În vizită la Muzeul de Pânze și Povești din Mândra și descoperirea zestrei contemporane Mândra Chic

Există, pe această lume, locuri care își spun propriile povești încă de la prima întâlnire și locuri misterioase, care se lasă descoperite mai greu, dar care, la final, ajung să te cucerească în egală măsură. Satul Mândra din județul Brașov, Țara Făgărașului, face parte din prima categorie, pentru că este, așa cum îi spune și numele, un sat mândru de toată moștenirea culturală pe care o poartă în bagaj; atât de mândru, încât vrea să devină cunoscut în întreaga țară, vrea ca oamenii să se întoarcă la identitatea noastră națională și să își amintească cât de frumoase sunt obiceiurile și portul popular și câtă afecțiune le purtăm, uneori fără să ne dăm seama, în suflet (trebuie doar să ne amintim). Ei bine, toate aceste planuri nu se pot îndeplini decât cu ajutorul unor oameni pasionați, iubitori de frumos, care să își pună viața întreagă în slujba promovării acestor valori. Și nu este greu să îi întâlnim, pentru că pasiunea se vede, se simte, se trăiește, te molipsește.

Aici am întâlnit-o pe Alina, un promotor de vază a tot ceea ce originile noastre au mai de preț. Precum o călătorie către sine (și către strămoșii săi), Alina s-a întors în timp, cu zeci sau chiar sute de ani în urmă, și a adus cu ea, din acea călătorie, toate poveștile descoperite, toate obiectele care le pot confirma și toată frumusețea acelor vremuri și le-a așezat, cu grijă, într-un muzeu cu un nume mai mult decât sugestiv, Muzeul de Pânze și Povești din Mândra. Un spațiu care este mai mult decât un muzeu, este un loc de întâlnire, de creație, de învățare. Este un mediu în care copiii devin mai copii și se bucură din plin de copilăria lor (în cadrul taberelor și atelierelor organizate pentru mezinii din sat, mulți dintre ei plecați peste mări și țări), iar adulții își dau răgazul să stea, să fie, să se gândească la cei dragi și chiar să le trimită un gând bun prin intermediul unei cărți poștale – de care tot Alina se ocupă.

 

Rar mi-a fost dat să mă îndrăgostesc atât de tare de un loc, de un concept, de o idee (și nu au fost puține locurile vizitate, fiecare dintre ele fiind descoperit cu inima larg deschisă); însă, aici, nu doar că s-au reunit povești și trăiri, ci întreg cadrul este unul de poveste și ai senzația că pătrunzi într-o altă lume (fie ea a trecutului sau a unui prezent ceva mai lipsit de griji).

Un război de țesut ne arată cum se realizau, pe vremuri (și, în unele locuri, chiar și astăzi, din fericire), straiele populare; în fața lui sunt înseși dovezile a ceea ce mâinile dibace puteau crea, adunate într-un dulap întreg cu ii. Lângă război, o masă de scris nu ne permite să uităm scrisul de mână (pe care eu îl îndrăgesc teribil) și ne arată o parte din tradiția începutului de secol 20, atunci când viața de cuplu lua naștere în urma unui protocol al bunei învoiri, așa cum se numea. Paturi, tablouri, zestre și cam tot ce exista într-o casă românească de acum un veac există și aici, ca într-un muzeu al satului ce ne transpune către alte timpuri odată ce îi trecem pragul.

 

Nu știu de ce simt această conexiune atât de puternică cu acea perioadă, însă m-au fascinat mereu poveștile scrise la începutul secolului trecut, am admirat viața simplă și demnă pe care oamenii de la sat o trăiau și îndârjirea cu care ei urmau legile scrise, dar mai mult pe cele nescrise, pentru înfăptuirea binelui și a faptelor bune, cu Dumnezeu în suflet și în tot ceea ce făceau.

Iar unul dintre cele mai grăitoare exemple de oameni înfăptuitori de bine și de frumos este însăși bunica Alinei, Mama Ruța, a cărei casă găzduiește astăzi muzeul. O iubitoare de viață și de descoperiri, care și-a dorit să cucerească cele patru zări și să descopere lumea. Care i-a insuflat Alinei dragostea pentru frumos, care o învăța geografie cu ajutorul unei suveici și a unui glob și care vedea, așa cum facem noi toți de multe ori, lumea cu ochii minții.

Poate unul dintre cele mai frumoase și mai de suflet proiecte pe care le-am descoperit aici este Suveica Mamei Ruța în jurul lumii, care duce mai departe o poveste și scrie, la rându-i, zeci, sute de povești, iar, pe măsură ce crește numărul kilometrilor parcurși, se adună și emoțiile. Da, suveica se plimbă din mână în mână, de pe un continent pe altul și reușește să cucerească lumea, în memoria Mamei Ruța (chiar dacă în prezent se află la Mândra, așteptând, la fel ca noi toți, să poată zbura, zburda, hoinări încontro ne văd ochii și ne țin picioarele). În timp ce scriu aceste rânduri îmi amintesc de începuturile blogului meu, atunci când călătoream și eu cu un mesaj inspirațional care să acorde și mai multă însemnătate locurilor și clipelor și mă gândesc cât de mult mi-ar plăcea să mă pot alătura, cândva, proiectului Alinei.

 

Deocamdată o pot face cu ajutorul tricoului ce face parte din zestrea contemporană realizată de Alina și de sora ei, marca Mândra Chic. Cumva, cele două surori nu ne lasă să uităm. Dacă am făcut-o, știu să ne trezească în suflet dragostea pentru cultura națională sau chiar populară (chiar și la cele mai fragede vârste) și, pentru a ne adapta prezentului, au creat aceste piese vestimentare cu mesaje cu care te identifici, care îți trezesc un zâmbet larg și care te ajută să faci legătura cu trecutul.

 

La finalul vizitei noastre, fiecare și-a ales tricoul potrivit (sau tricoul l-a ales pe el, cum îmi place mi de multe ori să cred că se întâmplă în viață), deși toate sunt, din punctul meu de vedere, adevărate comori care ne vor face să ne simțim bine oricând, oriunde. Până veți vizita satul Mândra, pe care mi-aș dori din tot sufletul să ajungeți să îl iubiți așa cum o fac și eu, vă puteți alege tricoul cu mesajul potrivit de aici. Sau tricourile, pentru că va fi greu să vă opriți doar la unul. 🙂

Simt o profundă apreciere pentru toți oamenii care își urmează pasiunile și pentru cei care încearcă să păstreze vie o idee, o tradiție, un element definitoriu care nu poate fi uitat. De noi depinde să transmitem mai departe, să ne mândrim cu trecutul nostru, cu faptele strămoșilor, cu țara în care trăim. Alina, Mândra Chic, suveica Mamei Ruța și Muzeul de Pânze și Povești sunt expresia frumuseții pure, atât de speciale prin simplitate și prin însemnătate.

Călătorii frumoase vă doresc!

 

 

---

Fotografiile din prima parte a articolului au fost realizate cu Samsung Galaxy S20, oferit de partenerul acestei deplasări, Samsung România, care ne invită să descoperim lumea altfel, #withGalaxy.

---

Excursie organizată de Asociația Țara Făgărașului

---

Citește și:

• Țara Făgărașului – o „țară” de poveste ce are toate șansele să devină destinația anului 2020 în România
• Țara Făgărașului – un loc al credințelor străvechi și al locurilor de reculegere
• Mănăstirea Cisterciană din Cârța – o incursiune în viața monahală a Evului Mediu
• Țara Făgărașului – destinație culinară

---