Coasta Adriatică în imagini – Budva, Kotor și Perast

În drumul nostru de astăzi, efectuat în totalitate cu mașina (și pe jos, atunci când descoperim fiecare oraș în parte), traversăm întreaga țară de la nord la sud, iar munții vor fi în permanență în jurul nostru. Așa cum îi spune și numele, Muntenegru este o țară predominant muntoasă, aproape lipsită de păduri, însă cu multe văi și defileuri pe care râurile le-au lăsat „moștenire” acolo unde și-au definit cursul.

Cu muntele într-o parte, cu marea pe cealaltă parte, pe o șosea destul de liberă pentru o zi din plină vară, am avut parte de unele dintre cele mai frumoase trăiri și sentimente de libertate amplificate de frumusețea și de vibrația locurilor.

Sub noi, acolo unde marea se întâlnește cu muntele, se află Budva, prima oprire din excursia de astăzi, una dintre cele mai frumoase destinații din Muntenegru.

Dar, până a ajunge acolo, am decis să prelungesc puțin sentimentul de libertate privind alți oameni care cred că îl simt ceva mai intens decât mine. Mă refer la cei doi parapantiști, care se pare că au ajuns în paradis. 🙂

Cred că și eu am ajuns foarte aproape de paradis, ținând cont de frumusețea care mi se dezvăluie și pe care nu mă mai satur să o privesc.

Cu cât mă apropii mai tare de Budva, cu atât devin mai fascinată de acest oraș.

A sosit momentul să uităm pentru o perioadă de mașină și să colindăm faleza lungă, pentru descoperirea orașului în totalitate, culminând cu vechea cetate, locul în care trăia, pe vremuri, întreaga populație.

Priveliștile care ne vor însoți vor predomina în vegetație bogată, cu o coloristică întregită de nuanțele de turcoaz ale mării.

Viața locuitorilor din fostul oraș, Stari Grad, ce se poate observa în imagine, nu a fost una tocmai ușoară, având în vedere numărul popoarelor care au încercat să se extindă prin cucerirea acestei zone. Astăzi putem observa o cetate medievală înconjurată de niște peisaje de vis, însă nu trebuie să uităm faptul că ea s-a conservat de-a lungul a 2500 de ani prin prisma curajului și a determinării cu care a fost apărată. 

Așa cum bine ați ghicit, Muntenegru nu înseamnă doar unele dintre cele mai frumoase peisaje din Europa, înseamnă istorie, înseamnă cultură, înseamnă evoluție.

Frumusețea naturii, împreună cu frumusețea construcțiilor, sunt unele dintre aspectele pe care le îndrăgesc cel mai tare în destinațiile vizitate.

Cred că acesta este unul dintre cele mai fotogenice locuri din Budva și cel care reunește cele mai multe dintre elementele culturii muntenegrene, alături de principalele atracții turistice ale zonei și ale țării. Statuia balerinei, întruchiparea unei cunoscute legende locale, alături de vechea cetate, veghind largul mării și crestele munților, reprezintă tabloul perfect al orașului.

De obicei, turiștii creează propriile legende, pe lângă cele deja existente, mai cu seamă dacă în discuție intră și vreo statuie care ar putea da speranța îndeplinirii dorințelor. Judecând după anumite părți ale corpului mult mai decolorate, am putea spune că aici s-au pus foarte multe dorințe. 🙂

La doar câțiva pași se află și portul din Budva, locul care ascunde nu doar ambarcațiuni, ci și visuri și dorințe, ale celor care vin ori ale celor care pleacă spre alte destinații.

Pentru că, fiind foarte aproape atât de Croația, cât și de Albania, aici se organizează zilnic croaziere către aceste două țări, inclusiv către alte orașe din Muntenegru, cum ar fi Kotor și Perast.

Sau, de ce nu, putem avea parte de excursii subacvatice. Plimbarea cu submarinul este una care trebuie încercată măcar o dată în viață, pentru a face parte, preț de aproape o oră, din spectacolul marin în forma lui cea mai pură, în adâncul mării sau al oceanului.

După ce am admirat de la distanță vechiul oraș, acum este momentul să îl descoperim la pas, așa că pătrundem, parcă, într-o altă lume, printr-una dintre porțile sale de acces.

Așa cum ne-au obișnuit cetățile de acest fel, și aici ni se dezvăluie un labirint de străduțe ce așteaptă să le urmăm și să ne surprindă în orice colț prin simplitate, prin culoare și prin atmosfera medievală pe care o păstrează.

Așa că tot ce putem face este să urmăm glasul lor care ne cheamă și să ne plimbăm fără o țintă anume, dar cu aparatul de fotografiat pregătit să transforme clipele în amintiri.

Anii de dominanță venețiană și-au lăsat amprenta asupra arhitecturilor și nu doar pe Coasta Adriatică, ci și pe cea Dalmată, așa cum am descoperit aici.  

Acesta este motivul pentru care vom descoperi cu precădere clădiri deschise la culoare, cu obloane colorate care, deși sunt foarte atrăgătoare pentru turiști, pentru localnici reprezintă viața întreagă ascunsă în spatele lor.

Dacă suntem atenți la detalii, putem observa cum viața înflorește în orice colț. Câte povești s-or fi scris și câte s-or mai scrie în spatele acestui oblon, spre exemplu, care dezvăluie suficient de mult pentru a ne atrage atenția și suficient de puțin pentru a ne îndemna să lăsam imaginația să scrie propriul scenariu?

Pentru câteva clipe de relaxare, căci doar suntem la mare, o baie este alegerea perfectă într-o zi călduroasă de vară.

Urmată de un pahar de vin muntenegrean. 🙂

Sau de niște fructe proaspete?

Odată cu lăsarea serii, marea pare că duce cu ea emoțiile unei zile întregi, pentru a face loc altora să ne cuprindă sufletul, așa cum și Balerina pare că își poartă visurile către zare.

Iar orașul pare cuprins și el de calmul mării. Așa s-a încheiat o zi în Budva, iar noi pornim către alte orașe la fel de încântătoare.

Nu foarte departe de Budva se află Kotor, un oraș amplasat în golful cu același nume, unul dintre cele mai frumoase din lume și singurul din Europa care nu se află în Scandinavia. De fapt, este chiar aproape de România, motiv pentru care recomand tuturor celor care intenționează să viziteze Muntenegru să facă acest traseu cu mașina, pentru că astfel vor avea posibilitatea să descopere multe alte locuri și zone, foarte cunoscute sau mai ascunse. Chiar și drumul în sine poate fi considerat o atracție, pentru că este, în mare parte, prin canioane, pe cursul râurilor și, odată ajuns la malul mării, urmează faleza și pătrunderile ei prin munte, cum este cazul Golfului Kotor.

Să pornim, dragii mei, către locul în care Marea Adriatică și-a creat drum prin Muntele Lovcen și să descoperim cum își desfășurau viața locuitorii din perioada Evului Mediu, dar și cum trăiesc astăzi cei care încă locuiesc în spatele zidurilor înalte, ce aveau rolul de protecție asupra atacurilor.

Orașul Kotor este situat acolo unde marea și-a încetat înaintarea, fiind principala legătură cu uscatul, prin intermediul portului pe care îl deține, port care a fost nu de puține ori ținta popoarelor care doreau să își continue expansiunea, ori a piraților.

Aici vom întâlni unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale de pe Coasta Adriatică, pe care îl vom descoperi în cele ce urmează.

Părăsim, așadar, portul, pentru a ne îndrepta atenția în direcția opusă, acolo unde se află principala poartă de acces în vechiul oraș, Poarta Mării

Nu ne rămâne de făcut decât să intrăm prin această poartă, la fel ca și în Budva, în căutarea unei lumi apuse, dar care se simte și în prezent.

Și vom fi întâmpinați într-un mod autentic, de două mascote tare simpatice. 🙂

Aici, o multitudine de clădiri, restaurante, magazine cu suvenire, biserici ni se vor dezvălui.

Toate construite la baza muntelui, lăsând impresia că acesta ori le veghează, ori se poate prăbuși oricând peste ele. Cea de-a doua variantă este puțin probabilă, având în vedere că orașul datează încă din perioada romanilor, așa că vom considera că acesta are rolul de protecție, pe lângă cel evident de înfrumusețare.

Străduțele înguste par neîncăpătoare pentru turiștii dornici să le descopere.

Se simte aceeași atmosferă venețiană și se observă aceleași influențe ca în Budva, pentru că și Kotor a fost sub ocupația Republicii Veneția pentru o bună perioadă.

Nelipsitul turn cu ceas, specific perioadei medievale, se poate întâlni și aici.

La fel ca obloanele colorate, în special în nuanțe de verde, care animă clădirile construite în culori deschise.

În imagine avem Catedrala Sfântul Trifon, cea mai mare și cea mai veche clădire din oraș, unde se află moaștele acestui sfânt.

Influențele venețiene nu se observă doar la ahitecturile clădirilor, ci și în gastronomie…

Așa că tot ce ne rămâne de făcut este să ne bucurăm de o pizza la fel de bună precum cea din Italia.

Și să părăsim orașul Kotor pentru un altul aflat în același golf.

La doar câțiva kilometri distanță, urmând drumul spre Croația, se află Perast, un oraș care acum adăpostește puțin peste 300 de locuitori.

Cândva, aici se afla un puternic centru maritim al Mării Adriatice, școala nautică locală fiind foarte căutată și apreciată de către navigatorii venețieni și de către țarii ruși.

Astăzi orașul reprezintă doar o palmă de pământ ce se întinde de-a lungul mării, dar și două insule pe care le deține, una formată în mod natural și cealaltă în mod artificial.

Cele două insule sunt St. George, în stânga imaginii, și Gospa od Skrpjela („Doamna noastră de pe stâncă”), în partea dreaptă. Ambele pot fi vizitate și veți întâlni la tot pasul marinari dispuși să vă ofere o plimbare pe mare până la cele două biserici pe care acestea le adăpostesc.

În imagine avem singura insulă construită în mod artificial din Marea Adriatică, în locul în care erau scufundate navele care nu mai erau folosite, zonă acoperită ulterior cu pietre.

Cea de-a doua insulă, înconjurată de ceva mai multă vegetație decât insula vecină, are întreaga suprafață ocupată cu biserica pe care o putem observa în imagine.

Cred că în Perast se întâlnesc mai multe ambarcațiuni decât localnici, ori că acesta este mijlocul de transport preferat. 🙂

De-a lungul singurei străzi principale din oraș se înalță clădirile, iar peisajul este completat de Marea Adriatică și de munții pe care aceasta îi străbate, până în orașul Kotor.

Totul mi se pare foarte pitoresc aici și abia ce vom avea timp să admirăm priveliștea, că am și traversat întreg orașul.

Iar clădirile nu se abat de la tiparul celor deja vizitate, pentru că întreaga zonă a fost sub stăpânire venețiană, așa că această cultură și-a făcut cel mai bine simțite influențele arhitecturale și gastronomice.

Aceasta a fost și micul oraș Perast, care încheie seria celor vizitate de pe Coasta Adriatică, pe care m-aș bucura dacă le veți descoperi și le veți îndrăgi la fel de tare precum o fac și eu. 🙂