prezent încă se lucrează la expunerea lui. Este un proces lent și de durată, deoarece există riscul de a deteriora ceva, așa că atenția cu care se lucrează este sporită iar, momentan, totul pare o ruină.
Concert de fado
Experiența nu ar fi completă fără o cină la un concert de fado, acest gen tradițional portughez, atât de apreciat de localnicii și de turiștii din Lisabona. Pe aleile la fel de înguste precum străduțele despre care vă povesteam, își fac loc numeroase localuri, unde veți împărți masa cu alți turiști, la fel de dornici să participe la un astfel de concert. Între orele 19:00 – 24:00 puteți admira fadiștii cum își desfășoară repertoriul, iar la terasa aleasă de mine, artista chiar a oferit flori tuturor doamnelor și domnișoarelor prezente. Acesta este un aspect pe care l-am remarcat în toată Lisabona, acela că localnicii fac tot posibilul să întrețină atmosfera și să asigure momente de neuitat, chiar și dintre cele mai simple.
Alte obiective pe care le puteți vizita în Alfama: Muzeul Fado, Muzeul Azulejos sau Muzeul Teatrului Roman.
Alfama este o poveste. Cea mai autentică, cea mai romantică, deși întreg orașul emană romantism și îți creează o stare incredibilă. Eu am vizitat Alfama în mai multe zile ale călătoriei mele, într-o formă sau alta. L-am descoperit în prima zi, pe care am încheiat-o cu o plimbare cu tramvaiul 28. L-am vizitat seara, după ce am descoperit farmecul cartierului Belem, oprindu-mă în Alfama pentru a asista la un concert de fado. Și l-am vizitat, din nou, în ultima zi, pentru că atât Castelul Sao Jorge, cât și Catedrala Se mă așteptau. Și, pentru că l-am descoperit în toate momentele zilei, pot spune că este la fel de fascinant în oricare dintre ele. Te atrage și te conduce într-o altă lume. Una în care oamenii sunt mult mai relaxați, localnici și turiști, deopotrivă, în care simți că, foarte curând, ajungi să te identifici cu locurile.
De fapt, Lisabona în sine este o poveste. Una frumos scrisă, aș putea spune. Una în care, mai presus de orice, predomină autenticitatea. Nu luxul, nu extravaganța, din contră. Predomină lucrurile simple și atmosfera tradițională. Predomină relaxarea și calmul. Predomină lucrurile naturale și firești, care sper să rămână așa. O vei iubi și o vei asculta și o vei înțelege. Iar, dacă nu v-am convins să includeți Lisabona pe lista călătoriilor viitoare, vor urma poveștile din încă două cartiere, Bairro Alto și Baixa.
Citește și:
- 5 motive pentru a vizita Portugalia cât mai curând
- 10 lucruri pe care să nu le faceți în Portugalia
- Pe urmele Marilor Navigatori – Lisabona și cartierul Belem
- Lisabona – cartierul Baixa și cartierul Bairro Alto
- Visător în Portugalia – un deliciu culinar
- Mănăstirea Jeronimos în imagini
- Lisabona în imagini
- Portugalia – Sintra, Cabo da Roca și Cascais
- O zi în Porto – sfaturi de călătorie
- Momente de neuitat de la capătul lumii
Te felicit pentru articolele tale, a fost o placere sa le citesc!
Imi poti spune, te rog, daca este nevoie sa vizitezi efectiv castelul Sao Jorge pentru a te bucura de privelistea orasului sau o poti vedea si fara a intra in castel?
Multumesc anticipat!
Îți mulțumesc mult, Iulia, pentru cuvintele frumoase și mă bucur că articolele mele ți-au fost utile. 🙂 Pentru a te bucura de zona de promenadă pe care o oferă castelul Sao Jorge, trebuie să treci de poarta de intrare, după care ajungi în curtea castelului. Este o priveliște foarte frumoasă și liniștită (și liniștitoare, totodată), pe care o recomand cu drag. Iar la apus este și mai frumos peisajul. 🙂 Deci, da, trebuie să intri, dar ar fi și păcat să nu. 🙂 Călătorie frumoasă îți doresc și să te bucuri de oraș! 🙂
Iti multumesc mult!
Felicitari! Interesante și utile. Și noi ne pregătim sa facem o vizita in Portugalia săptămâna viitoare pt 5 zile și pentru prima data.Cu toate ca locuim in Estepona (Spania). O sa mergem cu mașina și vreau sa vizitam cât mai multe obiective.