FOTO: Khao San Road – întâlnire cu viața autentică din Bangkok

Bangkok, orașul celor două lumi: cea modernă, dominată de zgârie-nori, și cea autentică, reprezentată prin tuk-tukuri, street food și night markets. Pe cât de repede se dezvoltă pe verticală cea dintâi, pe atât de puternică devine atracția pentru cea de-a doua, care domină orizontala orașului. Ambele se împletesc și dau naștere uneia dintre cele mai aglomerate, agitate și mereu în viteză capitale ale lumii, Bangkok, pe numele său real, tradus în română, „Orașul îngerilor, marele oraș, eternul oraș-bijuterie, invincibilul oraș al zeului Indra, marea capitală a lumii înzestrată cu nouă bijuterii prețioase, orașul vesel ce găzduiește un imens Palat Regal ce seamănă cu sălașul paradiziac, acolo unde domnește zeul cel încarnat, un oraș dăruit de Indra și construit de Vishnukarma”. Știu, este o denumire pe care nimeni nu o folosește, dar care îl plasează în topul orașelor cu cele mai lungi nume din lume. Khao San Road este un exemplu de autenticitate, o stradă pe care turiștii o iau cu asalt zi de zi, unde se simte mai bine decât oriunde altundeva în oraș atmosfera thailandeză.

Vânzători ambulanți, localuri de tot felul (unele și cu preparate internaționale), hoteluri și hosteluri, tarabe cu scorpioni și alte insecte, crocodili la proțap, magazine cu șalvari tradiționali și tot felul de obiecte vestimentare sau suvenire, muzică puternică ce te duce cu gândul la Bangla Street din Patong. Și știți ce este cel mai interesant? Că și străzile vecine au același farmec, cu un pic mai multă liniște. Aici am petrecut jumătate de zi, până în miez de noapte, deși planul meu inițial fusese să mă refugiez puțin de căldura sufocantă din timpul zilei.

Practic, nu am făcut nimic altceva decât să mă opresc din local în local, acolo unde vedeam un decor mai drăguț sau unde localnicii mă ademeneau cu un cocktail ceva mai deosebit. M-am oprit la tarabele cu tot felul de imitații, uimită fiind de asemănarea cu originalul. Am privit cum se face suc din trestie de zahăr și, mai apoi, l-am degustat (deși mi se pare cam dulce chiar și pentru mine, o iubitoare de dulciuri). Am privit cum vânzătorii trec de-a lungul și de-a latul străzilor cu tot ceea ce au de oferit (de multe ori plimbând întreaga tarabă după ei). Am plătit pentru a fotografia insectele (era afișat doar prețul pentru a fotografia, nu și cel de vânzare, semn că nu mai sunt chiar atât de mulți doritori să experimenteze aceste „delicatese”), am băut smoothie de pepene roșu, preferatul meu, am căscat gura pe la fiecare magazin, am cumpărat suvenire și am privit către saloanele de masaj, unele dintre ele formate doar din niște șezlonguri scoase pe trotuar, unde turiștii își relaxau picioarele. Și nu m-am oprit aici, ci am revenit în fiecare seară a șederii mele în Bangkok, pentru atmosfera aceasta prietenoasă, familiară, specifică Thailandei.

Chiar dacă am poposit în capitală după ce deja vizitasem Phuket și Chiang Mai, chiar dacă, la o primă vedere, am avut impresia că am ajuns într-o altă țară, căci zgârie-norii sunt primul impact pe care îl ai cu orașul de îndată ce părăsești aeroportul, am înțeles rapid că aceștia nu vor putea niciodată să înlocuiască farmecul vieții simple. Nu vor putea să înlocuiască străzile lăturalnice unde fiecare garaj adăpostește altceva (un service auto, un coafor, o croitorie), nici tarabele cu preparate locale care au transformat orașul în capitala mondială a street foodului, nici tuk-tukurile sau scuterele care își fac loc prin aglomerația permanentă de pe străzi și nici vânzătorii care se opresc la masa ta încercând să îți vândă o umbrelă din hârtie, o brățară ori o statuetă sub formă de broască. Oricât de cosmopolit ar părea skyline-ul orașului, farmecul său rămâne în continuare viața simplă din Asia, trăită din plin de localnicii veseli și muncitori. Iar Khao San Road are din plin de toate: viață de noapte, preparate tradiționale, experiențe locale și bună dispoziție.