Istanbulul religios | Moscheea Albastră și Moscheea Suleiman

Peisajul este dominat de minarete și, negreșit, de cinci ori pe zi, vocea muezinului anunță începerea rugăciunii. Istanbulul și locuitorii săi sunt profund religioși, fapt remarcat cu ușurință prin prisma numeroaselor moschei, mai vechi sau mai noi, cu însemnătate diferită în istorie, dar cu aceeași importanță din punct de vedere spiritual.

Cea mai cunoscută dintre ele, care datează de pe vremea în care orașul era capitala Imperiului Roman de Răsărit, este Hagia Sophia. Fostă catedrală-simbol a ortodoxismului și sediul Patriarhiei Constantinopolului, acest edificiu a devenit o moschee în momentul cuceririi de către otomani, în 1453, rol pe care l-a îndeplinit până în 1934, când, prin decretul președintelui Ataturk, a fost transformată în muzeu (anul acesta, 2020, ea a revenit la statutul de moschee). Nu o să insist prea tare cu acest subiect acum, căci am povestit, la scurt timp după vizitare, despre clădirea-monument ce a fost, pentru mine, locul preferat din Istanbul. (vezi mai multe aici)

În schimb, vreau să vă povestesc despre alte două lăcașuri de cult renumite, cu nume sonor, cărora trebuie să le trecem pragul dacă vizităm orașul de pe două continente. Atenție, însă, la momentul din zi când alegem să le vizităm, căci, atunci când are loc rugăciunea, ele sunt închise turiștilor. Mai atrag atenția asupra unui lucru, și anume vestimentația, care trebuie să fie una decentă, cu părul acoperit (în cazul femeilor) și musai fără încălțăminte.

 

Moscheea Albastră

 

Cu un renume oferit de plăcile din ceramică albastră ce decorează interiorul, Moscheea Sultanului Ahmed a preluat denumirea conducătorului care a construit-o (la fel ca întreagă zonă în care este situată, de altfel, Sultanahmet). Eterna „rivală” a catedralei Hagia Sophia, această moschee a fost ridicată tocmai cu acest scop, de a întrece în frumusețe vechiul lăcaș de cult bizantin. Ironia a făcut ca distanța dintre cele două să fie aproape insesizabilă, fiind despărțite doar de o mică piață.

Nu știu dacă sultanul și-a atins scopul inițial, însă un lucru este cert, și anume acela că moscheea ce îi poartă numele a devenit unul dintre cele mai importante locuri de reculegere din întreaga țară, că este o atracție pentru turiștii din întreaga lume și că, în momentul rugăciunii, devine neîncăpătoare, chiar dacă poate adăposti până la zece mii de credincioși.

Și mai știm un lucru, și anume că ridicarea ei (la începutul anilor 1600) a stârnit multe controverse în rândul poporului și al conducătorilor religioși, în primul rând pentru că s-au folosit bani din trezoreria statului, lucru nemaiîntâlnit până atunci în Imperiul Otoman (astfel de edificii se ridicau din banii obținuți ca pradă de război), și, în al doilea rând, prin prisma numărului de minarete. Șase, mai exact, același număr ca al moscheii de la Mecca, fapt inadmisibil, motiv pentru care sultanul a decis construirea unui minaret suplimentar în locul sacru de rugăciune al islamicilor. Legat de acest fapt, circulă o poveste conform căreia planul inițial era să aibă patru minarete, din aur, însă, în limba turcă, „șase” și „aur” sunt două cuvinte asemănătoare, iar de aici confuzia ar fi apărut. Însă, atunci când ești sultan, nimic nu este imposibil, nu?

Până nu demult, Moscheea Albastră era cel mai important lăcaș religios din oraș; nu știu dacă va fi detronată de Hagia Sophia, acum, că și-a reluat și cea din urmă rolul de spațiu de reculegere, însă, indiferent care este sau va fi moscheea națională a Turciei, nu trebuie ratată niciuna în vacanța noastră în Istanbul (nici nu prea avem cum, având în vedere că se află una în fața celeilalte).

Zona dintre ele este ocupată de tarabe unde se comercializează celebrii covrigi turcești sau diverse alte produse și suvenire, inclusiv croaziere pe Bosfor. O pază de o cafea și un covrig pe una dintre băncile care completează priveliștea ne va oferi răgazul să simțim pulsul orașului, un oraș ancorat în prezent, dar cu puternice rădăcini ale trecutului său zbuciumat. Iar, la finalul turului prin Moscheea Albastră, un mic bazar ne așteaptă să ne familiarizăm cu arta negocierii la care turcii sunt maeștri (asta dacă nu am vizitat anterior Marele Bazar sau Bazarul Egiptean).

Sfat: Nu știu cât de aglomerat este Istanbulul în aceste vremuri de pandemie, însă, având în vedere că este perioada concediilor, este posibil să fie destul de multe persoane (eu am fost la final de februarie și aceste două obiective erau în permanență asaltate de turiști). Dacă vreți să le vizitați în tihnă sau să faceți fotografii fără prea mulți oameni în cadru, încercați să ajungeți înaintea autocarelor cu turiști (hotelul ales de mine era la aproximativ două minute de mers pe jos de ele, așa că am putut să le observ în mai multe perioade ale zilei; am ajuns de la aeroport în jurul orei 9 dimineața și nu le-am văzut mai libere ca atunci în niciun alt moment).

 

Moscheea Suleiman

 

În vârful dealului Beyazit, oferind o frumoasă vedere asupra orașului și a Bosforului, se înalță, de aproape cinci veacuri, Moscheea Suleiman, construită de unul dintre cei mai îndrăgiți sultani ai imperiului, cunoscut mai degrabă ca Suleiman Magnificul – conducătorul are propriul mausoleu în curtea moscheii, alături de sultana Hurrem și de alți lideri și soțiile lor.

Moscheea Suleiman este una dintre cele mai mari moschei din Istanbul, construită tot după modelul catedralei Hagia Sophia, impresionantă prin dimensiune și arhitectură (și mult mai puțin aglomerată ca alte locuri celebre din oraș). În momentul construirii (la jumătatea anilor 1500, după doar un veac de la cucerirea Constantinopolului), domul său era cel mai înalt din Imperiul Otoman; chiar dacă, ulterior, au fost ridicate și alte edificii, rămâne unul dintre cele mai impresionante și una dintre preferatele mele din acest oraș.

Numele lui Suleiman este des întâlnit în Istanbul, inclusiv la Palatul Topkapi, despre care am povestit aici, el domnind într-o perioadă în care armonia și dreptatea erau valorile ce stăteau la baza imperiului. De fapt, a avut cea mai lungă domnie din istoria Imperiului Otoman, iar numele său este la fel de sonor ca al lui Mahomed al II-lea Cuceritorul, cel care a reușit, după multe încercări eșuate ale predecesorilor săi, să-i învingă pe romani și să pună capăt Imperiului Bizantin.

 

Sper că v-am trezit interesul, curiozitatea sau dorința de a (re)vedea Istanbulul și comorile sale; eu am fost fascinată de acest oraș încă dinainte să îl descopăr, imaginându-mi întreg mixul cultural de pe străzile lui, oferit de secole de istorie, iar acum îmi doresc cu ardoare să revin. Moscheea Albastră și Moscheea Suleiman sunt doar două dintre edificiile religioase din oraș și printre cele mai cunoscute din întreaga țară. Însă, dacă veți străbate la pas Istanbulul (drumul nu este întotdeauna ușor, căci orașul se întinde pe coline), veți avea în orice clipă șansa de a descoperi un loc interesant, cu o poveste aparte, scrisă chiar de pe vremea romanilor.

Călătorii frumoase vă doresc! 🙂

 

---

Citește și:

• Topkapi, palatul sultanilor și al concubinelor
• Podul și Turnul Galata
• Măreața Catedrală Hagia Sophia
• Top 20 cele mai frumoase fotografii din Istanbul

---