Delta Dunării – un spectacol desăvârșit al naturii

Știți fotografiile acelea cu nuferii înfloriți și cu pelicanii care, atunci când nu se pregătesc să își procure hrana, „păzesc” suprafața apei, și pe care musai îi găsim în stoluri? Realitatea nu este deloc departe de aceste fotografii. Așa cum am mai spus în nenumărate articole anterioare, în ultimul timp am decis să acord României toată atenția pe care ea o merită. De fapt, nu doar că am decis, ci am și început să aplic acest lucru. Și, mai cu seamă, atunci când descopăr locuri în care natura este actorul principal, îmi dau seama cât de recunoscători trebuie să fim pentru că a adunat în țara noastră tot ceea ce avea mai frumos de oferit. Iar printre aceste locuri (și lucruri) se află și spectacolul desăvârșit oferit de Delta Dunării. Nu ne rămâne decât să ne luăm bilete în primul rând, să admirăm tăcuți și să aplaudăm cu putere în minte și în suflet.

Pentru mine Delta Dunării este o experiență, căci ea înseamnă mai mult decât un loc, este ceva ce se simte și se trăiește. Din plin și cu toate simțurile cât mai bine ascuțite. Mirosul nuferilor, culorile lor, sunetul păsărilor sau gustul de pește proaspăt sunt printre primele lucruri care îmi vin în minte atunci când mă gândesc la Deltă.

Aici putem avea parte de multe alte activități, nu doar de plimbarea cu barca și descoperirea spectacolului pe care natura îl oferă, dar despre toate celelalte vă voi povesti ulterior. Acum îi revine toată atenția mea Deltei în sine, acestor ore petrecute printre nuferi și pelicani, pe alocuri (căci am fost destul de ghinionistă, i-am găsit cu greu și, atunci când îi zăream, era aproape imposibil să mă apropii de ei, deoarece, imediat ce auzeau motorul bărcii, se îndepărtau mai repede decât aș fi putut clipi).

Printre nuferi și pelicani

Primisem recomandări că luna iunie este printre cele mai potrivite pentru a vizita Delta, și nu doar pentru că temperaturile sunt suficient de ridicate (însă nu exagerate), ci pentru că atunci întreaga vegetație se trezește la viață, nuferii încep să înflorească, iar nuanțele verzi sunt cele care predomină peisajul. Alături de albastrul apei, desigur. Și, de asemenea, îmi imaginam că delta va fi foarte populată de păsări, fapt parțial adevărat. Am întâlnit, într-adevăr, păsări, le-am și căutat, ce-i drept, însă nu atât de multe precum îmi imaginam. Pun tot acest lucru pe seama neșansei din acea zi, căci niciodată nu poți ști pe ce lacuri aleg să stea ori dacă preferă cuiburile.

Călătoria a început destul de devreme și nu s-a terminat mai devreme de apunerea soarelui, pentru că îmi doream să descopăr cât mai mult și cred că m-aș fi putut plimba întreaga zi pe canale și aș fi fost la fel de fascinată de fiecare dată. Canale mai late sau mai înguste, „împrejmuite” de stuf și papură, ori de sălcii și de tot felul de copaci, păduri inundate la umbra cărora aș fi putut lejer să trag un pui de somn, ramuri care se uneau și formau adevărate tuneluri, lacuri populate cu egrete, rațe sălbatice, pescăruși, pelicani (uneori) și cufundari și „decorate” cu nuferi. Cam acesta este peisajul principal, însă nicăieri identic. Iar întreaga suprafață a Deltei (de pe teritoriul României) este nu mai mică de 440.000 de hectare, așa că, oricare ar fi destinația noastră (în cazul în care avem o destinație, căci este posibil să ne dorim doar să ne plimbăm pe apele ei), vom găsi, cu siguranță, peisaje dintre cele mai frumoase.

Traseul meu a pornit de la debarcaderul aflat la mică distanță de Pensiunea La Traian, cea care mi-a fost gazdă pentru zilele petrecute în deltă (aproximativ 2 kilometri, pe care i-am parcurs cu mașina personală). Cu barca am pornit către nuferi, căci aceștia erau dorința mea arzătoare în ceea ce privește Delta. Și, din fericire, i-am întâlnit rapid, am mers printre ei, le-am admirat delicatețea și nu am ezitat să îi fotografiez și să îi filmez aproape întreg traseul.

Dar, nu după mult timp, am realizat că Delta înseamnă mult mai mult decât nuferi, deși aceștia sunt un simbol al locurilor. Înseamnă vegetație foarte variată, înseamnă animale, insecte și păsări de tot felul, înseamnă libertate, înseamnă simplitate. Înseamnă natură, în cel mai pur mod.

Pădurea Letea

Despre Pădurea Letea știam, înainte să o vizitez, că este una dintre cele mai îndrăgite destinații din Delta Dunării. Și una dintre cele mai spectaculoase, desigur, și că aici putem întâlni cai sălbatici. După ce am ajuns acolo și am petrecut aproximativ două ore, am descoperit că este mult mai mult decât atât. Că este cea mai veche rezervație naturală din România, încă din anii ’30, că se întinde pe nu mai puțin de 5.000 de hectare, dintre care aproximativ 3.000 sunt în rezervația naturală. Și nu doar atât, am aflat și că este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, așa că diferă puțin de imaginea clasică a pădurilor tradiționale din țara noastră. Cel mai bun exemplu sunt lianele, care doar aici se găsesc în întreaga Europă.

De cum am ajuns, am pornit într-o excursie organizată de localnici (se oferă mai multe mijloace de transport, cum ar fi mașini de teren modificate în spate, pentru a dispune de bănci sau scaune cu acoperiș deasupra, tractoare sau căruțe). Am optat pentru prima variantă, deși mi-ar fi plăcut și căruța, însă durata excursiei ar fi fost mult mai mare. Și, în plus, drumurile nu sunt asfaltate, majoritatea fiind acoperite cu nisip, astfel că este destul de dificil să stai afară, mai ales dacă bate vântul, motiv pentru care ne-am alăturat rapid șoferului, în interior.

Ținta noastră erau dunele de nisip din pădure, iar imaginea pe care am avut-o la început de drum s-a dovedit a fi eronată. Mă așteptam la safari pe dune, doar că nu s-a întâmplat așa, în primul rând pentru că nu sunt chiar atât de înalte, iar în al doilea rând pentru că se dorește conservarea lor, lucru lesne de înțeles. Și așa au început să se taseze din pricina miilor de turiști care ajung aici anual, acesta fiind și motivul pentru care nu mai este permis plimbatul pe unele dintre ele.

Este un peisaj interesant și inedit, căci avem parte de mai multe forme de relief și de mai multe tipuri de vegetație într-o perioadă scurtă, iar dunele întâlnite în mijlocul pădurii sunt una dintre atracțiile principale, deși nu sunt atât de înalte sau pe o suprafață foarte mare. Dar vorbim, totuși, de nisip în mijlocul pădurii, nu?

Ca și pescărușii, și caii pot fi văzuți doar când și unde vor ei, așa că nu am întâlnit herghelii de cai sălbatici, ci doar câțiva, ici-colo. De fapt, nu am văzut prea multe dintre speciile de animale pentru care este renumită pădurea, însă experiența, per ansamblu, a fost una pe care mă bucur că am trăit-o. Mașina a fost parcată la intrarea în pădure și, de acolo, am parcurs pe jos o scurtă distanță, traversând o mică parte din pădure, ba chiar și un pod din lemn, având posibilitatea, astfel, de a observa lianele și celebrii stejari seculari.

Pădurea Letea se află în nordul Deltei Dunării, așa că, de la Murighiol am străbătut, practic, aproape întreaga Deltă, fapt care nu mi-a displăcut deloc. Pregătiți-vă de un drum de câteva ore, căci barcagiul vă va conduce către cele mai frumoase locuri, cu vegetația cea mai spectaculoasă, iar acesta nu va fi, cu siguranță, cel mai scurt ori rapid traseu. Însă, tocmai din pricina faptului că se află în nord și foarte aproape de Ucraina, vă recomand să verificați semnalul telefonului mobil, căci este posibil să se preia cel din țara vecină, iar costurile de roaming sunt destul de mari (în funcție de operatorul de telefonie mobilă). Cel mai bine este să vă setați manual rețeaua de România, sau, dacă nu, să vă dezactivați datele mobile în roaming.

Sulina

Ultima oprire din plimbarea cu barca a fost orașul Sulina, aflat la câțiva kilometri distanță de Pădurea Letea, oraș unde nu se poate ajunge decât cu barca. Nu am petrecut prea mult timp aici, ci ne-am îndreptat direct către Farul Vechi (devenit muzeu în prezent), după care am ales o terasă de pe malul Dunării, pentru a ne bucura de preparate pe bază de pește și de fructe de mare.

Sulina este cel mai estic oraș din România și, totodată, punctul cel mai estic al Uniunii Europene, cu o istorie poate mai bogată decât prezentul. Nu departe de aici se află locul în care Dunărea se varsă în Marea Neagră, drept urmare, orașul este înconjurat pe o latură de Dunăre, iar pe cealaltă, de mare, fiind amplasat la cea mai mică altitudine din România (nici 4 metri deasupra nivelului mării).

Acesta oferă mai mult decât am putea descoperi pe faleză, la o primă vedere, mai cu seamă dacă ne gândim la faptul că a fost unul dintre cele mai cosmopolite orașe ale României (lucru care nu ar trebui să ne surprindă, căci, fiind, în trecut, un important port la Marea Neagră, pe aici intrau în țară toate marile vase care transportau mărfuri). Dacă timpul vă permite (și nu încercați să vizitați toată Delta într-o zi, ca mine), vă recomand să petreceți mai mult timp în Sulina, fiind și una dintre destinațiile de cazare preferate de turiștii care vizitează Delta. În plus, este o alternativă pentru plajele aglomerate, căci dispune și de deschidere la Marea Neagră și, prin urmare, de plajă (destul de sălbatică).

Pescarii și casele pescărești

Când spunem Deltă, spunem pește. Și dacă spunem pește, spunem pescari. Dar ei nu pot pescui în voie, oricând și oricât doresc, mai cu seamă acum, când este plină prohibiție. Așa că nu i-am întâlnit „în acțiune”, însă, pe alocuri, am descoperit casele în care ei trăiesc (nu știu dacă ocazional sau în permanență). Mă gândesc că iarna este puțin mai dificil să se deplaseze, mai ales dacă apa îngheață, fenomen normal în zonă.

Și, de asemenea, Delta este preferată de mulți iubitori ai acestui sport, care vin din toate colțurile țării pentru a pescui aici. Nu este neapărat printre preferatele mele, de aceea nu am nici prea multe informații în ceea ce-l privește, însă mi-au atras atenția căsuțele care, pe alocuri, se observau în spatele vegetației dese, case tradiționale și presupun că mobilate cu strictul necesar unei vieți liniștite trăite aici.

Pensiunea La Traian

Gazda noastră în vacanța în Delta Dunării a fost o pensiune care se încadrează perfect în peisajul rustic al locului. Este vorba despre Pensiunea La Traian, din localitatea Murighiol. Se poate ajunge cu mașina personală la pensiune (dispune și de parcare), așa că nu va trebui să o lăsați la debarcader, pentru a vă deplasa cu barca (acesta este un avantaj, din punctul meu de vedere). Cel mai tare m-a încântat curtea spațioasă și decorată cu stuf și cu un mic lac cu nuferi, unde am petrecut ore bune în fiecare seară, acompaniată de sunetul păsărilor. De fapt, ele sunt cele care dau deșteptarea în fiecare dimineață, anunțând că începe o nouă zi înconjurați de vegetație și de animale de tot felul.

Se pot servi toate mesele la pensiune, însă pentru prânz și pentru cină trebuie stabilit dinainte meniul împreună cu gazdele, meniu ce va fi, desigur, axat pe preparate din pește, însă se pot găsi variante și pentru cei care nu preferă în mod deosebit acest fel de mâncare.

Pensiunea ne-a pus la dispoziție și o barcă (alături de un barcagiu care ne-a condus pe cele mai frumoase canale și ne-a așteptat să fotografiem în voie tot ceea ce întâlneam în jurul nostru), pentru a descoperi în tihnă Delta.

La mică distanță de pensiune se află o veche cetate romană denumită Halmyris, pe care nu am ezitat să o vizitez și despre care vă voi povesti ulterior, dar și Sărăturile Murighiol (Lacul Sărături), unde soarele mi-a oferit unul dintre cele mai frumoase spectacole la apus.

Îi mulțumesc Angelei pentru găzduire și vă invit să-i descoperiți blogul, căci are multe povești faine din călătorii pe care le împărtășește cu noi. Și, totodată, îi mulțumesc și Iulianei pentru că, alături de Angela, ne-a făcut mai frumoasă șederea în Deltă. Ca de fiecare dată, este o mare bucurie pentru mine să descopăr și offline oamenii pe care îi cunosc din online (unul dintre avantajele de a avea un blog este că mereu cunoști oameni cu pasiuni comune).

Vacanța în Deltă a fost chiar mai frumoasă decât m-aș fi așteptat, cu toate că știam că urmează să vizitez niște locuri cu adevărat spectaculoase, locuri simple, locuri pure, neatinse încă de viteza secolului în care trăim. Atunci când natura își urmează cursul ei firesc, atunci când oamenii nu intervin în niciun fel în modificarea sau împiedicarea evoluției naturii, ea creează perfecțiune. Tot ceea ce realizează, prin forța ei incredibilă, este un adevărat spectacol și urmează niște reguli existente dintotdeauna. Pentru mine, Delta Dunării este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am descoperit vreodată. Și, din fericire, este chiar în țara noastră. Întrebarea mea este, însă, câți dintre noi au vizitat-o?