Iași – pe urmele unei Românii unite

Astăzi a venit momentul să vă povestesc despre orașul Iași, un alt episod din cadrul proiectului „Călătorește și iubește România”, prin care mă simt de fiecare dată un #VisătorÎnȚaraMea, indiferent dacă alegerile mele se îndreaptă către destinații noi ori către unele deja cunoscute mie.

Iașul l-am întâlnit acum mulți ani, pe vremea în care începeam să descopăr cât de mult iubesc să mă plimb, însă, pe atunci, iubeam poate mai mult acțiunea în sine decât destinațiile vizitate. Și cum a trecut o bună bucată de timp de atunci, iar ideile și convingerile mele s-au schimbat, am considerat această întâlnire ca fiind prima din lungul șir care știu sigur că va urma.

Pentru că întreg anul 2018 este sub semnul centenarului Marii Uniri și pentru că aniversarea Unirii de la 1859 a precedat excursia mea, am încercat să mă axez pe locurile cele mai semnificative în înfăptuirea ei și în evoluția României recent formate. Dar nu m-am limitat aici, căci unirea a avut loc ca urmare a unei serii de evenimente și a unei serii de domnii ale celor care au căpătat glorie la nivelul întregii lumi, cu atât mai mult în interiorul țării noastre.

Am pornit, așadar, să descopăr o Românie unită și nu numai prin contopirea teritoriilor, ci și prin comuniunea oamenilor, a crezului, a culturii, a voinței, a istoriei.

O Românie unită prin cultură,

prin oferirea de către unii dintre cei mai cunoscuți și iubiți scriitori din întreaga țară a ceva mai mult decât opererele lor, și anume oferirea vieții lor întregi, pe care au pus-o în slujba creației.

Palatul Culturii

În spațiul în care era, pe vremuri, Curtea Domnească din Moldova, se înalță acum o clădire care, deși îmbină mai multe stiluri arhitecturale, reușește să creeze un tot unitar ce pare că adună în spatele pereților săi toate elementele culturii românești de pe suprafața Moldovei. Ba chiar și ruinele palatului domnesc, care se pot observa într-una dintre camerele de la parter, ce face parte din Muzeul de Istorie.

Astfel, sub denumirea de „Complexul Muzeal Național Moldova”, Palatul Culturii reunește 4 muzee, dar și expoziții temporare, ce ilustrează evoluția vieții și a culturii încă din cele mai vechi timpuri. Cele 4 muzee, respectiv Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” se pot vizita împreună sau individual, în funcție de preferințe.

Pașii mei s-au îndreptat către Muzeul de Istorie, prin prisma pasiunii mele pentru această știință care ne arată evoluția, sub toate formele ei. Despre evoluție este vorba și aici, căci, în camerele ce adăpostesc exponatele muzeului, putem avea parte de o incursiune în timp, de o călătorie din cele mai vechi timpuri și până aproape de secolul nostru, observând viața și cultura strămoșilor noștri, obiceiurile și tradițiile acestora, atât din vreme de pace, cât și din vreme de război.

O particularitate a clădirii și un element de mare atracție este turnul cu ceas, cel care poate fi și vizitat, pentru a observa mecanismul destul de îmbătrânit în timp, prin care este reprodusă, din oră în oră, Hora Unirii cu ajutorul clopotelor ceasului. Mare grijă, însă, pentru că urcarea este permisă cu un sfert de oră înaintea orei fixe, începând cu ora 10:45 și până la ora 17:00, și numai 7 persoane pot urca simultan. Deși am încercat în două zile diferite, nu am reușit, din păcate, să găsesc bilete, iar rezervări nu se pot face, așa că, dacă doriți să urcați în turn, sfatul meu este să vă duceți la ora deschiderii, la 10, pentru a vă asigura biletele necesare.

Bojdeuca lui Ion Creangă

Acesta este unul dintre locurile în care simți că timpul se oprește, iar în fața ochilor ți se derulează o serie de întâmplări, de trăiri, de gânduri, de emoții. Este locul în care, pe baza celebrelor „Amintiri din copilărie”, îți vor reveni propriile amintiri din perioada în care aveai impresia că lumea este prea mare și că ea întreagă reprezintă spațiul tău de joacă.

Parcă mă așteptam ca în orice moment să iasă fum din hornul casei ori să simt miros și sunet de lemne care sfârâie în cuptorul casei, iar eu să mă așez lângă el și, pe nerăsuflate, să (re)citesc poveștile care au devenit nemuritoare, la fel ca și amintirea celui care le-a dat naștere.

Pentru că da, Ion Creangă este una dintre figurile marcante ale literaturii românești, care a devenit nemuritor în sufletul de copil al fiecăruia dintre noi. Așa am descoperit această „bojdeucă de căsuță”, așa cum însuși scriitorul o numea, într-o atmosferă pitorească, perfectă pentru a da naștere celor mai frumoase și sincere opere.

Amplasată în mahalaua Țicău, bojdeuca transmite specificul vieții simple trăite la sfârșitul anilor 1800, cu rutina zilnică pe care oamenii și-o formaseră, îndeosebi cei care aveau înclinații artistice și erau prea puțin preocupați de lucrurile materiale, ci se bucurau de natură, de un acoperiș deasupra capului și de inspirația pe care o găseau în viața lor de până atunci și în mediul înconjurător.

Locul în care scriitorul a trăit în ultimii 17 ani din viață, însoțit, pe alocuri, de bunul lui prieten, Mihai Eminescu, a devenit prima casă memorială din România chiar în anul în care a fost înfăptuită Marea Unire, 1918, și păstrează toate obiectele personale ale lui Ion Creangă, inclusiv masa la care acesta obișnuia să lucreze, așteptând, parcă, să dea naștere unor noi povești din condeiul său.

Asigurați-vă, însă, că ajungeți cu mai mult timp înainte de ora închiderii pentru că este posibil să aveți surpriza neplăcută să descoperiți că este închis, așa cum am pățit și eu, iar acesta este unul dintre acele locuri care trebuie vizitate de fiecare dintre noi, indiferent de vârstă.

Pentru că am amintit de Mihai Eminescu, în parcul Copou se află celebrul tei al lui Eminescu, locul în care poetul obișnuia să se retragă pentru a-și găsi inspirația. Nu am reușit, din păcate, să vizitez acest simbol al orașului în excursia la Iași, semn că ar trebui să revin cât mai curând. 🙂

Casa Dosoftei

„Dosoftei avu îndrăzneala să caute poezia aiurea, acolo unde floarea ei se înalță de veacuri, bucurînd un șir de oameni după altul, îmbălsămînd viața grea a omului de la țară…” (N. Iorga)

Înclinația pentru cultură a început cu mult înainte să apară primele tipărituri din Moldova, care se pare că au luat naștere în Casa Dosoftei, locul unde a funcționat prima tipăritură din Țara Moldovenească, instalată de mitropolitul al cărui nume îl poartă astăzi.

Mitropolitul cărturar Dosoftei a fost unul dintre cei care au militat pentru tipărirea de cărți în limba română, motiv pentru care astăzi vom întâlni aici unele dintre cele mai vechi manuscrise românești și primele cărți tipărite în limba română, alături de o machetă de tiparniță din acea perioadă.

Pentru un pasionat de scris ce mă consider a fi, acest loc mic, dar încărcat de însemnătate, a fost ca o sursă de inspirație, gândindu-mă la activitatea celor care au luptat cu vremurile pentru ca tipăriturile să devină posibile.

După prima tipăritură în limba română din Moldova, Iașul se laudă și cu cea mai veche universitate din România, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, fondată în anul 1860, dar și cu cea mai veche bibliotecă universitară, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, semn că lucrurile s-au dezvoltat, de fiecare dată, sub semnul culturii, al creației și al studiului.

O Românie unită prin credință,

căci, dacă un lucru a rămas constant de-a lungul anilor, acela este înclinația binecunoscută către spiritualitate, către o forță superioară care ne protejează și, dacă stăm să analizăm toate evenimentele rămase în istoria României, cu mici excepții, chiar putem spune că a fost o țară protejată și cu o energie aparte.

În susținerea acestei idei sunt numeroasele biserici, catedrale și mănăstiri lăsate moștenire de domnitorii care au vegheat asupra poporului. Încep cu Biserica Sfântul Neculai Domnesc, care făcea parte din Curtea Domnească, construită de Ștefan cel Mare și devenită locul în care erau înscăunați domnii Țării Moldovenești. Urmează Biserica Sfinții Trei Ierarhi și, foarte aproape de ea, este Catedrala Mitropolitană din Iași, care adăpostește nu numai Mitropolia Moldovei și a Bucovinei, dar și moaștele Sfintei Parascheva, unde mii de oameni vin anual în pelerinaj. Despre aceste locașuri de cult nu am prea multe de povestit, nici imagini din interior, deoarece singurul lucru pe care consider că ar fi bine să îl facem când ajungem într-un astfel de loc este să respectăm ceea ce reprezintă și să reflectăm asupra a ceea ce sufletul nostru are de îndeplinit în această viață.

O Românie unită prin gastronomie,

iar mamele și bunicile noastre sunt cele care au păstrat vii unele dintre cele mai vechi arome și ne-au obișnuit încă de mici cu gustul preparatelor autentice pe care astăzi îl asociem, în primul rând, cu perioada copilăriei și, în al doilea rând, cu țara noastră și cu bogățiile pe care aceasta le oferă. Românii în general și moldovenii în special sunt obișnuiți cu mese îmbelșugate, cu porții mari, sănătoase, cu vinuri nelipsite la orice masă și cu dulciuri delicioase, iar aici amintesc celebrele și delicioasele poale în brâu.

O Românie unită prin speranță.

O Românie unită este o Românie în care credem cu toții în posibilitățile noastre. În care încercăm cu toții să ne înfrumusețăm viața, să ne urmăm drumul și să oferim lumii o parte din energia noastră. România este unită prin simțire, prin gândire și prin crez. Pe toate acestea le-am dovedit de-a lungul istoriei și am reușit să le activăm în momentele în care era neapărat necesar să acționăm ca un întreg, atunci când am realizat că forța colectivă este infinită atunci când luptăm pentru o cauză mai măreață decât propria cauză.

Așa a arătat Iașul descoperit de mine, partea acesta din România care a dat naștere României. Așa a arătat unirea elementelor pe care poporul nostru le deține, de care suntem sau nu conștienți, pe care le apreciem sau nu, dar care ne oferă identitate și unicitate.

Pentru o experiență completă, recomandarea mea este să alegeți un hotel care să ofere nu doar servicii de calitate, ci și priveliști frumoase asupra orașului și posibilitatea de a ajunge foarte ușor la toate atracțiile Iașului, așa cum este Unirea Hotel & SPA Iași, cel care a fost și gazda mea în zilele petrecute aici.

---

Citește și: Visător în inima Moldovei, la Unirea Hotel & SPA Iași

---