Coasta Dalmată în imagini – Dubrovnik, Split și Zadar

Începem călătoria de pe Coasta Dalmată cu unul dintre cele mai frumoase și încărcate de istorie orașe din întreaga zonă, Dubrovnik.

Prima oprire este la vechea cetate, orașul care a fost construit în spatele unor ziduri înalte de 25 de metri, un stat independent din Marea Adriatică ce purta numele de Ragusa în perioada Evului Mediu.

De fapt, aici sunt reunite principalele atracții ale orașului, cetatea în sine fiind cea mai reprezentativă și atrăgătoare pentru turiștii din întreaga lume.

Cetatea nu doar că adăpostea locuitorii orașului, ci avea și rolul de protecție și a reușit, de-a lungul istoriei, să împiedice înaintarea marilor imperii, cu mici excepții. Mă refer la câteva perioade când a fost, pe rând, sub ocupație venețiană, austriacă și otomană, preluând multe elemente ale acestor culturi, în special de la cea venețiană.

Să pornim, așadar, spre străduțele ei, intrând printr-una dintre porțile de acces.

Aici ni se va dezvălui un labirint de străduțe care ascund casele localnicilor (încă sunt locuibile, iar multe dintre ele au fost achiziționate de celebrități din întreaga lume), terase, magazine de suvenire, dar și multe clădiri cu rol cultural ori religios.

Terasele care se desfășoară de o parte și de alta a străduțelor mi se par tare pitorești și cu siguranță că le veți trece pragul de multe ori dacă veți vizita Dubrovnik. 🙂

Dar, mai pitorești decât terasele, sunt clădirile deschise la culoare și obloanele colorate, în stil venețian, care ascund viața de zi cu zi a localnicilor, exact așa cum se desfășoară ea. Inclusiv cu rufe puse la uscat. 🙂

Deja simțim atmosfera de sărbătoare, nu-i așa? Eu iubesc aceste locuri, care ni se prezintă exact așa cum sunt ele și care devin fascinante tocmai prin prisma faptului că își poartă cu mândrie istoria, dar și prezentul.

Ajungem pe strada Stradun, cea mai lungă și lată stradă a cetății, pavată în totalitate cu marmură, care leagă principalele două porți de acces, Poarta Pile și Poarta Ploce, cea care duce către port. Aici este centrul vieții din Dubrovnik, atât din timpul zilei, cât și din timpul nopții.

Una dintre cele mai frumoase, dar și una dintre cele mai vechi clădiri este Biserica Franciscană, amplasată în Piața Luiza. Aceasta a fost construită acum 8 secole și adăpostește, pe lângă biserică, și un muzeu, o farmacie, o galerie și o grădină.

Ajunși în port, putem admira în continuare zidul cetății, sau ne putem îmbarca pentru a porni într-o croazieră pe una dintre insulele din apropiere. Din punctul meu de vedere, nu trebuie ratată o astfel de experiență, deoarece Croația este renumită pentru frumusețea insulelor sale. Și nu doar atât, veți ajunge într-o oază de liniște și de verdeață într-o zi însorită, modalitatea perfectă de a ne adăposti de soarele puternic din timpul zilei.

Putem observa și două bastioane, Fortul Revelin și Fortul Sf. Ioan, care dau senzația că toate clădirile construite în zonă vor coborî direct în apele mării.

Odată cu lăsarea serii, orașul devine și mai frumos.

Așa că nu puteam rata momentul când soarele a anunțat sfârșitul zilei, dar nu și sfârșitul plimbării noastre.

Liniștea se lasă asupra mării, nu și asupra cetății, care devine și mai animată odată cu apusul soarelui, când temperaturile devin mai blânde iar distracția devine principala activitate a turiștilor.

Poarta Ploce este asaltată de miile de curioși dornici să descopere ori să redescopere ceea ce zidurile cetății ascund.

Sub lumina lunii, clădirile devin și mai vizibile în noapte.

Turnul Clopotniță este cel care domină priveliștea…

…alături de Biserica Franciscană…

…care, pe cât de aglomerată este în exterior, pe atât de liniștită este în interior.

Arhitectura și vitraliile ei sunt unele dintre cele mai atrăgătoare.

Și pornim din nou pe străduțe, în căutarea terasei perfecte. 🙂

Ori pe străduțele laterale…

…ori pe principala stradă a orașului.

Am găsit-o la intrarea în cetate.

Și am avut parte de cea mai frumoasă priveliște.

Și de preparate delicioase…

…căci suntem la malul mării, așa că fructele de mare sunt printre principalele preferințe.

Cu un desert pe măsură încheiem ziua petrecută în Dubrovnik, un oraș fascinant și o destinație pe care știu că o veți îndrăgi la fel de tare ca mine. 🙂 Eu am petrecut două nopți aici, iar într-una dintre zile am vizitat Insula Lokrum, despre care am povestit în acest articol.

O nouă zi, un nou oraș de pe Coasta Dalmată așteaptă să fie descoperit. Este vorba despre Split, cel mai mare din regiune și al doilea din întreaga țară.

Să pornim, așadar, spre port, zona cea mai animată a orașului și cea care oferă și cele mai multe atracții.

Putem observa că este mult mai mare decât Dubrovnik, prin simplul fapt că aici străzile înguste au fost înlocuite de bulevardele largi.

Portul este locul în care zilnic ancorează ambarcațiuni ce aduc turiști dornici să descopere farmecul acestui oraș.

Dar și locul în care doritorii pot porni în croaziere atât către insule, cât și către alte orașe din Croația ori din țările vecine.

Faleza (Riva) este cel mai animat loc, unde se reunesc turiștii și localnicii, deopotrivă.

Drept urmare, terasele sunt foarte numeroase și potrivite pentru a ne răcori în zilele însorite și pentru a admira Marea Adriatică ce ni se dezvăluie în fața lor. Atenție, însă, cu plata consumației, deoarece nu se acceptă plata cu cardul și nici în euro, însă nu vă faceți griji, căci bancomatele sunt la fel de numeroase precum terasele. Verificați puțin înainte, însă, care oferă cursul cel mai avantajos, deoarece poate diferi.

Cel mai cunoscut obiectiv turistic din Split este Palatul lui Dioclețian, asemănător cetății Dubrovnikului, cu diferența că acesta a fost construit pentru o singură persoană (și familia lui), Împăratul Dioclețian. Se observă în imagine principala poartă de acces, Porta de Aur, care a fost gândită astfel încât să permită accesul inclusiv al carelor trase de cai.

Deși în mare parte a fost dărâmat, putem observa că se păstrează unele elemente și ne putem imagina cum a fost proiectat și cum erau organizate camerele în momentul în care a fost construit, undeva prin anii 300. De fapt, este unul dintre cele mai bine conservate din acea perioadă, oferind un adevărat exemplu de arhitectură romană.

Să descoperim, așadar, izul vieții imperiale, înțelegând de ce această zonă a fost atât de îndrăgită de către Împăratul Dioclațian și aleasă ca destinație pentru a-și desfășura viața după abdicare.

În spatele zidurilor palatului și-au găsit loc numeroase terase, dar și magazine cu suvenire.

Iar în jurul lor putem observa locuințe, semn că viața și-a urmat cursul firesc de-a lungul anilor.

Templul lui Jupier sau Baptisteriul este unul dintre cele mai bine conservate temple romane și face parte tot din suprafața palatului, care nu este nici mai mare, nici mai mică de 3 hectare.

Turnul Ceasului este o altă clădire din interiorul palatului, care poate fi observată cu ușurință datorită înălțimii sale.

Interiorul palatului pare precum un labirint, cu multe străzi și clădiri independente, care arată cum erau împărțite locuințele între familia imperială și oamenii de rând, care se ocupau cu treburile administrative.

Așa cum spuneam, există și clădiri independente, care par că și acum ar fi locuite. (Nu am informații despre acest lucru)

Ne oprim puțin la una dintre terasele din palat, care oferă și una dintre cele mai frumoase priveliști, observând, în spatele palmierilor, portul și Marea Adriatică.

Și vedem chiar și o ambarcațiune care se pregătește să ancoreze.

Split este un oraș căruia trebuie să îi dedicăm mai mult de o zi. Din păcate, planurile mele s-au modificat pe parcurs, pentru că am vizitat aproape toate țările din Balcani în această excursie, așa că nu am reușit să descopăr decât o mică parte din oraș, plecând cu dorința de a reveni cât de curând, căci mi se pare chiar mai ofertant decât Dubrovnik în ceea ce privește atracțiile.

Și așa am pornit către următoarea destinație, Zadar. Să fie pe mare, oare? 🙂 Nu, mi-am continuat traseul cu mașina, care mi se pare cea mai bună alegere dacă vizităm Croația, datorită libertății de mișcare pe care ne-o oferă.

Și așa am ajuns în ultimul oraș de pe Coasta Dalmată vizitat, Zadar, orașul despre care știam doar că ascunde un loc în care marea cântă, loc pe care mi-am dorit să îl descopăr. 

Ce am aflat, în schimb, a fost că este un oraș extrem de animat, ce ascunde un centru vechi asemănător celor deja descoperite și că păstrează și el influențe romane și venețiene.

Să pornim, așadar, pe străzile înguste cu care deja ne-am obișnuit, să admirăm partea veche și plină de farmec o orașului.

Am aflat chiar că este al doilea ca mărime de pe întreaga Coastă Dalmată, după Split, dar și o destinație foarte căutată și apreciată.

De îndată am ajuns la Turnul cu Ceas, amplasat în Piața Poporului, principala piață a vechiului oraș.

Un exemplu de arhitectură bizantină este Biserica Sf. Donat, pe care o găsim destul de aproape de mare, în fața Forumului Roman, ruinele unei foste piețe publice ce datează din perioada Imperiului Roman. 

În drumul meu spre locul unde marea cântă, m-am oprit să-i admir și pe oamenii care animă atmosfera.

Ori pe cei care desfășoară diverse activități, în special realizarea de obiecte decorative handmade.

Arhitecturile clădirilor sunt asemănătoare celor din orașele prezentate anterior, lucru care nu ar trebui să ne surprindă, având în vedere faptul că au avut istorii similare.

Și, în cea mai frumoasă perioadă a zilei pentru mine, am ajuns pe faleză, pe care nu m-am săturat să o străbat în lung și în lat…

…să privesc în zare și să trăiesc toate emoțiile pe care marea mi le creează…

…și să admir frumusețea și puritatea naturii, în toate formele ei.

Și am ajuns și la două dintre cele mai renumite obiective din Zadar, Orga Mării și Salutul Soarelui. Orga nu v-o pot arăta, trebuie să fiți acolo și să o ascultați, să auziți cum marea este împinsă de vânt prin tuburi și oferă, de fiecare dată, o altă simfonie. Salutul Soarelui este creația aceluiași arhitect și aduce un omagiu astrului care ne încălzește și ne oferă lumină. Odată cu lăsarea serii, lumina captată în timpul zilei este eliberată într-un spectacol de culoare.

Și, pentru că era ultima seară petrecută în Croația, trebuia sărbătorit tot ceea ce această țară mi-a oferit, nu? 🙂 Așa că am testat unele dintre cele mai bune preparate, unele dintre ele chiar pentru prima dată, cum ar fi carpaccio de ton din fotografie.

Ori paste cu canabis…

…și, bineînțeles, nelipsitele fructe de mare….

…alături de un vin rose. 🙂

Iar desertul este nelipsit, mai ales când este atât de apetisant…

…încât nu te poți decide pe care să îl alegi. 🙂 Aceasta a fost o mică parte din Coasta Dalmată, descoperită în câteva zile călduroase din luna august, o zonă de care îmi este tare dor, pe care o îndrăgesc foarte mult și pe care vă recomand să o (re)vizitați, căci este o foarte bună alegere de vacanță.