Impresii și sfaturi utile pentru a vă organiza o vacanță în Israel și Palestina

Paralel cu turismul religios din Israel, țară considerată sfântă pentru nu mai puțin de 4 religii (creștină, islamică, iudaică și bahaistă), se dezvoltă rapid turismul clasic, care, în opinia mea, are la bază tot pelerinajele; chiar dacă nu ne propunem acest lucru, ajungem să devenim pelerini în momentul în care pășim prin aceste locuri care nu sunt doar martorii evenimentelor de acum 2000 de ani, ci și dovada vie că istoria și religia au fost dintotdeauna complementare și că una fără cealaltă nu pot exista. Așadar, dacă plănuiți o vacanță în Israel și Palestina, am adunat o serie de sfaturi bazate pe experiențele trăite în cele 5 zile petrecute în Țara Sfântă, care au fost dintre cele mai diverse și s-au desfășurat pe teritoriul întregii țări.

 

Viză

 

Cetățenii români nu au nevoie de viză pentru o durată de ședere de până la 90 de zile și nici nu primesc pe pașaport ștampilă de intrare în țară; în schimb, li se oferă un tichet albastru pe care trebuie să îl păstreze până în momentul în care părăsesc Israelul și să îl prezinte de fiecare dată când este solicitat (la hotel, spre exemplu). Atât la intrare în țară, cât și la ieșire, se dă un mic interviu; când am ajuns nu am fost întrebată decât despre scopul călătoriei, însă am observat că alți turiști stăteau mai mult (depinde, cred eu, și de vizele acumulate anterior pe pașaport, de încrederea pe care o prezinți, de dispoziția ofițerului vamal sau, pur și simplu, de noroc). Citisem că dacă ai vize de Qatar sau de Emirate este posibil să ți se pună întrebări suplimentare, însă pe mine nu m-au întrebat nimic, deși aveam 3 vize de Qatar din același an. Însă, repet, diferă de la caz la caz.

La ieșire, în schimb, am primit mult mai multe întrebări, unele dintre ele de mai multe ori, puse sub forme diferite. În principiu, îi interesează dacă ați fost în Iordania pe parcursul șederii în țara lor, unde v-ați făcut bagajul, dacă v-ați întâlnit cu cineva pe teritoriul Israelului și dacă ați primit vreun cadou de la cineva – vi se explică faptul că toate întrebările sunt puse pentru siguranța voastră căci, se pare, au existat cazuri în care au fost oferite cadouri cu ceva explozibil în ele. Tot interviul se derulează înainte de check-in și am remarcat că ofițerii vamali sunt mai liniștiți dacă nu aveți bagajul securizat (cu lacăt sau cu cifru). Ulterior vi se va înmâna un nou tichet (roz de data aceasta), pe care îl veți scana pentru a părăsi țara.

Nu trebuie să vă sperie aceste procedee, firești, de altfel, și nici să vă intimideze, căci dacă nu aveți nimic de ascuns, nu văd de ce ar fi probleme la intrarea sau la ieșirea din Israel.

 

Transport

 

Asupra modului în care putem ajunge în Israel nu o să insist prea mult, există zboruri zilnice din București către Tel Aviv, cu diferite companii aeriene, plus zboruri către Eilat, marțea și sâmbăta. O să povestesc, în schimb, ceva mai mult despre transportul intern, în speță despre închirierea mașinii, varianta cea mai potrivită, din punctul meu de vedere, dacă nu doriți să vizitați doar Tel Aviv și Ierusalim (sau doar pe unul dintre aceste două orașe). Cu mașina este foarte simplu, comod și ușor de circulat în Israel, unde circulația este pe partea dreaptă, se acceptă permisul european, iar traficul este destul de liniștit.

Nu am rezervat online, chiar dacă prețurile erau mai mici, dintr-un singur motiv: am aterizat în Israel în Tel Aviv și urma să plec din Eilat, însă zborul de retur era într-o zi de sâmbătă, când toate oficiile de închirieri auto apăreau online ca fiind închise (este ziua liberă – Sabat – în credința iudaică când adepții acestei confesiuni nu întreprind nicio activitate). Așa că nu am avut altă variantă decât să închiriez din aeroport, la un preț mai mare, pentru a avea garanția că am unde și cui să returnez mașina – într-adevăr, multe dintre firmele de închirieri auto nu aveau program sâmbăta, însă am găsit deschis la Europcar, chiar dacă online nu apărea să aibă program.

Pentru 5 zile am plătit 300 USD pentru o mașină automată, cu asigurare full (mai puțin dedesubtul mașinii și chiar vă recomand să aveți grijă la limitatoarele de viteză din preajma trecerilor de pietoni, din beton și destul de greu sesizabile) și posibilitatea de a conduce doi șoferi. Prețul benzinei este similar celui din România, însă trebuie să vă asigurați că porniți mereu la drum cu rezervorul full, căci benzinării nu sunt atât de frecvente ca în România.

Spre exemplu, pe tot drumul din Eilat până la aeroport, adică aproximativ 20 de kilometri, nu am întâlnit benzinării decât la ieșire din oraș, motiv pentru care a trebuit să mă întorc pentru a alimenta (se preia cu rezervorul full și se predă la fel). Ce am observat, însă, este că era în construcție o benzinărie la intrarea în aeroport, așa că este posibil să fie gata destul de repede.

În Israel, toate mașinile au un cod din 4 cifre care trebuie introdus de fiecare dată înainte de pornirea motorului. Nu este permisă părăsirea țării cu mașina închiriată, drept urmare, nici în Palestina nu este permis accesul, chiar dacă la vamă veți fi primiți.

Atenție mare la autostrăzile cu plată, căci nu există taxatoare la intrare și la ieșire, ci plata se face pe baza numărului mașinii, care se scanează cu ajutorul camerelor video. Chitanța sosește la proprietar, în speță la firma de închirieri, care percepe un comision de 50 de shekeli (60 lei) pentru fiecare astfel de chitanță (cel puțin aceasta era politica de la Europcar). Cel mai simplu este să selectați pe GPS să evite drumurile cu plată, însă nu vă faceți probleme, căci în întreaga țară carosabilul este impecabil (și, în plus, nu toate autostrăzile sunt cu plată).

Și cu locurile de parcare și cu aparatele de plată trebuie avută grijă, căci majoritatea acceptă doar monede, așa că ar fi bine să vă asigurați că aveți și bani lichizi cu voi. În cazul în care veți primi o amendă, nu o veți putea plăti pe loc, ci doar la bancă, iar sâmbăta sunt închise toate; soluția, în acest caz, este plata online, însă mai bine respectați regulile de circulație și aveți mare grijă la plata parcărilor.

Înainte de a porni în Israel, dacă intenționați să închiriați mașină, asigurați-vă că aveți o anumită sumă de care vă puteți lipsi câteva zile, pentru depozit. Eu am plătit 900 USD, de trei ori valoarea închirierii, sumă care a fost restituită în aproximativ 2 săptămâni (chiar dacă mi se spusese că în 2-3 zile); nu știu dacă așa se procedează în mod frecvent aici sau dacă a fost doar o întâmplare, însă este bine să rezervați o sumă de bani special pentru acest lucru.

 

Vizitarea Palestinei

 

Teritoriile palestiniene sunt Cisiordania și Fâșia Gaza, despre care știm cu toții că sunt zone de conflict, așa că probabil că o vizită aici ridică unele semne de întrebare. Tot ce vă pot spune acum este legat de Betleem, căci a fost singurul loc palestinian vizitat. De fapt, vă invit să citiți aici povestea întreagii experiențe.

Accesul este permis oricărui turist din orice popor (mai puțin evreilor), fără viză, doar cu pașaportul (la intrare nu mi l-a solicitat nimeni, ci doar la ieșire). Așa cum am menționat anterior, se poate trece granița inclusiv cu mașina, însă firmele de închirieri auto nu permit părăsirea țării cu autovehiculul. Recomandarea mea este să o lăsați în vamă, să treceți frontiera pe jos și, mai apoi, să luați un taxi până în centrul orașului (nu ar trebui să dați mai mult de 20 de shekeli pe taxi, iar majoritatea șoferilor vă oferă și servicii de ghid, povestindu-vă despre locurile pe care le descoperiți).

Plățile se fac tot în shekeli, ba chiar unii șoferi de taxi acceptă și lei. Prețurile sunt mai mici decât in Israel, iar comercianții sunt puțin mai insistenți, însă prietenoși cu turiștii, îndeosebi cu românii, pe care îi consideră prietenii lor datorită ajutorului oferit de România în trecut.

Drept urmare, nu ar trebui să vă temeți să le treceți pragul și chiar veți fi îndemnați de către localnici să zăboviți mai mult și să luați contact cu „ospitalitatea palestiniană”. Probabil că majoritatea turiștilor care ajung aici se îndreaptă către Piața Ieslei și Biserica Nașterii Domnului, însă nu trebuie uitată nici Milk Grotto (Peștera Laptelui), și nici bazarul, de unde ne putem îndulci cu baclava savurată alături de o cafea pregătită în stil arab, cu cardamom.

 

Monedă și prețuri

 

În Israel (și în Palestina), moneda oficială este shekelul, iar un shekel este echivalentul a 1,26 lei. Recomandat este să aveți dolari sau shekeli, însă se poate plăti și cu cardul (nu și în bazar, dar la restaurante am plătit mereu cu cardul). Pentru retrageri, am folosit bancomatele de la casele de schimb valutar, care percep un comision pentru această operațiune. Dacă alegeți să plătiți cu cardul, trebuie avut în vedere faptul că nu se pot face plăți contactless, ci se citește banda magnetică a cardului, prin urmare, nici serviciul Apple Pay nu este disponibil.

Prețurile nu sunt cele mai mici, nici exagerat de mari, însă aș spune că sunt puțin peste nivelul Europei (poate la nivelul Țărilor Nordice); la restaurante, de cele mai multe ori, la achiziția unui fel principal de mâncare veți primi antreurile (salatele) din partea casei (uneori și limonadă, cafea și desert), iar obiectivele turistice au, de cele mai multe ori, intrarea liberă. Așa că, per total, o vacanță în Israel nu mi se pare mai costisitoare decât una în oricare țară europeană.

 

Perioadă de călătorie

 

Deși nu ne despart prea mulți kilometri de Israel (puțin peste 2 ore de zburat), vom întâlni aici o climă diferită de cea din România, cu temperaturi mult mai ridicate decât la noi în țară. Acesta este motivul pentru care, chiar și în luna decembrie, temperaturile depășesc 20 de grade. Chiar și în extrasezon, când este destul de liber în unele locuri, Israelul poate fi aglomerat în zonele de pelerinaj.

În sudul țării, la Marea Roșie, puteai lejer face plajă în apropierea Crăciunului, iar apa era perfectă pentru o bălăceală (în aer erau în jur de 25 de grade Celsius). Cred că vara este prea cald, iar iarna, deși mă încântă ideea unei destinații cu temperaturi mai ridicate decât în România, dezavantajul acestei perioade este acela că ziua este mult mai scurtă, iar posibilitățile de explorare pe timp de noapte sunt reduse. Așa că nu au rămas decât primăvara și toamna, pe le care consider cele mai potrivite perioade de călătorie.

 

Siguranță

 

Unul dintre aspectele pe care cu toții le avem în vedere atunci când călătorim este acela legat de siguranța din destinațiile în care urmează să ajungem. În ceea ce privește Israelul și Palestina, deși am observat o oarecare reticență în rândul persoanelor care (încă) nu au vizitat aceste țări, vreau să vă spun că nu am simțit în niciun moment teamă sau nesiguranță, la nicio oră din zi sau din noapte, în niciun oraș vizitat (și chiar am mers destul de mult pe jos, am stat până târziu în noapte în Tel Aviv, Ierusalim și Eilat). Mai mult, sistemul de supraveghere este foarte dezvoltat, în Tel Aviv am observat în fiecare intersecție camere de supraveghere, câte 3-4 pe fiecare stâlp.

Israelul are unul dintre cel mai bine protejate spații aeriene; dacă ați zburat pe deasupra acestei țări, cel mai probabil ați fost înștiințați de către însoțitorii de zbor că trebuie să vă așezați și că toaletele vor fi închise – acest fapt se produce pentru că avioane militare survolează spațiul aerian al Israelului și, dacă văd persoane în picioare, consideră că avionul a fost deturnat, ceea ce poate avea urmări nefericite.

Așa că, deși încă zonă de conflict, acesta nu este sesizabil pentru turiști, ba, din contră, se fac eforturi pentru atragerea lor și pentru ca vacanțele în Țara Sfântă să fie cât mai frumoase.

 

Internet și roaming

 

Israel nu face parte din Spațiul Economic European, motiv pentru care tarifele de roaming, indiferent de operatorul de telefonie mobilă (atât internet, cât și date) sunt foarte mari. Soluția, în acest caz, este să ne achiziționăm o cartelă locală, sau să ne limităm la hoteluri și la restaurante, unde au wifi.

Noi am cumpărat o cartelă din aeroport pe care am folosit-o într-un modem portabil, având, astfel, wifi în permanență. Pentru internet nelimitat timp de 8 zile am plătit 50 de euro – dacă sunteți mai multe persoane, este mai avantajos, sau, dacă stați mai mult de 2-3 zile, atunci se justifică acest preț. Dacă nu, puteți să vă descărcați hărțile din Google Maps pentru a vă putea deplasa cu ușurință sau, pentru un cost suplimentar, puteți avea internet în mașină, însă tot varianta cartelei locale mi se pare alegerea potrivită.

 

Gastronomie

 

Bucătăria locală este o atracție în sine în multe dintre destinațiile vizitate, inclusiv în Israel, căci aduce un plus de farmec, mai ales atunci când servirea preparatelor se face și cu un mic spectacol. Mă refer acum la restaurantul meu preferat din întreaga țară, The Old Man and the Sea, aflat în portul din Old Jaffa, Tel Aviv.

În Israel, la fel ca în lumea arabă, preparatele sunt delicioase – eu sunt o fană declarată a hummusului și a salatelor, așa că nu aveam cum să nu devin fană și a bucătăriei israeliene. Tendințele arabe sunt puternice (și firești) și, pe lângă aceste meze, foarte căutat este peștele (poate cel mai cunoscut din țară este acela pescuit din Marea Galileei, peștele Sfântului Petru).

Oferta este foarte diversificată, de la baclavaua din bazar și plăcintele din Mahane Yehuda Market din Ierusalim, la hummus houses sau la steak houses. Chiar și în locurile mai puțin aglomerate din extrasezon precum Tiberias, de pe malul Mării Galieei, am avut parte de preparate excelente.

Alcool se poate consuma la localuri, însă, dacă doriți să îl achiziționați din magazine, va trebui să o faceți până la ora 23:00 sau după ora 06:00, căci, noaptea, acesta nu se comercializează (este o lege în vigoare în întreaga țară).

 

Traseu și obiective turistice

 

În cazul în care optați pentru a închiria mașină, vă propun un traseu care pornește din partea de nord a țării și se încheie în sud, așa cum am procedat și eu.

Mai exact, am aterizat în țară în Tel Aviv, dis-de-dimineață, și am pornit către Nazareth, pentru a vizita Biserica Bunei Vestiri și, mai apoi, am continuat drumul cu Tiberias, oraș aflat pe malul Mării Galileei. În ambele orașe am zăbovit destul de mult (trebuie luate în calcul și distanțele), așa că noaptea a părut că se instalează mai devreme decât mi-aș fi dorit. Dacă ajungeți într-o altă perioadă a anului, când ziua este mai lungă, puteți include în traseul din prima zi și Haifa. Prima zi din Israel s-a încheiat târziu, în miez de noapte, la sky barul hotelului la care am petrecut două nopți în Tel Aviv.

În cea de-a doua zi, pașii m-au condus către Grădinile Baha’i din Haifa și, pentru că am plecat târziu din Tel Aviv, nu m-am încadrat în timp pentru a vizita și Cezareea, port antic de pe malul Mării Mediterane. Dacă deja ați inclus cu o zi înainte în traseu aceste două orașe (sau doar pe unul dintre ele), atunci vă recomand cu încredere să petreceți câteva ore în Old Jaffa din Tel Aviv, zona veche în jurul căreia s-a construit orașul de astăzi. Eu am ajuns după lăsarea serii și, deși fermecătoare și atunci, lumina zilei cred că îi face mai mare cinste.

A treia zi a fost dedicată Ierusalimului; deși distanța din Tel Aviv nu este foarte mare, la intrare în oraș se aglomerează destul de tare, așa că recomand o marjă mai mare de timp. Despre Ierusalim sunt multe de spus și încă nu am găsit cuvintele potrivite pentru a descrie trăirile pe care ți le creează acest oraș, cu toată agitația din vechea cetate (revin cu link aici de îndată ce va fi gata articolul). Însă, nu uitați să includeți în traseul vostru din Cetatea Sfântă Drumul Crucii, Biserica Sfântului Mormânt, Zidul Plângerii, Moscheea Al-Aqsa, Grădina Ghetsimani și Muntele Măslinilor. Și îndrăznesc să fac și o recomandare, nu fiți contrariați dacă realitatea este ușor diferită de imaginația voastră. Vorbim, totuși, despre evenimente și locuri de acum 2000 de ani.

Următoarea zi s-a împărțit între Ierusalim și Betleem, urmând ca seara să străbat mai bine de 300 de kilometri până în Eilat și să închei aici ziua (târziu în noapte, de fapt). Planul inițial fusese să vizitez Ierusalimul doar în ziua de sosire și a doua zi să am o oprire și la Marea Moartă, însă deja se întunecase atunci când am trecut pe lângă ea.

Ultima zi a fost dedicată plimbărilor pe plajă și vizitării Observatorului Marin din Eilat, orașul situat pe malul Mării Roșii care a încheiat în cel mai frumos mod vacanța mea în Israel.

Ca o recapitulare, o recomandare de traseu pentru 5 zile (făcut neapărat cu mașina) ar arăta cam așa: în prima zi Haifa, Nazareth și Tiberias, în cea de-a doua Cezareea și Tel Aviv, a treia zi în Ierusalim, a patra în Betleem și la Marea Moartă, iar a cincea în Eilat. Sau puteți planifica o vacanță de mai multe zile, pentru a vă putea bucura și de deșert, pe care eu l-am omis, din păcate de data aceasta, chiar dacă sunt îndrăgostită de această formă de relief.

 

Oameni, cultură, religie

 

Acest aspect este unul foarte complex prin însuși faptul că Israelul este țara sfântă pentru cele trei religii monoteise ale lumii. Din păcate, au existat mereu conflicte între adepții diferitelor religii și, chiar și astăzi, spiritualitatea are aceeași forță de a uni și, totodată, de a dezbina oamenii. Dar nu despre conflictele etnice și religioase vreau să vă vorbesc, ci despre multiculturalitatea întâlnită în aceste ținuturi și despre obligațiile noastre, ca turiști, de a respecta tradițiile și obiceiurile fiecărui locuitor.

Despre creștini nu am mai multe de spus, cred că, fiind în România și citind acest articol în limba română, cei mai mulți dintre noi sunt creștini și cunosc foarte bine obiceiurile acestei religii.

Nici de lumea arabă nu cred că suntem complet străini, eu însămi povestind pe blog în mai multe rânduri despre experiențele mele din țările arabe, cu oamenii și cu obiceiurile locale.

Ei bine, întâlnirea cu religia iudaică a fost o premieră pentru mine, căci nu doar că am observat în jurul meu foarte mulți evrei ultra-ortodocși, ce se evidențiază ușor prin prisma pălăriilor pe care le poartă și a perciunilor ondulați, ci am avut ocazia să și asist la evenimentele care se organizează de Sabat – am ajuns chiar la Zidul Plângerii, cel mai sfânt loc al evreilor, odată cu apunerea soarelui și am luat parte la întâlnirile ce au loc săptămânal cu această ocazie. Aici, oamenii se reunesc pentru a spune rugăciuni și, între timp, se dedică și dansului și cântecelor. Am aflat de la ei că fotografiatul nu este permis, după ce deja făcusem 2-3 fotografii, așa că nu am vrut să fiu nepoliticoasă și am închis de îndată camera foto.

Din păcate, unii dintre noi au uitat să respecte zilele de sărbătoare sau duminicile; în schimb, pentru lumile arabă și iudaică, religia este centrul vieții lor. Așadar, odată ajunși aici, trebuie respectat tot ceea ce are legătură cu spiritualitatea, de la lipsa fotografiilor la evitarea cartierelor evreilor ultra-ortodocși, unde totul este închis iar oamenii se retrag în case de vineri seară, pentru 24 de ore.

În ceea ce privește oamenii întâlniți, indiferent ai cărei credințe erau adepți, nu am simțit niciun fel de ostilitate, nu mi-a fost teamă în niciun moment al șederii mele, niciunde, am mers pe jos foarte mult (așa cum spuneam și la capitolul despre siguranță), chiar și după lăsarea nopții. Nu doar în Palestina sunt bine primiți românii, ci și în Israel, ba chiar multe dintre clădirile pe care astăzi le putem admira au fost proiectate sau construite de către români.

Mai multe o vă povestesc într-un material viitor, căci pregătesc un articol amplu despre religiile din Israel, pe care îl veți putea citi pe blog în curând – revin și aici cu un update.

 

Dacă vă doriți să vizitați Israel și stați pe gânduri, eu vă recomand să nu mai ezitați și să mergeți – cu agenție, în pelerinaj, pe cont propriu. Am încercat să sintetizez vacanța mea de 5 zile organizată de mine (aș fi putut îmbunătăți traseul, însă m-am bucurat mereu de locul în care mă aflam), în care nu am cuprins nicidecum tot ceea ce are de oferit țara, însă, cred eu, suficient pentru a avea parte de o vacanță reușită și complexă în Israel și Palestina, cu elemente atât de diferite, dar care se completează foarte bine.

 

Ca de obicei, dacă aveți întrebări sau lucruri de adăugat, le aștept cu mare interes în comentarii. Călătorii frumoase vă doresc! 🙂

 

---

Citește și:

• Betleem, Palestina – lumea din spatele zidurilor
• Nazareth, Marea Galileei, Tel Aviv Nocturn
• Haifa și Old Jaffa

---