Sursa foto: Colop România

Mii de povești au fost scrise și se vor mai scrie. Mii de pagini poartă amprenta celor care le-au scris. Generații întregi s-au bucurat și se bucură de fiecare în parte. Ce au în comun toate? Faptul că devin nemuritoare. Faptul că, odată scrise, poartă asupra lor emoțiile și gândurile și anii întregi.

Să intru în pielea scriitorului nu-mi este greu, eu însămi reușind să îmi transpun gândurile pe hârtie. Să intru în pielea stiloului, cred că este o misiune dificilă. El este cel care se lasă vrăjit și purtat, de fiecare dată. El este cel care te urmărește și te însoțește și îți este mereu alături. Să intru în pielea colii de hârtie, cred că este cea mai grea misiune. Pentru că ea poartă toate dovezile. Ea este cea care, de fiecare dată, așteaptă să ducă asupra-i o poveste. Știu! Voi fi cea mai vie dovadă a poveștii, voi fi o ștampilă!

Oana a descoperit jurnalele vechi și a decis să le citească. S-a hotărât să-și dea întâlnire cu ea și să se regăsească. A avut curajul să dea piept cu visurile de acum 10 ani și să vadă dacă și-a îndeplinit promisiunile. Cel mai important lucru pe care l-a descoperit este că și atunci, și acum, și-a promis ei înseși că nu va înceta să scrie. Însă, acum ar vrea ca amprenta ei să nu se remarce doar în modul în care scrie. Ar vrea ceva care să îi amintească de fiecare zi în parte. Așa a ajuns la ideea unei ștampile.

Dorința Oanei de a avea o ștampilă personalizată a fost foarte simplu de îndeplinit. A intrat pe site-ul Colop și, după câteva căutări, a găsit fix ceea ce își dorea: o secțiune de personalizare, unde a putut crea ceea ce își imaginase. Mai exact, o ștampilă dreptunghiulară, care să poarte textul JURNAL și să aibă cifre, pentru a data fiecare zi în parte. A vrut să fie discretă și delicată și, totodată, să devină unul dintre cele mai importante obiecte pentru ea, pe care să îl aibă mereu alături.

Ștampilă Colop

               Sursa foto: Colop România

Așa am ajuns să ne cunoaștem. Eu sunt ștampila JURNAL, cea care întregește povestea. Eu sunt acolo, parte din ea. Sunt pe fiecare pagină și descopăr, de fiecare dată, altceva. Stiloul se schimbă, ideile sunt variate, paginile curg, numai eu rămân mereu aceeași.

De fiecare dată, aștept cu nerăbdare momentul întâlnirii. Astăzi, mai mult ca oricând. Oana a uitat de mine, de două zile. Aici sunt, în sertar! Este weekend, este momentul nostru! Avem o zi întreagă la dispoziție! De obicei, întâlnirile de la sfârșit de săptămână sunt cele mai lungi. Ștampila JURNAL așteaptă să fie încărcată și, odată cu ea, să înceapă o nouă poveste. De ar ști tușul acesta cât de norocos este!

Întâlnirea nu se lasă mult așteptată, pentru că, la fel ca și ștampila, Oana este nerăbdătoare să înceapă o nouă pagină. Vrea să uite cum trec orele, vrea să petreacă întreaga zi în compania celor mai buni prieteni: jurnalul, stiloul și ștampila. Simt miros de cafea, pesemne că va fi o zi lungă!

Un nou jurnal a început astăzi! Ce bucurie! Așa am dat startul unei zile răcoroase, care te îndeamnă să stai în casă și să scrii. Ștampila JURNAL nu a întârziat să marcheze momentul: 15 octombrie 2016. Mă vezi, cititorule? Dar tu, Oana de peste 20 de ani? Îți amintești de această zi? Sunt eu, ștampila JURNAL, cea care a făcut ca acest moment să fie unic. Nu contează paginile. Eu sunt acolo. Eu încep și completez și desăvârșesc.

Ziua a început, ca de fiecare dată, cu emoții. Emoția unui nou început. Emoția regăsirii. Oare cum va fi Oana? O voi găsi tristă, sau poate optimistă, o voi descoperi încrezătoare? Acestea sunt primele gânduri în momentul în care se deschide jurnalul. Oare ce mi se va alătura? Oare cuvintele vor înțelege cât de importante sunt?

Ca de fiecare dată, stau alături și privesc. Trăiesc, odată cu ea, tot ceea ce scrie. Îmi imaginez, simt, descopăr și aștept cu nerăbdare continuarea! Ce frumos să pot să călătoresc prin mintea oamenilor! Să pot să simt odată cu ei! O zi din viața unei ștampile nu este ușoară, chiar dacă poate părea. Eu am rolul de a veghea. Eu știu tot. Sufăr și mă bucur și mă emoționez de fiecare dată!

Am cunoscut deja zece pagini și simt că sunt încă la început. Nu vreau să se termine! Îmi imaginam eu, când am plecat din zona de personalizare de la Colop, că voi fi martora atâtor emoții? Îmi imaginam eu că voi deveni ce mai fericită ștampilă personalizată? Știu că întâlnirea s-a terminat în momentul în care îmi reiau locul în sertar. Acum va trebui iar să aștept. O zi, două, oare cât? Voi avea timp suficient să mă gândesc la tot ceea ce am citit. Câte amintiri, câte trăiri!

Cea mai frumoasă declarație pe care Oana mi-o poate face este să îmi ofere o pagină goală. Eu sunt cea care deschide povestea. Eu sunt începutul și martorul și amintirea. Eu marchez momentul și îl fac de neuitat. Fac fiecare zi să devină ACEA zi. Eu aștept cuvintele să fie așternute și sunt alături de poveste, de când începe. Îmi oferi pagina ta? Dau în schimb o veșnicie…


Acest articol a fost redactat pentru competiția SuperBlog 2016